Ziarul de Duminică

Dreptate pentru maşina de spălat!/ de Alexandru Ciolan

Dreptate pentru maşina de spălat!/ de Alexandru Ciolan

Autor: Alexandru Ciolan

23.12.2015, 23:56 255

Maşinile de spălat cu tambur rotitor, acţionate manual, se produceau în Occident încă din sec. al XIX-lea. Maşina de spălat electrică apare în 1910, iar cea semi-automată în 1937, totuşi nu se poate vorbi de o largă răspândire a acestui aparat electrocasnic decât după 1960, când piaţa bunurilor de folosinţă îndelungată îşi revine după şocul războiului.

DLR (Dicţionarul limbii române, seria nouă, de după război, a Dicţionarului Academiei – DA), nu consemnează maşina de spălat nici la litera S, sub spălat s.n., nici la M, sub maşină, unde aflăm totuşi câteva construcţii care denumesc obiecte de uz casnic precum maşină de cusut, de tuns, de călcat, de măcinat. Ştim că, încă de la începuturile lui, DA şi-a propus, la îndemnul regelui Carol I, să fie foarte selectiv în găzduirea neologismelor („să puie o stavilă la acest val de nepăsare pentru graiul bătrânesc, stârpind totodată buruienile neologismului care înnăbuşe limba strămoşească” – cuvântare rostită la Academie la 1 aprilie 1905), mai ales a celor care nu denumesc idei, ci obiecte (Sextil Puşcariu, care a condus prima echipă de lexicografi angrenată în realizarea DA, exemplifica, în Raportul către Comisia Dicţionarului, această politică prin odol, numele unei ape de gură la modă pe atunci, şi întreba: „Ce faţă ar face cuvântul odol în Dicţionarul Academiei Române?”). Totuşi…

În epoca de maximă deschidere a comunismului românesc, spre sfârşitul anilor ’60, când s-au publicat fasciculele din DLR cuprinzătoare ale literei M, maşina de spălat ar fi fost la fel de îndrituită ca şi aceea de cusut ori aceea de călcat să figureze în dicţionar. (Nu avem informaţii în acest sens, dar ne îndoim că ar fi putut exista „indicaţii” de la „foruri” pentru a nu include maşina de spălat în dicţionare – asemenea „recomandări ideologice” au existat, cu siguranţă, dar nu pentru denumiri de produse ale industriei autohtone.) Maşina de spălat marca Albalux, produsă la Cugir din 1963, era (deja) prezentă, pe atunci, în suficiente gospodării pentru ca viitorul ei să fie privit ca incontestabil (la fel ca al telefonului despre care vorbea Sextil Puşcariu, punându-l în balanţă cu odolul). Peste vreun deceniu, aveau să se vândă în comerţul socialist românesc maşini de spălat cu storcător (produse tot la Cugir), iar peste alţi câţiva ani îşi făcea apariţia în magazine maşina automată de spălat (Automatic), tot de producţie românească. În 1992, când vedea lumina tiparului tomul X, partea a IV-a (slab-spongios), al DLR, maşina de spălat era o prezenţă obişnuită în casele românilor.

Cu atât mai inexplicabilă este lipsa din DLR a maşinii de spălat, cu cât o găsim atestată, în presă, cu 14 ani înainte de a fi început să fie produsă în România. Astfel, „Scânteia” din 2 iunie 1949 semnala, la p. 4, că:

Maşina de spălat rufe nu e o invenţie recentă, dar toate modelele de până acum s-au dovedit imperfecte. Gospodina era silită ba să stoarcă ea rufele, ba să toarne apă caldă. […] Maşina de spălat rufe construită de inginerul [sovietic] Ivanov e superioară modelelor fabricate în alte ţări.”

Nu putem şti dacă această bijuterie a tehnicii staliniste va fi ajuns şi în magazinele din România, dar avem o dovadă indiscutabilă că nu doar numele, ci şi obiectul de larg consum pe care îl desemnează, produs de data aceasta în fabrici capitaliste, erau, de mult mai mult timp, prezente la noi. Astfel, în „Adevărul“, din 24 nov. 1906, la p. 4, în secţiunea consacrată reclamelor, aflăm că:

„Dacă întrebuinţaţi […] maşina de spălat «Volldampf» […] terminaţi lucrul fără frecătură într-o zi, fără ca să se uzeze rufele… Maşina «Volldampf» spală rufele prin abur care trecând prin rufe, disolvă toată murdăria.”

Era, evident, unul dintre modelele imperfecte pe care avea să le întreacă, patru decenii şi ceva mai târziu, realizarea inginerului Ivanov, lăudată în „Scânteia”.

Aproape un secol desparte anul 1906, când avem (până la noi cercetări) prima consemnare a maşinii de spălat în presa românească, de 2002, anul când Noul dicţionar explicativ al limbii române (NODEX) face loc maşinii de spălat în paginile sale.

Nimic nu poate spăla o asemenea nedreptate.

Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels

AFACERI DE LA ZERO