Vladimir Tismaneanu este profesor de stiinte politice la University of Maryland, director al Centrului pentru Studierea Societatilor Postcomuniste la aceeasi universitate, editor al revistei trimestriale "East European Politics and Societies" (intre 1998 si 2003) si presedintele comitetului editorial al revistei, incepand cu 2004. Este autorul a numeroase lucrari de politica comparativa, istorie si teorie politica, aparute initial in engleza. Impreuna cu Mircea Mihaies, este coautor al unor volume de dialoguri. A primit mai multe premii, in Statele Unite si in Romania, este Doctor Honoris Causa al Universitatii de Vest (Timisoara) si al Scolii Nationale de Studii Politice si Administrative. Saptamanile trecute, Vladimir Tismaneanu s-a aflat la Bucuresti, cu prilejul aparitiei ultimelor sale doua carti - "Marele Soc. Din finalul unui secol scurt" (Editura Enciclopedica) si " Scopul si mijloacele. Eseuri despre ideologie, tiranie si mit" (Editura Curtea Veche).
- Exista vreo legatura intre cele doua aparitii, aproape simultane, ale unor carti semnate de dumneavoastra: "Scopul si mijloacele" si "Marele soc"?
- In primul rand, desi este vorba de doua carti complet diferite, legatura exista: entuziasmul domnului Arsene, directorul Editurii Curtea Veche, care a aflat de la mine ca voi veni in tara pentru lansarea volumului de convorbiri cu domnul presedinte Ion Iliescu si a propus sa grabim publicarea si sa organizam un turneu simultan, respectand, evident, ceea ce pregatise cealalta parte, Editura Enciclopedica, respectiv cartile presedintelui Iliescu, dar cautand sa ne sincronizam in asa fel incat nici una dintre cele doua lansari sa nu o umbreasca pe cealalta. I-am spus domnului Iliescu, am discutat programul, l-am anuntat ca vreau sa fac lansare la Clubul Prometheus. Raspunsul a fost: "Problema e a ta, nu a mea" si, doi, im pare rau ca nu pot veni si eu. Deci nici un moment nu a existat competitie intre edituri. Parerea mea este ca aceste doua carti se vor vinde mai bine impreuna. Cineva care le citeste acum imi spunea ca exista teme ce sunt discutate cu domnul Iliescu dar sunt dezvoltate - de fapt, partea care ma reprezinta pe mine, respectiv valorile liberalismului politic - in a doua carte.
- De ce un volum de convorbiri cu presedintele Iliescu? Care este povestea lui?
- Povestea e foarte interesanta. M-am confruntat cu multe neintelegeri, chiar din partea unor oameni despre care credeam ca pot sa gandeasca mult mai liber si mai dezinhibat. Ideea a prins contur la inceputul celui de-al doilea mandat al domnului Iliescu. Pe vremea aceea, faceam parte dintre cei care, in 1996, erau convinsi ca domnul Ion Iliescu nu mai are viitor politic. Am fost in Romania in 1997, l-am vazut la televizor pe presedinte si l-am intrebat pe un prieten de-al meu cine este persoana respectiva. Il stiam, desigur, pe domnul Iliescu, il vazusem de cel putin patru, cinci ori personal in perioada precedenta si de tot atatea ori avusesem discutii cu dansul pe marginea cartii mele "Istoria comunismului roman", care a aparut acum in limba engleza si va vedea lumina tiparului anul viitor, la Editura Polirom. Deci l-am vazut la televizor si am intrebat cine este. Mi s-a spus "Cum, nu stii cine este?". Asadar, mentalul meu functioneaza de-acum prin stergere, ca atunci cand imi schimb agenda de telefon si renunt la anumite numere. S-a dovedit insa ca ma grabisem cu stergerea "numarului de telefon". Am urmarit cu foarte multa atentie perioada de opozitie a domnului Iliescu, cu plusurile si minusurile ei, revenirea si perioada de dupa revenire. Din punctul meu de vedere, Ion Iliescu este un caz interesant de invatare politica. Eu cred ca perioada de opozitie e o chestiune despre care prietenii democratiei si cei care studiaza democratia stiu ca este un proces foarte important. Numai dogmaticii incorigibili si populistii extremisti refuza sa invete ceva din politica si mizeaza etern pe aceleasi doua, trei sloganuri sau note. Am scris un text care a aparut in limba engleza, imediat dupa alegerile din 2000, intr-o revista importanta din Statele Unite, text in care vorbeam despre Iliescu I si Iliescu II. Ma interesa foarte mult sa aflu cum gandeste Iliescu II despre tot ce s-a petrecut in viata lui si in viata Romaniei. In noiembrie 2001 ma aflam la New York si acolo, la Ambasada Romaniei, la ambasadorul Sorin Ducaru, l-am intalnit pe domnul Iliescu. Trebuie sa spun ca domnul Ducaru a fost unul dintre cei care mi-au sugerat sa pornesc aceasta carte de convorbiri. Sincer sa fiu, nu cunosc pe altcineva care sa stie atat de bine ca domnul Iliescu istoria comunismului romanesc, istoria postbelica a Romaniei, partea postrevolutionara si cu care sa fi avut un dialog de-a lungul anilor, in pofida faptului ca am fost un critic, cred eu, destul de ascutit al guvernarilor feseniste, uneori chiar foarte ascutit. I-am pus in mana domnului Iliescu o lista de teme, domnia-sa le-a citit si, cam dupa vreo doua luni, domnul Ducaru mi-a comunicat ca "Domnul presedinte este de acord", nu avusese nimic de obiectat. Temele, credeti-ma, sunt exact cele din carte. Domnul Iliescu are multe volume de interviuri, s-au facut multe interviuri cu dansul. Aceasta carte nu este un interviu, este o discutie intre un filosof politic de orientare liberal-democratica si un politician care a trecut, din punctul meu de vedere, de la revizionismul neomarxist - discutat pe larg in carte -, la ceea ce as numi eu "o ideologie social-democrata". Deci cred ca Ion Iliescu, la ora actuala, intra in familia de spirite a social-democratiei. Era el in aceasta familie in 1990? Eu am indoieli. In sfarsit, as vrea sa spun cateva cuvinte si despre ideea cartii de la Curtea Veche. A existat un volum anterior, "Noaptea totalitara", publicat la Athena, o editura care a disparut in anii tranzitiei. Editorul era Leonard Oprea, scriitor cunoscut. Intre timp, Leonard a plecat in Statele Unite pentru o perioada mai lunga. El a publicat doua carti, daca nu ma insel, la Curtea Veche, a avut o experienta exceptionala si atunci, in discutiile cu domnul Arsene, care m-a abordat pe ideea sa conduc o colectie la "Curtea Veche", i-am spus ca am aceasta carte, pe care am putea s-o refacem, adaugand ce am scris in ultimii trei-patru ani, studii mult mai ample despre analiza radicalismelor politice si a utopiilor. Aceasta este "Scopul si mijloacele".
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
