• Leu / EUR4.9471
  • Leu / GBP5.7699
  • Leu / USD4.6905
Ziarul de Duminică

Elisabeta, o regină pentru România (VII). „D-voastră nu i-aţi iubit niciodată pe români?”/ de Ion Bulei

Elisabeta, o regină pentru România (VII). „D-voastră nu i-aţi iubit niciodată pe români?”/ de Ion Bulei

Autor: Ion Bulei

14.07.2016, 23:56 167

Când a început războiul cel mare toată atmosfera de la Curtea regală a României s-a schimbat. Până atunci, toţi se străduiseră să devină prieteni unii cu alţii. Dar când încep să se audă tunurile bătând la graniţe se trezesc în tabere diferite. Se deşteaptă sentimentul de naţionalitate în toţi. Patriotismul iese de pretutindeni. Până atunci regina Elisabeta părea că uitase de naţionalitate. Ba chiar de câte ori avea prilejul lăuda ce era franţuzesc şi englezesc. „Acum se regăsi deodată Die Rheintochter (fiica Rinului).” Maria povesteşte că odată a auzit-o pe regina Elisabeta spunând: „Să murim cu toţii şi să ne ducem în cer”, dar regele Carol i-a răspuns tăios: „N-am poftă să mor, viaţa prezintă prea mult interes; vreau să văd cum se sfârşeşte acest război”. Sentimentele Elisabetei la începutul războiului?: „A venit vremea Germaniei, începe epoca teutonă. Ei trebuie să ajungă stăpânii lumii, spre binele omenirii”. Cu astfel de păreri evident că regina intra în conflict cu principesa Maria, care credea contrariul. Peleşul devine un palat al oamenilor care nu se mai înţeleg între ei. Memoriile Elenei Perticari sunt o dovadă peremptorie. Cea mai mare parte a timpului Elisabeta şi-o petrece alături de rege, căutând inutil să-l consoleze. Barbu Ştirbei îi povesteşte ce le-a zis şi lui Carol I, şi Elisabetei: „Singura persoană populară în acest moment în România este principesa (Maria, n.n.), pentru că ea nu afişează sentimente austriece”. Maria Poenaru a rugat-o pe principesa Maria să-i spună reginei să nu mai vorbească „a tout venant, în favoarea Austriei”. Elena Perticari îi sugerează reginei să vorbească doar despre neutralitate, dacă de o participare a românilor contra germanilor n-o putea face, pentru că ea era total împotriva unei astfel de participări. Maria îi mai spune că atmosfera din familie e imposibilă. Nici măcar prinţul şi cu ea nu aveau aceleaşi sentimente. Maria îi povesteşte de o discuţie a Mariei Poenaru cu Elisabeta. Regina îi spune doamnei sale de onoare că ea simte după inima sa, că sentimentele sale pentru patria sa, Germania, sunt naturale. Era ţara ei. „Atunci Majestate, îi replică Maria Poenaru, D-voastră nu i-aţi iubit niciodată pe români?” N-a răspuns. Vorbea tot mai des de abdicare. Dar dr. Mamulea îi linişteşte pe toţi spunându-le că „regele va muri înainte de a-şi scrie abdicarea, pentru că regele e foarte bolnav. La 8/21 septembrie 1914 principesa Maria îl cheamă pe Jean Perticari, căruia îi spune: „Veniţi în ajutorul meu, sunt pierdută, nu ştiu ce să mai fac. Nu pot să scot nimic de la soţul meu, el nu vorbeşte niciodată, nu-mi spune nimic, nu vrea să-mi comunice nimic”. Dacă regele abdică, înainte de a abdica, el nu-l va lăsa pe Ferdinand pe tron. „Va fi silit să abdice la rândul lui şi atunci eu voi deveni o simplă principesă germană. Când m-am căsătorit cu principele, am făcut-o pentru că el era principele României unde eu trebuia să devin regină şi nu principesă germană. Şi acum iată că toată lumea vorbeşte de abdicarea regelui, urmată de cea a principelui, şi Carol nu poate domni, el este minor. Atunci m-am gândit că pot să fiu regenta lui...”. Şi ea a început să plângă, cu lacrimi calde. „Sfătuiţi-mă dvs., care aveţi încrederea regelui, o regenţă va fi război civil, cel mai mare rău posibil. Ce e de făcut?” Perticari o îndeamnă să meargă le rege. „– Dar nu e posibil, regina e tot timpul între noi. – Ei bine cereţi o audienţă singură. El vă va înţelege. Spuneţi-i de neliniştile dvs. Să vă sfătuiască el. El nu trebuie să abdice, Dumnezeu să ferească România de o astfel de nenorocire. El, cel luminat, care a cheltuit 48 de ani din viaţa sa pentru a crea un regat şi o dinastie, va vedea limpede. – Am învăţat să iubesc România, să trăiesc aici, nu pot s-o părăsesc.” Principesa Maria ştie ceea ce prinţul Carol îi povestise, că „Rusia ne dă Bucovina şi Transilvania, dar declară că ne ia Moldova până la Siret cu Galaţi şi gurile Dunării”. Cum bine zicea Ecaterina Ghica: „Acest Traian (e vorba de împăratul Traian), care călătorea mult, ar fi putut să ne fi plasat în altă parte”. Elena Perticari îl încunoştiinţează şi pe Costinescu, ministrul de Finanţe, despre discuţiile lor. Acesta le potoleşte spunând că orice discuţie cu Antanta pleacă de la recunoaşterea teritorială. El îi declară Elenei Perticari că principesa, ea singură, e speranţa românilor prin inteligenţa şi prin voinţa ei. Costinescu ştie de tristeţea principesei, de momentele sale de plâns. Dar tot el ştie că românii îl vor pe Ferdinand. Dacă acesta nu va voi să meargă cu românii, atunci o va face Carol, o va face prinţul Nicolae. Dacă nici el, atunci nou născutul Mircea. Dar, adaugă el, „ar fi cu adevărat păcat pentru Maria să nu fie regină, e atât de inteligentă!”

