Grupul Editorial frACTalia (alcătuit din: Editura frACTalia, Editura Sonia, revista InterRe:ACT şi Writing ACT) a fost înfiinţat în anul 2015, la iniţiativa unui grup de scriitori şi graficieni români: Anca Bucur, Cristina Florentina Budar, Iulia Dondorici, Iulia Gajea, Monica Manolachi, Iulia Militaru, Felix Nicolau, Andra Rotaru, Aleksandar Stoicovici, Chris Tănăsescu (Margento) şi Adina Uzunu.
În curând, la Editura frACTalia, parte a Grupului Editorial frACTalia, vor apărea volumele de debut în poezie r e t r o v i z o r, de Răzvan Pricop, şi Cu dricul pe contrasens, de Octavian Perpelea. De asemenea, va fi lansată reeditarea volumului de debut semnat de Andra Rotaru, Într-un pat, sub cearşaful alb, cu ocazia împlinirii a zece ani de la debut.
Răzvan Pricop s-a născut pe 25 iunie 1987, la Constanţa. Nu a absolvit cursurile Facultăţii de Litere din Bucureşti, dar a absolvit Institutul Naţional al Magistraturii, tot din Bucureşti, în anul 2013. A debutat continuu, publicând versuri în revistele Luceafărul, România Literară, Tribuna, Viaţa Românească, Caiete Silvane, Luceafărul de dimineaţă şi Acolada. În timp, a dezvoltat un ataşament egal pentru toate generaţiile poetice şi reprezentanţii lor. r e t r o v i z o r, de Răzvan Pricop, colecţia Debut, Editura frACTalia, 2015, reprezintă debutul editorial al autorului.
„Ieri, 14 octombrie 2015, am recitit manuscrisul volumului r e t r o v i z o r cu voce tare: e incredibil de bun, de emoţionant, însetat de frumuseţe & puritate. Un adevărat manifest literar, lipsit (în mod miraculos, misterios, neverosimil astăzi) de meschinăria şi duritatea în care îşi îmbracă mesajul masculii alfa ai diverselor generaţii. De aproape un deceniu nu am mai citit un debut aşa dens, original, unde sintaxa şi imagistica strălucesc pe fiecare pagină. Iar flirtul cu cinema-ul şi cu tristeţea, nostalgia infinită a imaginii filmice m-au uns la suflet. O carte cum le-ar plăcea, sunt sigur, lui Radu Cosaşu şi Lukas Moodysson. La care ar fi vibrat Pasolini şi, iarăşi sunt sigur, Alex. Leo Şerban.” (Ştefan Manasia)
„Cum ar fi dacă, într-un cinematograf în ruine, am fi martorii unui dialog în care detaliile esenţiale sunt conţinute în intenţionalitatea omisiunii lor? Te poţi baza pe capacităţile vizionare, fiindu-ţi confortabil un alt tip de certitudine? Răzvan Pricop reuşeşte ceva rar: ne face conştienţi că reversibilitatea memoriei, în care trăieşte fiecare dintre noi, este posibilă; că «singura realitate e amintirea»; că detaliile umplu forme nelocuite până acum.” (Andra Rotaru)
Octavian Perpelea s-a născut pe 22 iunie 1979, la Bucureşti. A absolvit Facultatea de Ştiinţe Politice a Universităţii din Bucureşti, urmând mai apoi cursurile masterale ale aceleiaşi instituţii. În momentul de faţă, încă mai încearcă să termine o teză despre naţionalismul tânărului Cioran. A publicat poeme în Apostrof, Hyperion, Luceafărul, Steaua, Timpul, Tiuk!, Viaţa Românească, Vorba Vine. Cu dricul pe contrasens, de Octavian Perpelea, colecţia Debut, Editura frACTalia, 2015, reprezintă debutul editorial al autorului.
