Ziarul de Duminică

Dobrogea. O scurtă istorie (III)

Dobrogea. O scurtă istorie (III)

În Delta Dunării

01.07.2010, 15:38 323

Dobrogea românească îşi sporeşte hotarele în timpul războaielorbalcanice. În al doilea intervine şi România. Pentru ce intervineRomania intr-un razboi in Balcani? "Romania are un interes de primordin pentru ceea ce se petrece în Orient - declara I. I. C.Bratianu, la 8 august 1909, ziarului german "Neue Freie Presse",dar ea nu este nici geograficeşte, nici moraliceşte un statbalcanic. Nu suntem, din punct de vedere geografic, un statbalcanic, fiindcă ţara noastră este situată în nordul Dunarii. Nusuntem moraliceşte un stat balcanic, pentru ca noi nu luam parte lanici una din efervescentele şi dezordinile care tulbură înpermanentă popoarele din Peninsula Balcanică. Punctul de vedere alRomânici este cel al marilor puteri: echilibrul forţelor. Noi ţinemla pace şi la statu quo". Geografic, se putea spune, într-adevar,ca peninsula se oprea la Dunare. Dar economic, politic, culturalmarele fluviu nu putea să nu fie depăşit. Toata istoria politică,culturală, religioasă a României era legată de Balcani. Mai alesdupă luarea în posesie a Dobrogei şi construirea podului de laCernavoda. Fără libera circulaţie pe Marea Neagră şi prin Strâmtoricomerţul României ar fi fost cu totul sufocat. Stăpânirea Dobrogeipresupunea, pe de alta parte, o atentă urmarire a schimbărilor dinBalcani. Alaturi de menţinerea statu-quo-ului un alt motiv deinteres al României în Balcani erau aromânii, o ramură deosebit deactivă a neamului românesc şi care, în a doua jumătate a sec. alXIX-lea trăiau, alături de toate celelalte popoare balcanice, "adoua renaştere". Aromânii determinau note specifice politiciiRomâniei in Balcani; faţă de Imperiul Otoman, dar si faţă decelelalte state. Cum puteau fi ajutaţi aromanii? In 1903 TakeIonescu declara, sintetizand o politica intreagă: "Nici un ompolitic nu aspiră să anexeze Macedonia, nici să fondeze acolo unstat român. Tinem însă ca naţionalitatea românilor din Macedonia săfie păstrată şi ei să aibă garanţia ca vor putea să se cultive înlimba lor în toată libertatea". Acestor două motive ale "politiciibalcanice" a României li se adăugă şi nemulţumirea cercurilor de laBucureşti în legătură cu modul în care s-a stabilit graniţadobrogeană sudică, în 1878, nedând posibilitatea unei apărăristrategice. Memoriile şi notele diplomatice din 1878, 1879, 1884,1886… pun in evidenţă acest fapt. In plus, la Bucuresti se ştia deînţelegerile ruso-bulgare din 1902 si 1909 privind soarta Dobrogei.In cazul unor schimbări strategice intervenite în zonadanubiano-balcanica România cerea compensaţii teritoriale. Şi laizbucnirea celui de al doilea război balcanic, Romaniareacţionează. E semnificativ cât de încinsă e opinia publică dinBucureşti si alte oraşe ale ţării. La fel sau chiar mai mult decâtopina publica din Bulgaria pentru Macedonia. Numerose mărturii,presa vremii, corespondenţa diplomatică stau dovada acesteipornirii naţionaliste în spiritul vremii aceleia, în carenationalismul era la el acasă în toată Europa. Sunt multi oamenipolitici care cer înrolarea voluntara pe front (cum, de pildă, I.I. C. Bratianu, şeful Partidului National Liberal sau N. Filipescu,unul dintre liderii conservatori).

In urma războiului şi a Tratatului de la Bucuresti, Româniaobţine un teritoriu de 7.609 kmp, cu o populaţie de 282.778locuitori, după o statistică din 1912: romani - 1.288 in Caliacra(unul dintre judetele ocupate), 5.314 în Durostor, deci 6.662,bulgari - 68.307 în Caliacra şi 53.618 în Durostor, deci 121.925,turco-tatari: 67.824 în Caliacra, 68.400 în Durostor, deci 136.224.Se mai adaugau 11.000 ţigani si 7.000 diversi. O altă statisticădin 1913 dădea 58% din populaţie din Caliacra turco-tatară şi 39%în Durostor. O statistică românescă nu există decât din 1928, cândpopulaţia musulmană cuprindea 49%, iar cea bulgarească 39%. Indeceniul următor, în urma plecării multor turco-tătari şi acolonizărilor cu macedo-români, elementul românesc ajunge la 29%,iar cel bulgăresc la 40%. După o altă statistică, bulgărească, înmomentul ocupării, Cadrilaterul avea 6.000 de români şi 150.000 debulgari. Oricum ar fi din punct de vedere al principiuluinaţionalităţilor, care acorda majorităţii absolute un teritoriu saualtul, nici una dintre etnii nu era majoritară. In orice caz, etniaromână era net inferioară celorlalte. Si nu acest criteriu afuncţionat la preluarea Cadrilaterului de catre statul român. Dinpunctul de vedere al acestuia a funcţionat doar criteriul strategicşi acela al compensaţiei (renunţarea la "vlahii săi" din Macedoniabulgărească). In plus, România s-a considerat un fel de mandatară amarilor puteri ca să aducă ordine in Balcani, unde din octombrie1912 domina instabilitatea (guvernul român era înştiinţat ca Frantaacorda o mare atenţie unei eventuale intervenţii române, deoareceaceastă ameninţare ar fi avut darul să-i potolească pe balcanici.La fel, D. Scebeko, ministrul rus, considera că o ameninţare ar fiputut potoli Bulgaria).

AFACERI DE LA ZERO