Ziarul de Duminică

Doina Ruşti: „În scurtă vreme, oamenii vor avea în buzunar, eventual în memoria mobilului, întreaga bibliotecă.”/ de Stelian Ţurlea

Doina Ruşti

Doina Ruşti: „În scurtă vreme, oamenii vor avea în buzunar, eventual în memoria mobilului, întreaga bibliotecă.”/ de Stelian Ţurlea

Autor: Stelian Turlea

15.06.2011, 23:33 489

- Doina Ruşti, luna trecută ai publicat un nou roman, cu untitlu foarte atractiv, "Patru bărbaţi plus Aurelius". E o carte pecare, eu cel puţin, am citit-o dintr-o răsuflare, surprinzătoare şifoarte bine scrisă. Oricât ar părea de stupidă întrebarea, ceînseamnă acest nou roman pentru creaţia ta?

- Prin "Patru bărbaţi plus Aurelius" am vrut să iau parte la odespărţire care s-a transformat în festin. Voiam să-mi iau larevedere de la un timp, ca de la un amant depăşit, şi, în loc să-iprivesc ceafa cu ochi înlăcrimaţi, pur şi simplu l-amînghiţit.
- Spui în carte "Presupun că toată lumea are câte unAurelius", care poate fi, cum adaugi mai departe, o "fiinţăinaccesibilă şi ticăloasă care te pune cu botul pe labe". Care esensul acestei metafore, dincolo de seducţia care distruge? Intrebasta pentru că e posibilă şi o capcană din partea unei autoare cares-a ocupat serios la viaţa ei de simboluri...
- De cele mai multe ori antipatiile se dezvoltă pe fixaţiicăpătate în perioada timpurie a vieţii, iar dintre acestea faceparte şi pattern-ul Aurelius. El este rivalul neînvins, cocoţat peun loc nemeritat, este eroul unei poveşti care se va reedita de-alungul vieţii, în date care au semnificaţie numai şi numai pentruLicia, personajul principal din romanul meu. Pentru fiecare omexistă o astfel de întâlnire, care determină modelul viitor aloricărei antipatii şi al oricărei aspiraţii.
Romanul „Zogru” a fost tradus în italiană şi lansat la Târgul de la Torino, în prezenţa autoarei, a lui Marco Dotti şi a lui Roberto Merlo.-Care este "Aurelius"-ul Doinei Ruşti? Poţi spune?
- Aurelius al meu este un anume Marcel, un domn infatuat, carevenea în casa noastră, în vremea copilăriei, mai precis în perioadaaia, dintre 5 şi 8 ani, a ieşirii mele sociale. Domnul Marcelfusese discipolul protejat al bunicilor mei, iar ei aveau despre elo părere excepţională. L-am urât din prima clipă şi m-a fascinatimediat. Era un tip care mi se părea foarte impozant, în costumelelui gri, cu obrazul ras la meserie şi cu nişte ochelari care-ifăceau ochii interminabili. Era, desigur binevoitor cu mine, imispunea acele cuvinte pufoase pe care le primeşte orice copil, însăeu simţeam cum odată cu ele îmi trimitea şi un dispreţ total şiireconciliabil. Cu timpul mi-am dat seama că în privirea lui,amplificată de lentile, exista şi un confort, o mică mulţumire, pecare am regăsit-o după aceea la mulţi alţi oameni, pe cât dedispreţuitori faţă de mine pe atât de seducători şi intangibili.Aura asta a celor care îşi exprimă fără menajamente antipatia, amregăsit-o vara trecută la un pisoi plin de aroganţă. De fapt, unmâţ bătrân, care îşi apăra teritoriul, cum fac pisicile oripilatede orice invazie. Iar această întâlnire scurtă m-a făcut să măîntorc la Marcel şi să scriu "Patru bărbaţi plus Aurelius".
- Câtă autobiografie există în acest roman? Spuneai cândvacă totul are legătură cu biografia autorului şi sunt întru totul deacord...
- Bineînţeles, nu este vorba despre Marcel! Dar în fiecareepisod există o lume prin care eu am trecut la un moment dat, cumar fi diversele studiouri de film, pe unde am avut colaborări,facultăţile de teatru şi film, bărbaţii pe care i-am ratat etc. Dardupă cum ştii, niciodată sora aruncată din tren nu e chiar sora ta!Odată intrată într-o poveste, îmi apar o sumă de amănunte carecompletează în mod neaşteptat fiecare episod, transformându-l atâtde mult, încât faptul trăit devine de nerecunoscut chiar şi pentrumine.
