2001
Cele mai importante operaţiuni militar-informative din ultima perioadă au fost mai ales replici la atentatul de la 11 septembrie 2001, vizând în special zona Orientului Mijlociu. La doar o lună după acest tragic eveniment, despre care se poate spune că a influenţat decisiv istoria contemporană, trupe ale Statelor Unite şi ale Marii Britanii au declanşat Operaţiunea "Enduring Freedom" ("Pacea de durată") care avea drept scop anihilarea, destructurarea organizaţiei teroristeAl-Qaeda şi urmărirea membrilor săi, aşa numiţii talibani, care se refugiaseră din Afganistan în Pakistan. De data aceasta, operaţiunea a avut o pregătire informativă corespunzătoare, fiind identificate cu precizie zonele în care aceştia se refugiaseră în Pakistan, ceea ce a permis declanşarea de atacuri aeriene de mare eficacitate ale aviaţiei americane. În cursul acestei operaţiuni au fost folosite unităţi speciale, de comando, ale SUA şi Marii Britanii, în colaborare cu trupe ale regimului de la Kabul. În continuare, pentru asigurarea securităţii acestui regim şi urmărirea grupurilor de talibani, a fost instituită, la iniţiativa Consiliului de Securitate al ONU, unitatea "The International Security Assistance Force" (ISAF) controlată de NATO, la care au contribuit 42 de ţări, între care şi România.. Operaţiunile s-au extins şi în Afganistan, unde talibanii declanşaseră o insurgenţă, de fapt un şir de atacuri teroriste. Şi totuşi, activităţile informative desfăşurate de ISAF nu au fost întotdeauna suficient de eficace, astfel încât capturarea lui Osama bin Laden, unul din scopurile principale ale Operaţiunii "Enduring Freedom", a întârziat câţiva ani. În tot cazul, această operaţiune a declanşat cel mai îndelungat război purtat de Statele Unite, care de fapt continuă…
În vederea luptei împotriva terorismului, au fost declanşate şi alte acţiuni, cum a fost Operaţiunea "Green Quest",care avea drept scop identificarea şi interzicerea accesului la resurse financiare în special a organizaţiei Al-Qaeda
CIA a avut o contribuţie proprie la războiul din Afganistan prin Operaţiunea "Jawbreaker", în cadrul căreia o echipă cu atribuţii informative şi operative, "Northern Afghanistan Liaison Team" (NALT), a desfăşurat activităţi mai ales împotriva grupurilor de talibani, în colaborare cu forţe locale. De altfel, în cadrul CIA a fost înfiinţat un "Centru antiterorist".
Operaţiuni antiteroriste au avut loc şi în alte regiuni ale lumii. Spre exemplu, în zona Mării Mediterane a fost declanşată, în 2001, Operaţiunea "Active Endeavour" care avea drept scop prevenirea transportării prin zonă de către organizaţiile teroriste de arme de distrugere în masă. Operaţiunea a fost una din primele acţiuni de acest fel organizată de NATO, în virtutea articolului 5 al "Tratatului Atlanticului de Nord", care prevedea desfăşurarea de "acţiuni colective defensive".
Tot în legătură cuameninţarea teroristă a fost declanşată Operaţiunea "Liberty Shild"("Pavăza libertăţii"), al cărei scop era protejarea cetăţenilor americani faţă de atacurile de diferite categorii, atât pe teritoriul Statelor Unite, cât şi în exterior, cu participarea a diferite departamente şi agenţii de informaţii. Principalul pericol era considerat a proveni din partea Iranului. De fapt, era vorba de instituirea unei stări de alertă permanentă prin care se putea anticipa o replică la diferite ameninţări, până la cele de bioterorism, cetăţenii americani fiind solicitaţi să informeze prompt ori ce fel de activităţi suspecte.
Realizând faptul că atâta vreme cât Saddam Husein nu era capturat, Irakul nu putea fi pacificat complet, Statele Unite au declanşat, în decembrie 2003, Operaţiunea "Red Dawn" desfăşurată de o echipă de elită a "Task Force", grupare însărcinată cu desfăşurarea de operaţiuni speciale. După căutări asidue, Saddam Husein a fost capturat în apropiere de oraşul său natal Tikrit într-o ascunzătoare promiscuă, părăsit de apropiaţii săi, ceea ce aduce aminte de soarta şi a altor dictatori…A urmat procesul şi execuţia sa.
2005
Realizând faptul că Irakul, chiar după dispariţia lui Saddam Husein, nu devenise totuşi o zonă de securitate, forţele Coaliţiei, de data aceasta în colaborare cu noile autorităţi, au declanşat Operaţiunea "Knockout"în cadrul căreia comandouri identificau şi anihilau grupări de insurgenţi, foşti adepţi ai dictatorului irakian.
