Ziarul de Duminică

DOCUMENTAR/ Nemaipomenitele aventuri ale printului Bibescu

DOCUMENTAR/ Nemaipomenitele aventuri ale printului Bibescu

1. George V. Bibescu; 2. George V. Bibescu pilot; 3. La Mogosoia, dupa accident; 4. Martha Bibescu, mireasa; 5. Traian Burduloiu, Radu Beller, John Hunt, G.V. Bibescu; 6. Cu Bizu Cantacuzino

20.01.2010, 14:19 5646
Intr-o noapte de vara a anului 1848, trei barbatiisi luau ramas-bun cu imbratisari scurte si cuvinte putine, spusein soapta. Erau Gheorghe Bibescu, domnitorul Tarii Românesti, C.A.Rosetti, incondeiat ca "dusman" de contemporani si un ghid caretrebuia sa scoata familia domnitoare din tara pe carari numai de elstiute, pictorul Carol Szathmari, calator neobosit, doldora desecrete si care o iubea in taina pe Doamna.
Inainte de a urca in trasura,Voda l-a avertizat pe Rosetti: "Peste trei zile vor veni rusii".Aceste cuvinte incheiau o domnie si prefatau un exil. La Paris,unde s-au stabilit aproape toti membrii numeroasei familii Bibescu,destinul s-a hotarât sa se imblânzeasca, desferecând portileinterzise ale aristocratiei franceze. George Bibescu, fiulDomnitorului, s-a casatorit cu Valentine de Riquet, contesa deCaraman-Chimay, fiica doamnei Cellapra, care, la rândul ei, erafiica naturala a lui Napoleon Bonaparte. Un alt fiu, Nicolae, aluat in casatorie pe stranepoata maresalului Ney. Si exemplelepot continua… Franta glorioasa isi improspata sângele albastru cusânge românesc.
Primul vlastar al acestuifenomen a fost George Valentin Bibescu, fiul lui George si alValentinei de Riquet, nascut in anul l880. A mostenit de la mamacutezanta si spiritul de aventura bonapartist, iar de la tatanobletea sufleteasca, simpatia pentru Masonerie si pasiunea pentruistorie. I-a placut sa fie in primele rânduri, când nu era cuputinta sa fie primul. Avea brevetul international de pilot-aviatorcu numarul 20, deci era cel de-al douazecelea aviator din lume,obtinut la Scoala de pilotaj din Paris condusa de Louis Bleriot.Mai inainte insa cochetase cu viata de marinar: "Am fost marinar laoriginile mele si mi-am facut un crez din calatorii, ca apoipasiunea vietii mele sa fie zborul". De asemenea, s-a numaratprintre primii automobilisti europeni, devansându-l cu un an peGeorge Assan, considerat primul din România. A ramas in istoriaautomobilistica, dar ca francez, printre pionierii rally-ului.Dintre cele patru elemente vitale - pamântul, aerul, apa si focul -l-a neglijat pe ultimul - cum vom vedea "focul" s-a razbunat.Asadar, un destin special, de erou olimpian, demn de inspiratia luiHesiod si de justificarea lui Heraclit.