„Perpelea e ucenicul vrăjitor din Balcani, care face scamatorii cu momentele acelea suspecte, când ne credem supereroi şi ne agităm cu talent în propriile filme, pentru ca apoi, inevitabil, să ne prăbuşim într-o jerbă de scântei.” (Andrei Dósa)
„Dacă la Acosmei şi Gherguţ, cinismul îşi păstrează încă încrederea în capacitatea lui de a nega la modul absolut, odată cu poezia lui Dmitri Miticov şi a lui Octavian Perpelea, acesta începe să-şi dezvăluie neajunsurile, propria iluzie a negării. Astfel, negând posibilitatea lui «a fi» (viu?), poezia lui Perpelea afirmă în mod paradoxal o lume prezentă şi vie. Ceea ce făcea îmblânzirea sarcasmului la Miticov, prin tonul şi umorul naiv, se obţine la Perpelea printr-un «nu-afirmativ» în faţa lumii de cartier (un fel de mahala contemporană). De aici şi o subtilă melancolie a versului, ferită de excesele patetismului.” (Iulia Militaru)
„Mi-a povestit odată Dumitru Crudu despre un artist plastic, Ghenadie Popescu, care a făcut o călătorie prin Europa cu bicicleta, pe care-o fotografia rezemată de monumente celebre. Dacă ar fi făcut aceleaşi fotografii, dar fără bicicletă, acele poze… n-ar mai fi fost artă. Poetul Octavian Perpelea mi-a plăcut din prima. Primisem la revista Tiuk! câteva poezii de la el, nu mai citisem nimic semnat «Octavian Perpelea», dar acele existeme aveau acel ceva care de cele mai multe ori lipseşte, când citeşti şi-ţi zici: «scrie bine, dar parcă ceva nu-i ajunge»; e vorba de acel ceva similar cu bicicleta din fotografiile lui Ghenadie, «bicicletă» omniprezentă la acest bacovian postmodern & cărtărescian dadaist. Recomandare Tiuk!” (Mihail Vakulovski)
Andra Rotaru este autoarea volumelor Într-un pat sub cearşaful alb, Editura Vinea, 2005; En una cama bajo la sabana blanca, Bassarai Ediciones, Spania, 2008; Ţinuturile sudului, Editura Paralela 45, 2010; Lemur, Editura Cartea Românească, 2012. Selecţii din poeme au fost traduse în douăzeci de limbi. Volumul Lemur a fost adaptat de coregraful american Robert Tyree, şi performance-ul a fost prezentat în America şi Europa. A realizat documentarul All Together împreună cu scriitorul Raj Chakrapani, prezentat în Iowa şi Chicago. De asemenea, a realizat proiectul fotografic Photo-letter pairing împreună cu Jared Krauss, care a implicat comunitatea din Iowa şi scriitori. A beneficiat de rezidenţe în Europa şi America, dintre acestea cea mai recentă fiind International Writing Program, Universitatea Iowa (2014). Într-un pat, sub cearşaful alb, de Andra Rotaru, apare în colecţia Reeditări, Editura frACTalia, 2015
„Poetul este un inventator de realităţi. Totuşi, atunci când invenţia lui nu este numai rodul inspiraţiei, ci este ghidată de un model biografic real – oarecum aşa cum fac prozatorii – avem de-a face cu texte complexe, pendulând ingenios între semi-realităţi şi quasi-fantasme, între superplusări şi omisiuni, între dezvăluiri crude şi abile treceri sub tăcere. Se întreprinde în fapt o remodelarea a modelului exterior cât şi a celui autobiografic, pentru a reuşi crearea unei a treia fiinţe, abstracte oarecum, holografică în orice caz. În literatura română, precedentul demers de acest fel este constituit de cartea Marianei Marin de prin anii optzeci, care îşi lua ca punct de plecare, şi mască în acelaşi timp, figura Annei Frank. La adăpostul alibiului creat în acest fel, comunismul putea fi uşor identificat în oglinda fascismului, destinul uman căpătând un relief pregnant tocmai prin balansul permanent între realităţi posibile, între spaţii şi timpuri mişcătoare. La urma urmei, parazitarea biografică este ea însăşi un factor stimulator, o uşă care se deschide şi înăuntru şi înafară, o «lebădă cu două intrări» ca să împrumutăm expresiva sintagmă a Norei Iuga. Trăind pe seama altcuiva te descoperi pe tine mai nou, mai neaşteptat.” (Constantin Abăluţă)
„Ce mi se pare remarcabil este felul în care poeta scurtcircuitează realităţile, după o tehnică de obţinere a metaforei, însă fără să apeleze foarte des la figura de stil propriu-zisă. Cearşaful, tavanul, pânza, lemnul, apa, frigul, liniştea, varul sunt introduse în ringul discursului simplu, brut. Poeticitatea discursului ei îşi are sursa nu atât în sforării stilistice, cât în viziuni mitice, teribil de încărcate emoţional şi punctate de observaţii surprinzătoare prin subtilitate, iar nu prin bizarerie. Poezie pură, deja dincolo de postmodernism şi de modernismul nostru mereu recuperabil.” (Felix Nicolau)
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
