Ziarul de Duminică

Electroşoc în istoria pieţei de artă/ de Daniel Nicolescu

Electroşoc în istoria pieţei de artă/ de Daniel Nicolescu

Autor: Daniel Nicolescu

06.04.2011, 23:55 48

Un amic artist, rămas să-şi înmormânteze lipsa de viitor pemalurile Senei, îmi povestea deunăzi discuţia pe care o purtase cuun galerist parizian. Pictorul nostru îşi căuta un loc prestigiosde desfacere a producţiilor personale şi încerca marea cu degetul.Galeristul, om cu experienţă şi posesor al unui spaţiu cu vad şi cumuşterii plini de bani, s-a străduit graţios (mi s-a părut mie)să-l descurajeze, povestindu-i că lipsa de entuziasm cu care îltratează se datorează unui adevărat trend: de vreo doi ani încoace,toţi tinerii artişti pe care îi promovase, cu mari eforturilogistice şi financiare, îşi luaseră, fără excepţie, tălpăşiţa sprezone mai calde: New York (ştiam), Londra (bănuiam), Shanghai, HongKong.

Nu fenomenul în sine al defectării m-a uluit, nici faptul căParisul, conformându-se obedient trendului, încearcă de ceva vremeîncoace să se orienteze, la nivel de galerii, spre zona arteiconsacrate sau etnospecifice (mai ales Africa), ci ţinta ultimă (înînşiruirea noastră) spre care era îndreptată evadarea. Că indieniise luptă cu chinezii pe piaţa de artă europeană nu e o noutate, darfaptul că artiştii europeni au ajuns să abandoneze Europa şi SUA dedragul Chinei, asta chiar pare stupefiant!

La scurtă vreme după acest episod (să fie două săptămâni deatunci), mail-ul mi-a fost invadat de un mesaj, acelaşi, dar venitdin varii direcţii, şi al cărui original era emanat de Artprice, unmesaj prin care "povestea de cafenea" anterioară îmbrăca straieoficiale: "China este de-acum nr. 1 mondial pe piaţa de artă."

Thierry Ehrmann, fondator şi preşedinte al Artprice, este citatîn preambulul comunicatului: "În istoria pieţei mondiale de artă,s-a petrecut un electroşoc: China a devenit nr. 1 în licitaţiileFine Art". Pentru asta, China a avut nevoie de doar trei ani. Edrept, trei ani de criză economică mondială, pe care a ştiut să-ipună în slujba strategiilor sale de supremaţie în numeroasedomenii. În 2007, aceeaşi Chină dădea la o parte Franţa de petreapta a treia a podiumului. Acum, a lăsat în urmă atât Regatulcât şi Statele (amândouă Unite), marii stăpâni ai pieţei de artădin anii 50 şi până mai ieri.

Pentru inversarea polarităţii Vest-Est, mai spune Artpice, Chinanu a făcut apel la subterfugii cum ar fi cifrele galeriilor de artă(o piaţă opacă, în comparaţie cu cea a licitaţiilor) sau scorurileînregistrate de obiectele de artă tradiţională chineză (care aucunoscut o creştere uluitoare de cotă), ci a acţionat exclusiv înspaţiul clasamentului de referinţă al pieţei de artă:

  1. Pictură

  2. Instalaţii

  3. Sculptură

  4. Desen

  5. Fotografie

  6. Stampă

După rezultatele înregistrate la licitaţiile din 2010, Chinareprezintă 33% din produsul mondial al vânzărilor Fine Art, StateleUnite 30%, Marea Britanie 19%. Franţa încă se bucură de locul 4, cuun procental de 5%.

Nici nu e de mirare că lucrurile stau aşa: privind problema încontext economic, trebuie spus că, potrivit previziunilor, numărulmiliardarilor chinezi va progresa, până în 2014, cu circa 20% pean. În comparaţie cu 5,6% pentru restul planetei. Adăugând lacantitatea uriaşă de bani a investitorilor chinezi patriotismul lorde o factură cu totul specială, precum şi înţelegerea temeinică aputerii artei în istoria naţiunilor, mirarea noastră iniţială era,recunoaştem, doar o formă de ignoranţă.

Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels

AFACERI DE LA ZERO