Ziarul de Duminică

Dragostea de mamă are preţul ei/ de Elisabeta Lăsconi

Dragostea de mamă are preţul ei/ de Elisabeta Lăsconi

Autor: Elisabeta Lasconi

06.02.2014, 23:59 152

Proza anglo-saxonă se întoarce la Primul Război Mondial, dar nu evocându-l prin romane istorice sau romane de război, ci prin urmările sale, care s-au resimţit pe bătrânul continent european, şi departe, până în Australia. Soldaţii pieriţi au îndoliat familii, cei întorşi au adus cu ei traumele trupului şi ale sufletului.

Un asemenea soldat şi-a ales ca personaj M.L. Stedman în romanul Lumina dintre oceane, prin viaţa lui investighează psihologii marcate, direct sau prin ricoşeu, de război.

Tom Sherbourne s-a întors din război decorat cu Crucea Militară cu baretă, evită să vorbească despre cele trăite, privind cu rezervă idealizarea eroilor. Nu întâmplător alege un mod de viaţă izolat, paznic de far la un capăt de lume, pe Ianus Rock, căruia i se dedică în mod serios, atent la fiecare detaliu. În Partageuese, zona de uscat ce desparte cele două oceane, o întâlneşte pe Isabel, care-i devine apoi soţie şi acceptă să împartă cu el singurătatea farului.

Cei doi au dorinţa secretă că vor trăi pe Ianus Rock într-un mic paradis, că rutina le va ordona vieţile într-un mod liniştitor. Doar că Isabel pierde pe rând trei sarcini, şi de la un avort la altul echilibrul ei se tulbură tot mai mult. Aşa că atunci când aude un plâns de copil şi cei doi soţi găsesc la ţărm, adusă de valurile oceanului o barcă în care se afla un copil şi un bărbat tânăr mort toată viaţa li se schimbă. Isabel insistă să păstreze copilul, ca dar şi recompensă pentru câte a îndurat, să nu raporteze incidentul.

Tom Sherbourne este om corect şi se gândeşte mereu la misterul bărbatului rătăcit cu barca pe ocean. Însă în răstimpul când revin la Partageuse, unde trăiau părinţii lui Isabel, află despre drama lui Hannah, care şi-a pierdut soţul şi copilul, dispăruţi pe ocean. Omul pe care-l îngropase, fără să-i ştie identitatea, era bărbat tânăr, austriac, refugiat în Australia. Hannah, fata celui mai înstărit om din Partageuse se îndrăgosteşte de el, înfruntând prejudecăţi şi împotriviri se căsătoreşte cu el, dar sărbătoarea dezlănţuie ura localnicilor faţă de el, întrupând pe nemţii duşmani, încât alege fuga şi îşi ia cu el fetiţa.

Romanul pune faţă-n faţă două cupluri de oameni tineri care ar trebui să fie fericiţi. Hannah crede cu tărie că fiica ei trăieşte, Tom Sherbourne înţelege că slăbiciunea lui în faţa nevoii lui Isabel de a fi mamă a dus la suferinţa unei mame, care ajunge să fie privită cu mare compătimire de cei din jur, pentru că pare atinsă de nebunie. Hannah o botezase pe fetiţă Grace, iar Tom şi Isabel o numesc Lucy, lumină, semn al bucuriei aduse în viaţa lor, corespondent al luminii farului ce salva oameni şi vase.

M.L. Stedman scrie despre oameni obişnuiţi cu firi puternice, prinşi într-un lanţ de întâmplări neobişnuite.

Aparent doar, pentru că au destinele ţesute în aceeaşi pânză nevăzută. Tom Sherbourne a apărut miraculos şi a salvat-o pe Hannah de o agresiune, în timpul unei călătorii pe mare, aşa că el ilustrează corectitudinea absolută. Acelaşi Tom Sherbourne a trăit în copilărie o dramă cumplită, o dezvăluire despre mama a dus la alungarea ei, durerea şi vina de atunci l-au urmărit mereu şi, într-un fel au determinat înrolarea.

Însă tema gravă a romanului o reprezintă maternitatea şi preţul ei. Isabel simte ca blestem neputinţa ei de a ţine o sarcină, cu atât mai mult cu cât îşi dorea enorm copii. Hannah îşi trăieşte fericită maternitatea, mai ales că fetiţa determină şi împăcarea cu tatăl ei, care, ca orice bunic, este fericit să-şi vadă nepoata. Dar se află şi altă ipostază a maternităţii, mama lui Isabel şi-a pierdut în război ambii fii, îşi cenzurează durerea, dar obiectele păstrate îi reamintesc ori de câte ori le vede cum a primit vestea dispariţiei lor.

Corectitudinea şi omenia lui Tom duc la descoperirea adevărului despre fetiţă, faptele iau o turnură şi mai dramatică. Tom are de înfruntat un proces cu mai multe capete de acuzare, are de înfruntat ura soţiei, iar fetiţa trece prin calvarul pierderii părinţilor cunoscuţi, al vieţii lângă o femeie care pretinde că este mama ei. Nu fericirea o aşteaptă pe Hannah, ci altă suferinţă, văzând că fiica ei o respinge şi tânjeşte după cea pe care o ştia de atâţia ani. 

Nimeni nu scapă neatins din tragedie, toţi au de învăţat lecţii amare şi de îndurat până la moarte urmările faptelor lor. Lecţia cea mai impresionantă şi-a însuşit-o Hannah, căreia soţul ei i-a demonstrat că omul are întotdeauna posibilitatea alegerii şi mai importantă este iertare decât ura: „De iertat nu trebuie să ierţi decât o dată. Ura trebuie să o simţi în fiecare zi de dimineaţa până seara. Trebuie să-ţi aminteşti mereu de lucrurile rele care ţi s-au întâmplat.”.

Lumina dintre oceane aminteşte de alt bestseller al altei autoare australiene, Pasărea Spin: roman ambiţios, dezvoltând teme şi subiecte care ating sufletul cititorilor, de ambe sexe: războiul aducător de moarte şi maternitatea împlinită dureros, cu urmări tragice, cuplul şi comunitatea, promisiunea paradisului şi pierderea lui, sacrificarea unui ţap ispăşitor, puterea de a salva şi de a ierta pentru suferinţe şi umilinţe indescriptibile.

 

M.L. Stedman, Lumina dintre oceane, traducere din limba engleză şi note de Anca Gabriela Sîrbu, Editura Polirom, 2013, 360 pag.

AFACERI DE LA ZERO