Ziarul de Duminică

Dogele şi schimnicul/ de Daniel Nicolescu

Dogele şi schimnicul/ de Daniel Nicolescu

Dogele şi schimnicul

Autor: Daniel Nicolescu

18.11.2010, 23:27 41


O frază simplă, dar plină de tâlc, din "Hoţul deorhidee": "Vorbeşte prea bine ca să spună adevărul" (o constatare aunui reporter, uluit de perfecţiunea discursului intervievateisale). Cred că Dan Constantinescu a realizat, la un moment dat, căpictează prea bine, prea frumos, prea atractiv şi a început să-şiregândească stilul, ca să nu rişte să pară inautentic. Dacă e să neluăm după mărturisirile artistului, cotitura s-a petrecut în scoicatainică a unei iluminări cvasimistice: "În 1990, am avut un vis,când o voce mi-a poruncit: «Pictează zidurile memoriei! Picteazăzidurile memoriei!». M-a tulburat un pic această poruncă, deşi suntun om extrem de orgolios, mi-am spus că trebuie să fiu smerit şi sărespect această poruncă extrem de interesantă prin complexitateaei."

Cunoscut ca pictor al oraşului dogilor (dar şi ca peisagist sauportretist în descendenţă Corneliu Baba, al cărui strălucit elev afost), cu succes nu doar în ordinea prestigiului pe care i l-aconferit critica de specialitate, ci şi în aria pieţei de artă, DanConstantinescu a început, credem, acest proces de tulburare afrumuseţii prea evidente prin a stinge "viaţa falnicei" Veneţiipersonale, renunţând, adică, la mirajul exotic al Ca' Pesaro, Ca'd'Oro şi al altor palazzi cu splendoarea amplificată de reflexulapelor Canalului, şi încercând să le restituie silueta spirituală,scheletul de lumină, urma vizuală lăsată pe faldurile unui giulgiuimaginar (foto 5). Cuvintele de ordine ale noii tendinţe au devenitştergerea, învăluirea, încriptarea, regresia. Noile palate palide,austere cromatic, corectate de estompă până în pragul ilizibilului,au devenit portalul prin care se poate pătrunde dincolo de vizibil,într-o lume de esenţe pierdute. Categoricul, evidentul culorii şiautoritatea contururilor au fost spălate, cu energiarestauratorului, spre a da la iveală linia ascunsă a duhului carele-a pecetluit venirea pe lume.

"Zidurile memoriei" (proiect plastic la care lucrează de 16 aniîncoace) sunt noul testament al lui Dan Constantinescu. Repere deiconografie creştină, cu scenografii ample sau cu focalizări de tipportretistic, sunt aduse în orizontul de şovăială, de indecizie, depresimţire al frescei străvechi, descoperită sub adstraturisuccesive. Atunci când nu inventează, pictorul scoate din memoriaarhivelor icoane existente, cărora le adaugă timp şi o ceaţămelancolică.

O paranteză: anul acesta, pe la jumătatea lunii iulie, au fostdescoperite în catacombele bisericii Santa Tecla, din Roma, celemai vechi reprezentări cunoscute ale apostolilor (sfârşitulsecolului IV d.Hr.). Experimentând o nouă tehnologie de eliminareprin laser a resturilor calcaroase şi pojghiţelor succesive de var,cercetătorii i-au văzut pe Petru, Pavel, Andrei şi Ioan ieşind laiveală, când nimeni nu se aştepta, pe tavanul unei micuţe camerefunerare, în tonuri palide de ocru şi de roşu.

Întâmplarea mi-a revenit în memorie datorită actualei expoziţiibucureştene* a lui Dan Constantinescu. Acolo, la Roma,"descoperirea" se datora alungării varului. La pictorul nostru, înaceastă suită de originale recompuneri, albul de var este adăugat;nu atât ca o iluzie de vechime, cât ca o simulare a opacităţilor pecare figurarea paleocreştină şi fibra creştinismului le-au avut deîndurat ca să ajungă până la noi.

O expoziţie importantă, poate cea mai densă pictural şi maiatent articulată ideatic pe care simezele bucureştene au găzduit-oîn ultima vreme.

Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels

AFACERI DE LA ZERO