- Trăim cumva, ca eroina ta, într-o lumea a coincidenţelorşi anticipărilor, un fel de second life? Tu, ca autoare, continuisă crezi în sensul ascuns al unor evenimente?
- Viaţa mea de până acum este plină de coincidenţe. Existămereu un punct din care totul începe să aibă legătură. Iar cândajungi în acest stadiu, graniţele dintre imaginar şi realitateacurentă se dizolvă, aşa cum se întâmplă şi în romanul meu, undem-am referit la actuala situaţie, în care lumea nu mai are chef săasculte o confesiune, dar adoră să se confeseze şi în carecititorul se transformă în scriitor. Licia intră pe nesimţite înlumea artificioasă a coincidenţelor improbabile pentru că de faptea alunecă în ficţiune, îşi părăseşte condiţia de cititor, deveninderou de roman.
- Ai lansat de curând romanul "Zogru" la Targul de Carte dela Torino. Cum a fost?
- Varianta italiana a romanului "Zogru" a fost primită bine laTârgul de la Torino, unde am avut privilegiul să-l cunosc pe MarcoDotti - el a făcut prezentarea romanului şi a contribuitsubstanţial la promovarea cărţii. Şi, profitând de acest succes,care ştim amândoi ca e relativ, am început negocierile şi pentru"Patru bărbaţi plus Aurelius".
La acelaş Târg de la Torino, de la stânga: Marco Cugno, Mauro Bonanno, Marco Dotti, Doina Ruşti, Roberto Merlo, Răzvan Popescu.-Nu te întreb ce mai urmează să publici, sunt convins că scrii înacelaşi ritm halucinant...
- De fapt, de la sfârşitul anului 2008, când am terminat"Lizoanca", n-am scris prea mult. Lucrez de atunci la un romandespre paşoptişti. În vara aceasta l-am întrerupt. Mă aflam într-opasă proastă, într-un disconfort pe care mi l-a accentuat aceaîntâlnire cu pisoiul mai sus menţionat. Aşa că am lăsat paşoptiştiişi am scris "Patru bărbaţi plus Aurelius", timp de multe luni, dinaugust până în martie. Acesta nu este un ritm halucinant, crede-mă!Dar pentru că tot ai adus vorba despre asta, trebuie să-şi spun căeu cred în scriitorii care scriu. În extremele lumii noastreliterare, există două categorii: cei care scriu şi cei care doar sepromovează. Eu fac parte din prima categorie, ca şi tine de altfel.Îmi închipui că trebuie să fie foarte trist să ai 30 de ani şi sănu fi scris nimic notabil. Să te recomanzi ca scriitor, dar să n-aioperă!
- În romanul tău apar şi astfel de personaje.
- În toate epocile au existat astfel de impostori cu guramare, care de multe ori au făcut jocuri şi-au tras sfori, dar careau căzut în uitare imediat după moarte. La ei te refereai? Înromanul "Patru bărbaţi plus Aurelius", există un astfel depersonaj. Nu este însă un "caracter", ci doar ilustrează simptomulunui final de istorie.
- Crezi că trăim sfârşitul literaturiitradiţionale?
- Sunt convinsă de asta. Presa pe hârtie a murit. Urmeazăcărţile, ca şi în romanul meu. În scurtă vreme, oamenii vor avea înbuzunar, eventual în memoria mobilului, întreaga bibliotecă. Iar înclipele de tihnă, vor căuta - nu un nume de scriitor, nu un titlude roman! Ci doar un cuvânt - de exemplu, "motan" -, iar într-ofracţiune de secundă li se vor afişa pe ecranul telefonului linkurispre mii de pagini literare, în care se vorbeşte despre acestsubiect. Iar printre acestea, se va afla poate şi o pagină din"Patru bărbaţi plus Aurelius". Iar, odată deschisă această pagină,printre rândurile mişcătoare (neapărat în 3D), se vor răsuciimagini şi vor foşni sunete, legate de carnea unei scriiturimişcătoare. Când cititorul va închide telefonul se va simţimulţumit şi capabil să vorbească despre stilul şi importanţa unuiprozator, din care n-a citit decât o pagină. Niciodată nu va maiavea importanţă povestea largă şi detaliată. De fapt, de multăvreme nu mai are importanţă. Un plot şi-un paragraf, ieşite dinsufletul cald al unui telefon mobil - aşa va arăta literaturaviitorului apropiat. Iar romanul meu vorbeşte despre acestlucru.

Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels

AFACERI DE LA ZERO