2008
Unele acţiuni organizate de NATO au avut şi scopuri umanitare, cum a fost Operaţiunea "Allied Provider", care viza protejarea navelor ce executau transporturi în cadrul "Programului alimentar mondial al Naţiunilor Unite"
2011
"Decapitarea" organizaţiilor teroriste prin capturarea conducătorilor acestora a rămas un scop major al operaţiunilor militar-informative, anul 2011 aducând cu sine succesul celor mai importante dintre acestea. După ce, ani de zile, acţiunile, care aveau drept scop capturarea conducătorului organizaţiei Al-Qaeda, Osama bin Laden, nu au dat rezultate, preşedintele american Barack Obama a ordonat ca CIA, în colaborare cu o unitate specială a forţelor marine (Navy Seals) să preia desfăşurarea Operaţiunii "Neptune Spear" ("Tridentul lui Neptun").La 2 mai 2011, Osama bin Laden a fost găsit în Pakistan, în localitatea Abbottabad, fiind ucis în cursul capturării sale, această misiune primind numele de cod Operaţiunea "Geronimo".Operaţiunea ridicat o serie de întrebări: Cum de locaţia unde se ascundea şeful Al-Qaeda, situată chiar în apropierea unor unităţi militare, nu fusese identificată de autorităţile pakistaneze ? De ce a fost ucis Osama bin Laden ? Se pare că s-a recurs la acest act extrem, căci dacă şeful Al-Qaeda ar fi rămas în viaţă ar fi fost un motiv pentru membrii organizaţiei sale pentru a organiza acţiuni teroriste în vederea recuperării sale. Întrebarea poate fi similară cu aceea ridicată de executarea în pripă a lui Nicolae Ceauşescu şi se poate referi şi la uciderea altui dictator,Gaddafi…
Metoda execuţiilor a fost aplicată şi în cazul unor colaboratori ai lui bin Laden, cum a fost Ibrahim Hassan al-Asiri, "constructorul de bombe" al Al-Qaeda, în cadrul Operaţiunii "Troia".
Libia sub dictatura lui MuammarGaddafi a făcut obiectul mai multor operaţiuni, cum a fost, de exemplu bombardarea teritoriului său de către Statele Unite în cadrul Operaţiunii "El Dorado Canyon", desfăşurată în 1986, ca răspuns la atentatul dintr-o discotecă din Berlin, în care au fost ucişi şi militari americani. După atentatele din 11 septembrie 2011, Gaddafi a părut să renunţe la acţiuni teroriste, asumându-şi responsabilitatea pentru atentatul care a dus, în 1988, la doborârea zborului UTA 772 al unui avion francez pe teritoriul Africii, acceptând chiar să plătească despăgubiri.
După o perioadă în care s-a renunţat la sancţiunile economice , iar Gaddafi a părut a se bucura de consideraţia statelor vestice, Libia a devenit din nou ţinta unei acţiuni militar-informative. Este vorba de Operaţiunea "Unified Protector", declanşată la 23 martie 2001, autorizată de o rezoluţie a Consiliului de Securitate al ONU, care însărcina NATO să instituie un embargo şi să întreprindă măsuri care să protejeze forţele insurecţionale şi populaţia civilă de represiunea ordonată de Gaddafi. Treptat, aria acestei operaţiuni s-a extins, ajungându-se la un sprijin militar din partea NATO pentru forţele rebele care luptau împotriva celor fidele dictatorului libian. Operaţiunea s-a încheiat la 31 octombrie, după victoria totală a acestor forţe, declaraţia prin care Consiliul Naţional de Tranziţie prin care se consacra eliberarea Libia, dar nu înainte ca Gaddafi să fie ucis. Aşadar se poate afirma că cele mai importante operaţiuni militar-informative desfăşurate în perioada contemporană s-au încheiat cu asasinarea liderilor forţelor împotriva cărora erau îndreptate. Să fi fost acest act, condamnabil din punct de vedere de drept, căci, în mod normal, ei ar fi trebuit să fie judecaţi, o garanţie sine qua non a succesului acestora ?
De altfel, au existat şi proteste ale unor alte ţări, mai ales ale Federaţiei Ruse, care, prin vocea ministrului său de externe, Dmitri Rogozin,care, în legătură cu Operaţiunea "Unified Prorector", a arătat că "Unele ţări membre ale NATO" au depăşit demult limitele rezoluţiilor Consiliului de Securitate şi s-au angajat într-o operaţiune terestră.
În ultima vreme, s-a angajat o discuţie în legătură cu aşa-numitele "operaţiuni cu steaguri false", adică operaţiuni sub acoperire, care sunt concepute în aşa fel încât să pară acestea sunt efectuate de către alte entităţi, uneori chiar de agenţii de informaţii şi organisme de stat, având drept scop inducerea în eroare a opiniei publice şi obţinerea unor avantaje politice. Această abordare a alimentat o serie de "teorii ale conspiraţiei", referitoare la evenimente importante ca atentatele de la 11 septembrie 2011. În acest context, s-au exprimat opinii după care motivaţia reală a unor operaţiuni din Orientul Mijlociu de exemplu, nu a fost de natură politică, ci economică reflectând interesele unor companii, consorţii internaţionale în ceea ce priveşte administrarea rezervelor de petrol din această zonă.
De la "operaţiunile acoperite" la "operaţiunile multinaţionale"
În legătură directă cu modificările politice şi militare din ultima perioadă, marcate de diversificarea naturii conflictelor, de caracterul asimetric al confruntărilor, de evoluţiile mediului de securitate zonal, regional şi global, dar, mai ales, de sporirea permanentă a rolului organismelor internaţionale (ONU, OSCE, NATO, UE), "operaţiunile acoperite", fără a dispărea totul, au fost înlocuite cu organizarea şi desfăşurarea, sub egida acestor organizaţii, a operaţiunilor militar-informative multinaţionale. Fără îndoială, această mutaţie a avut un efect pozitiv, atunci când se are în vedere cauza securităţii internaţionale şi nu interesele unei anumite Mari Puteri. În tot cazul, asemenea "operaţiuni multinaţionale" nu pot înlocui mijloacele diplomatice, desfăşurarea negocierilor şi mai ales considerarea intereselor naţionale reale, existând altfel riscul ca Războiul Rece mondial să fie înlocuit cu un "război al operaţiunilor" global.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