 
 

După moartea regelui Carol, în septembrie1914, Elisabeta se retrage cu totul de pe scena politică. Pleacă la Palatul Episcopal de la Curtea de Argeş, pentru a fi mai aproape de mormântul soţului ei. Se şi îmbracă în negru din cap până în picioare. Stă cu Elisabeta, nepoata sa preferată. Împreună cu ea face planul unui orfelinat la Curtea de Argeş. La Bucureşti vine în 1915, de Crăciun, pentru o operaţie de cataractă. Lui I.G. Duca, în vizită de curtoazie de Anul Nou, îi spune: „De ce nu mă lăsaţi să mor, nu vedeţi că nu-mi mai găsesc locul pe lumea asta, nu mai am niciun rol de jucat?”. Avea dreptate.

La 18 februarie 1916 îşi dă sufletul. Cu excepţia câtorva bijuterii, lăsate nepoatelor sale de la Neuwied, tot ce avea este dat pentru crearea unor burse  destinate artiştilor români şi înfiinţarea unei şcoli de grădinărit şi pomicultură şi a unui sistem de canalizare la Curtea de Argeş. Ceea ce e de luat în seamă în judecarea unui om sunt faptele sale. Şi în cazul Elisabetei, cea dintâi regină a românilor, doar faptele ar trebui lăsate să vorbească.  

AFACERI DE LA ZERO
Principalele valute BNR - ieri, 13:15
EUR
USD
GBP
CHF
Azi: 4.9471
Diferență: 0,0142
Ieri: 4.9464
Azi: 4.6905
Diferență: -0,3463
Ieri: 4.7068
Azi: 5.7699
Diferență: 0,4055
Ieri: 5.7466
Azi: 4.8974
Diferență: 0,5585
Ieri: 4.8702