Dupa aventura marina, desprecare nu avem alte informatii decât marturia citata, George ValentinBibescu a pendulat neobosit intre aventura terestra si cea aeriana,niciodata hotarât pe care s-o aleaga ca strategie de cucerire anecunoscutului, ca modalitate de obtinere a performanetei. In anul1900, intovarasit de mecanicul Keller si, de la Viena, de cumnatulsau Nicolae Cantacuzino, realizeaza un proiect ambitios, faraprecedent la acea data: parcurgerea distantei de 1827 de kilometri- cât desparte Geneva de Bucuresti - in 73 de ore si 45 de minute!Suntem, sa nu se ignore, la 1900, când automobilul era numit incatrasura! Spre lamurire, spicuim din jurnalul de bord: "A II-a zi.De la Basel la Stuttgart, 238 km. - 11 ore de drum; 9 ore de mers,2 ore oprire. La Stuttgart am dus trasura in atelierele Daimler,unde fusese construita, ca sa o inspecteze cu scrupul…". Trebuie samai adaugam ca, la acea data, nici soselele nu erau pregatite safaca fata noului mijloc de transport. Amprenta automobilului nuaparuse inca pe trupul civilizatiei, pe care o va face denerecunoscut in comparatie cu epocile precedente. Infruntând prinurmare sosele impracticabile, echipajul a trecut eroic prin Ulm,Salzburg, Amstetten, Viena, Pesta, Arad, Sibiu si de acolo, prinPredeal, spre Posada. Nesomnul si dificultatile traseuluicapotasera dinaintea entuziasmului, dinaintea emotiei intâlnirii cutara, dinaintea succesului! "Mergem câteva minute - drumul fiindfoarte drept - cu o iuteala de 64 km pe ora, si cei 21 de km. cedespart Predealul de Sinaia ii facem in câteva minute. Deja amlasat Sinaia in urma noastra si, dupa o cotitura, zarim indepartare turnul Castelului din Posada, luminat a giorno. Estenegresit o atentiune a bunei mele mume pentru mine… La 11 oreseara, Mercedes intra in curtea Castelului in mijloculentuziasmului general. Cu noi era si muma-mea, care venise inainteanoastra cu cumnatul meu Barbu Stirbey. O! ce dulce estereintoarcerea la caminul parintesc!" Mai avea de parcurs 117 kmpâna la Bucuresti. Pe drum s-a petrecut un accident: "O femeievenea cu o caruta cu boi si auzindu-ne, se cobori din car spre aopri boii si a ne face loc; nenorocita cade insa in cap. O roata acarului ii trece peste picioare si lesina. Noi ne oprim imediat,cumnatul meu si cu mecanicul se grabesc a ridica pe nenorocitafemeie care-si revine in fire". Banuim ca motivul pentru carefemeia a cazut in cap a fost sperietura - cine mai pomenise otrasura fara cai, care duduia si scotea fum?! - si ca la reveniresi-a facut cruce. In fine, la 7,50 seara, calatorii ajung cu binein Capitala, dupa doua ore si 45 de minute de mers. Inregistramunul dintre primele elogii adresate firmei Daimler: "Tin a maispune inca o data ca masina mea Mercedes in tot parcursul sau de1827 km n-a avut nicio stricaciune serioasa si face cea mai mareonoare Casei Daimler". Se prea poate ca aceasta performantaneobisnuita in epoca a tânarului print Bibescu, care cu siguranta atrezit din somnolenta si banalitate saloanele protipendadeibucurestene, sa fi aprins imaginatia Marthei Lahovary, pe atunci invârsta de 14 ani. Cine stie ce comparatii s-au ivit in mintea eicruda, dar saturata de lectura?! Un lucru este cert - curând s-aulogodit si s-au casatorit la biserica Domnita Balasa. Au locuitcâteva saptamâni in Palatul Brâncoveanu, "izvorul" Caii Victoriei,apoi la Posada, departe de clevetirile puritanilor si ipocritilordâmboviteni. Nu inseamna ca nu reveneau in Bucuresti, macar dinplacerea produsa de sfidarea unei aristocratii numai buna depenelul lui Goya. In plus, Printului Bibescu ii placea tirul, din1903 câstigând in fiecare an "Lantul Regelui", premiul pentru celmai bun tintas al "Societatii de dare la semn". Remarcat de RegeleCarol I, este rugat sa-i remita sahului Persiei, cu ocazia urcariipe tron, insigna "Steaua Dunarii". Conducându-si Mercedesul pe rutaParis-Bagdad-Teheran, insotit fiind de sotia sa si de scriitorulClaude Aunet, se achita cu bine de aceasta misiune care s-a bucuratde mare succes, mai ales la Paris. Claude Aunet a descris raidul incartea "Traversând Persia in automobil", iar Martha Bibescu involumul "Cele opt Paradisuri", care a insemnat si debutul