De la operaţiuni acoperite la operaţiuni militar-informative
Perioada de după încheierea Războiului Rece a adus cu sine modificări substanţiale în desfăşurarea operaţiunilor acoperite în directă legătură cu noul context al politicii internaţionale. În continuare, Statele Unite, ca singura putere globală, a rămas liderul şi principalul iniţiator al unor asemenea acţiuni. O altă caracteristică a constat, cel puţin declarativ, în asigurarea unei anumite transparenţe a acestor operaţiuni, atâta cât era posibil pentru desfăşurarea unor asemenea acţiuni. A fost instituit un control efectiv al unor organisme legislative şi de altă natură ale administraţiei americane, condiţia esenţială a acordului pentru iniţierea lor fiind existenţa unui pericol direct pentru securitatea Statelor Unite, dar mai ales pentru interesele sale politice de Mare Putere. Asemenea măsuri au fost întreprinse în timpul preşedinţilor William "Bill" J. Clinton şi Roland Reagen, când, cu concursul CIA şi al Consiliului Securităţii Naţionale (NSC), sub controlul direct al Congresului au fost iniţiate asemenea acţiuni.
O altă caracteristică a operaţiunilor a fost accentuarea caracterului lor complex. De cele mai multe ori, componenta informativă a acestor operaţiuni s-a împletit direct cu aceea militară şi politică. Rolul operaţiunilor acoperite a rămas acela de a pregăti acţiunile militare şi de a le pregăti şi sprijini prin activităţi de culegere de informaţii, de comando şi subversiune, facilitându-le desfăşurarea. Aşadar, perioada contemporană a dus la structurarea unui gen complex de asemenea acţiuni, operaţiunile militar-informative. O altă mutaţie a constat în faptul că, în unele cazuri şi din ce în ce mai des, în directă legătură cu sistemul de alianţe apărut după cel de al Doilea Război mondial, asemenea operaţiuni au avut un caracter internaţional, desfăşurându-se sub mandatul ONU şi în cadrul NATO.
Ultimele două decenii au adus, aproape în fiecare an, iniţierea şi desfăşurarea unor asemenea acţiuni, astfel încât poate fi alcătuită…
O cronologie neîntreruptă
…a operaţiunilor militar - informative, marcată de iniţierea unor intervenţii, dar şi declanşarea unor conflicte armate, a căror "hartă" are centrul de greutate în Orient, dar şi în alte zone ale lumii, din America în Europa.
1989
Chiar perioada de sfârşit a Războiului Rece, luna decembrie a acestui an, a debutat cu o asemenea acţiune. Este vorba de "Operaţiunea Just Cause" ("Cauza justă") care a constat în invadarea statului Panama de către comandouri americane în vederea capturării dictatorului Manuel Noriega (un fost aliat al Statelor Unite !) care se considera că, prin acţiunile sale, mai ales comerţul cu droguri, submina securitatea SUA. Iniţierea acestei acţiuni s-a desfăşurat în condiţiile politice complicate ale momentului, căci se pare că Statele Unite au avut "mână liberă" în declanşarea sa în schimbul oferirii de "libertate de mişcare" pentru URSS faţă de mişcările de independenţă ale unor state din sfera de influenţă sovietică (Situaţie similară cu aceea din 1956, când, în schimbul păstrării neutralităţii URSS faţă de intervenţia coaliţiei statelor vestice în zona canalului de Suez, acestea din urmă nu au intervenit energic în legătură cu invadarea de către trupele sovietice pentru înăbuşirii revoltei din Ungaria).
1990
"Operaţiunea Desert Storm" ("Furtuna deşertului") sau "Războiul din Golf", care a durat din august 1990 până în februarie 1991, a constat în invadarea de către trupele unei coaliţii formată din 34 de state, contribuţia SUA fiind determinantă, cu autorizarea ONU, a teritoriului Irakului, ca răspuns la anexarea de către acesta, sub regimul lui Saddam Husein (un alt fost "colaborator" al SUA !), a statului Kuwait. Acest act a declanşat un protest internaţional, aplicarea de sancţiuni economice care, nefiind suficiente, au determinat autorizarea de către Consiliului de Securitate al ONU a invadării Irakului. De fapt, şi aici era vorba de un "joc" politic, dar mai ales economic, legat de controlul rezervelor de petrol din zonă. Componenta informativă a acestui conflict a constat în implicarea directă a postului american CNN în răspândirea de ştiri care urmau să demoralizeze trupele irakiene, motiv pentru care el a fost denumit şi "Video Game War". Conflictul a debutat cu un puternic bombardament, urmat de asaltul ce a dus la eliberarea Kuwait-ului şi avansarea pe teritoriul Irakului care a fost nevoit să accepte condiţiile impuse de coaliţie, dar această rezolvare a fost "sâmburele" unor viitoare conflicte, căci Saddam Husein a rămas la putere, iar armata şi-a păstrat forţele, între care rachetele Scud care fuseseră lansate şi împotriva Israelului.
1992
Cum arătam, asemenea operaţiuni au fost declanşate şi în alte zone ale lumii, unele dintre ele având un scop considerat umanitar. Astfel, este vorba de "Operaţiunea Restore Hope" ("Restaurarea speranţei"), declanşată de asemenea la iniţiativa Statelor Unite în fruntea unei coaliţii cu aprobarea Consiliului de Securitate, în Somalia şi a avut drept scop asigurarea condiţiilor de acordare de ajutoare umanitare populaţiei din sud-estul ţării, victimă a persecuţiilor etnice din partea forţelor ce dobândiseră puterea în această ţară. De fapt, nici această operaţiune nu a avut un succes durabil, căci nu a dus la anihilarea totală a acestor forţe şi nici la rezolvarea totală a problemelor umanitare, deci la o reală "revenire a speranţei", o bună parte a populaţiei ţării fiind în continuare victimă inocentă a persecuţiilor şi foametei.
1994
Precum o demonstrează şi numele de cod, "Operaţiunea Uphold Democracy" ("Sprijin democraţiei") a avut drept scop restaurarea regimului constituţional al preşedintelui Jean-Bertrand Aristide răsturnat printr-o lovitură de stat. Şi această operaţiune a fost autorizată de o rezoluţie a Consiliului de Securitate din iulie 1994. După ce a debutat prin angajarea unor forţe aeriene ale Statelor Unite şi ale altor state aliate în Haiti, ea a continuat prin desfăşurarea unor tratative diplomatice purtate de fostul preşedinte Jimmy Carter (care va mai participa la asemenea iniţiative), în urma cărora insurgenţii au fost convinşi să permită desfăşurarea de alegeri democratice. Încheiată în martie 1995, operaţiunea a avut ca rezultat şi crearea condiţiilor pentru acordarea de ajutor umanitar şi staţionarea unei misiuni militare americane în Haiti. În timp, şi rezultatele acestei operaţiuni nu au dus la crearea unor condiţii reale pentru evoluţia democratică a acestei regiuni care a rămas un "nod de conflicte" în zonă.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