eiliterar. Un an mai târziu, in 1906, spiritul de aventura era sa-ifie fatal. Un martor ocular, aviatorul Andrei Popovici, ne-a lasatlasat aceasta marturie: "In cadrul Expozitiei dedicata celor 45 deani de domnie a lui Carol I… tânarul nostru aviator George ValentinBibescu faptuia primele actiuni de popularizare in sprijinulsporturilor aeriene. Facea, in public, ascensiuni cu balonul siinlesnea, totodata, unora dintre privitori, luati din multime faracriterii speciale de selectie, sa primeasca astfel "botezulaerului", in care scop folosea balonul numit "România"… Printrenumerosii amatori care se imbulzeau pentru a fi acceptati laascensiune, i se infatisa un barbat modest imbracat, dar care fupreferat inaintea tuturor, pentru ca ii deslusise in priviri o atâtde staruitoare ruga, incât simti ca, de buna seama, e vorba de unom cu o pasiune fierbinte pentru vazduh. Incredintat ca "omuldescoperit in multime" putea deveni un emul care sa indrageasca peputinii oameni de aviatie din acele timpuri, Bibescu il trimise innacela si nu s-a mai oprit decât la 200 de metri deasupra parcului,urmarit de privirile entuziaste ale multimii de pe prundisulaleilor. Când sa coboare, pasagerul incepu sa tipe, precipitându-seamenintator impotriva lui Bibescu: "Du-ma sus la Dumnezeu, nu ma dujos la nevasta-mea!"
Deslusind primejdia de a fiazvârlit peste bordul nacelei, Bibescu i-a aplicat sub barbie unpumn zdravan, care l-a turtit pe primitor. Ajuns la sol, pasageruldin nacela inca nu-si revenise. Dar iata ca o femeie isi face cugreu loc prin multime si-l revendica: "Dati-mi barbatul, sunt sotialui!" Aceasta patanie l-a tinut o vreme pe Bibescu la sol. In 1908intra in Masonerie, unde ajunge rapid in Consiliul Suprem, iar inoctombrie 1909 il invita pe Bleriot care, in fata unei multimiimense, venita din toate colturile Vechiului Regat, va face odemonstratie de maiestrie pe Hipodromul Baneasa.
Pâna la declansarea primuluiRazboi Mondial, acest miting aviatic a fost evenimentul monden nr.1 din România si totodata balonul de oxigen de care printul Bibescuavea nevoie pentru a infiinta in 1912 Scoala de pilotaj de laCotroceni. La initiativa sa a luat fiinta "escadrila derecunoastere", prima care a decolat vreodata in lume pe timp derazboi, condusa de el personal in razboiul balcanic. "Româniainainte de toate, iar România inseamna noi, românii. Credeti-ma,avem pentru ce ne jertfi!" obisnuia sa le spuna elevilor sai.Efectul acestui impuls moral nationalist, strain de demagogia celororgoliosi sau lasi, a rodit in razboiul de Intregire. Aflate subcomanda printului Bibescu, cele doua escadrille de recunoastere alefortelor aeriene române au efectuat raid dupa raid asuprapozitiilor germane, in conditii extrem de vitrege, pentru caremotiv ofiterii francezi din misiunea generalului Berthelot i-auporeclit pe români "veselii maniaci ai sinuciderii"! Iata o poreclade neconceput astazi… Dupa razboi, in 1929, George Valentin Bibescueste primul om care traverseaza Sahara cu automobilul, plecând dela Dakkar, cu punctul terminus Oran. Inaugureaza astfel un rallycelebru, care, exceptând anii razboiului, este organizat anual.Numele sau este pronuntat aproape cu evlavie pe intregul Mapamond,oamenii de pretutindeni asociaza unui nume faimos - Franta, un numeputin sau deloc cunoscut: România. Si, din fericire, nu erasingurul care obliga la aceasta benefica asociere: George Enescu,Constantin Brâncusi, Henri Coanda, Nicolae Titulescu, insasi sotiasa Martha Bibescu il secondau cu brio. Daca nu ar fi fost razboiulcu urmarile lui distrugatoare si antiromânesti, cu sigurantaRomânia ar fi rivalizat cu Belgia… Acest patriot de exceptie sifruntas mason, de mai multe ori Mare Maestru al Marei LojiNationale din România, s-a gândit ca isi poate servi tara si inpolitica. A vrut sa candideze, conform traditiei familiei, pelistele PNL. Un foarte interesant comentariu al Marthei Bibescu pemarginea acestei intentii demonteaza in partile componentemecanismul Destinului: "In 1931, când George a vrut sa candideze pelista liberala in alegerile partiale pentru Camera, bietulI.Gh.Duca obiectase: - Totusi nu este cu putinta sa-l plebiscitampe George Bibescu!
Ascultându-mi sfatul, Georgesi-a retras candidatura invocând arsurile sale de gradul doi,ranile sângerânde si cârjele in care era obligat samearga.
Intriga urzita impotriva lui debatrânii liberali a fost incununata de succes. Dar si Nemesis,zeita razbunarii, a avut succes. Si cât de repede! Cine a fost alesla Piatra-Neamt in iunie 1931, in locul lui George Bibescu?Corneliu Zelea Codreanu. Iar Codreanu nu a dat ordin ca Duca sa fieasasinat?…
1931 a fost un an de cumpana.Arsurile si invaliditatea la care s-a referit principesa Bibescusunt consecintele unei aventuri intrate in istoria aviatiei. Ce s-aintâmplat: in calitatea sa de presedinte al Federatiei AeronauticeInternationale, printul a cautat sa impulsioneze performantele,instituind atât "Cupa Bibescu", cât si zboruri de anvergura, petrasee anume alese pentru dificultatea lor tehnica. Un asemeneazbor a fost cel din 10 aprilie 1931 catre Extremul Orient, maiprecis la Saigon. Avionul Fokker, având echipajul format din GeorgeValentin Bibescu, maiorul Traian Burduloiu, locotenentul RaduBeller si mecanicul Hunt, a decolat de pe Aeroportul "Le Bourget"din Paris pe ruta: Roma - Atena - Alep - Bagdad - Gwadar (unde,pâna atunci, nu se mai avântase niciun echipaj românesc) - Jadpour- Allahabad - Benares - Calcutta (unde trebuiau sa faca un popas detrei zile) si de acolo sa continue drumul pâna la Saigon.Accidentul s-a petrecut dupa Jadpour, in ziua de 17 aprilie, când oceata de vulturi a atacat avionul la o inaltime de 2.500 de metri.In momentul aterizarii fortate, avionul a fost cuprins de flacari.Ajunsi cu greu pe pamânt, membrii echipajului erau adevarate tortevii. Trei, cu exceptia lui Radu Beller, au reusit sa stinga foculcare le ardea hainele si care le provocase arsuri de gradul doi.Atentia si-a indreptat-o, firesc, asupra tânarului locotenent."George Valentin Bibescu - isi amintea maiorul Burduloiu - venisesi el intr-ajutorul lui Radu Beller, zbatându-se sa-i smulgahainele arzânde, ceea ce i-a adus si lui grave leziuni pe mâini sila unul din genunchi, de la care s-a intins flama si la celalaltgenunchi ca si la gamba unui picior." Le-au sarit in ajutor silocalnicii din Bhabua, satul lânga care aterizasera, care i-auurcat intr-un tren sanitar. La Benares, unde au fost internati inspital, locotenentul Beller a decedat. La 6 iunie 1931, deciinaintea alegerilor parlamentare, la Mormântul Eroului Necunoscutdin Parcul Carol a avut lor, cu fast militar, cinstirea amintiriilui Radu Beller si a jertfei sale pentru gloria aviatiei românesti.In cuvântarea sa, Printul Bibescu a spus: "Am cunoscut cu acestprilej pe cei mai extraordinari oameni pe care i-am intâlnitvreodata in viata mea. O viata pe care nu mi-am petrecut-o nici inbirou, nici pe prispa casei de la Posada si nici pe strazile sibulevardele oraselor. Ei bine, acei trei oameni cu care am traitaventura din India au fost, si-i consider extraordinari!" Suntcuvintele unui luptator. Doua luni dupa accident a vrut sa intre inpolitica. Patru luni mai târziu va strabate cu automobilul Europain lung si-n lat. Cu doi ani inainte de moarte, in februarie 1939,a ajuns in Ciad pornind din Alger, deci traversând iarasi Sahara…Aceasta, insa, a fost ultima sa aventura. Destinul a voit saaranjeze o coincidenta intre soarta tarii si soarta sa, a celuicare in Razboiul de Intregire cautase moartea cu lumânarea. Primelesemne ale bolii apar o data cu ocuparea Basarabiei si Bucovinei deNord de catre sovietici! Locuia pe strada Robert de Flers, faptcare ii crea mari dificultati Marthei Bibescu, castelana de laPosada si Mogosoaia, obligata sa faca aproape zilnic o navetaobositoare, fiindca sanatatea sotului ei se deteriora rapid. Cum,repetam, se deteriora si sanatatea României Intregite. "Legionariirosii" care subminau statul român si cautau eliminarea fizica atuturor celor care contribuisera la intregirea tarii, de la unNicolae Iorga pâna la taranul oarecare, il trecusera si pe printulBibescu pe lista neagra. Poate ca P.C.R. sa fie absolvit depacostea epurarii… Semnalul de inceput al cosmarului a fostperchezitia minutioasa din dimineata zilei de 23 noiembrie 1940,când bestiile au confiscat sau distrus documente si obiecte de marevaloare, unele apartinând lui Napoleon si Domnitorului Bibescu. Dinfericire, Ion Antonescu a pus capat terorii si crimelor"legionarilor rosii", care nu faceau deosebire intre legionariicodrenisti si liberali sau taranisti. Pentru George ValentinBibescu era deja prea târziu. Internat la Spitalul Elias, subsupravegherea prietenului sau, profesorul Daniel Danielopolu,printul isi traia ultimele clipe inainte de reintâlnirea cu eroulsau Radu Beller. "Jurnalul" Marthei Bibescu surprinde cu spaimatrecerea lui spre neant. Pentru data de 2 aprilie 1941 eamentioneaza: "George are cu 300.000 de globule rosii mai putin.Vestea ma copleseste. El nu va sti nimic, nu trebuie sa stie. Cetrista e o minciuna necesara, ce trist e sa ajungi sa te intrebidaca pâna si tacerea e destul de muta". La 28 mai, printesa estecoplesita de prezenta glaciala a inevitabilului: "De ce nu potschimba locul cu George? Ar fi cu atât mai firesc ca eu sa fiu ceacare zace!" Singura multumire a fost vizita fiicei sale, ValentinaGhica-Comanesti, care, aflând ca tatal sau este grav bolnav,suferind de cancer pulmonar, a venit insotita de cei doi copii,Ion-Nicolae si George Dimitrie Ghica. La 2 iulie Martha Bibescu vanota: "George - astazi. La ora 10 si 20 agonia. Apoi moartea…Tot ceam scris despre tine in aceasta zi, in care viata mea se sfârseste,impreuna cu a ta, George…" Ce ar mai fi de adaugat?

EMANUEL BADESCU (n. 25august 1952) este bibliotecar in cadrul Cabinetului de Stampe alBibliotecii Academiei Romane. Licentiat in istorie la UniversitateaBucuresti, a colaborat cu peste 1.000 articole la revistele"Formula AS", "Lumea Magazin", "Magazin Istoric" si la "Ziarul deDuminica". A publicat 1 Decembrie 1918 Alba Iulia -Bucureşti si Imnurile nationale la romani.Este şi coautor al volumelor Scurtăistorie aregalităţii in România, Nicolae Ionescu.Bucureştii de altădată,De la Vatican la Ierusalim, Conspiraţiasecurităţii,Bucurestii in imagini in vremealui Carol I (volum premiat de Uniunea Scriitorilor).

Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels

AFACERI DE LA ZERO