Nu sunt adunate într-o colecţie, dar ar putea fi. Sunt toate eseuri care privesc momente importante ale literaturii române.
Mihai Gheorghiu -– Reversul istoriei. Eseu despre opera lui Mircea Eliade
Ultimul Eliade este această figură a singurătăţii şi a îndepărtării, într-o epocă pentru care spiritul nu este decât un epifenomen sau, cel mult, o metaforă suspectă a unui umanism creştin desuet. Eliade, prin opera sa, se dedică unei comprehensiuni a religiosului ca loc al transcendenţei. Mesajul potrivit căruia omul este o fiinţă spirituală care nu poate exista lipsit de centrul fiinţei sale, centru care este origine şi dat al unei transcendenţe, este mesajul ultim al lui Eliade, relevare a ceea ce el a numit umanismul său, gândire care lasă umanităţii omului şansa de a accede la esenţa propriei sale fiinţări. Înţelegem astfel că ceea ce pune în joc umanismul eliadian este tocmai o definiţie a umanului. Împotriva definiţiilor reducţioniste succesive ale marxismului şi freudismului, Eliade a avut ca ţintă redefinirea condiţiei umane, recentrarea acestei condiţii în elementul sacrului. A reuşit?! (Mihai Gheorghiu)
Din cuprins: „Pariul“ eliadian. Romanul conştiinţei nefericite. Mitic şi epic în proza fantastică. Nae Ionescu, Pater et Magister. Itinerariu spiritual, 1927-1949. Istoria religiilor, filozofia istoriei, hermeneutică şi ieşirea din nihilism. Jurnale, memorialistică, confesiuni. Proză autoscopică şi simbolism al experienţei personale.
Petru Ursache – Etnoestetica
„Repet: opera folclorică se naşte în mediul oralităţii, de aceea se distinge printr-o constituţie complexă, etnografico poetică, uneori autonomă, ca doina ori paremiologia. În lumea valorilor estetice, nu contează pretextul care a dat naştere operei şi nici dacă autorul este analfabet sau diplomat universitar. Contează sensibilitatea şi talentul, care determină rostirea frumoasă. E adevărat, nu multe dintre creaţiile orale au acces în sfera elevată a valorilor. Dar aşa se întâmplă şi pe terenul creaţiei culte. Timpul le judecă pe toate, impunând selecţii drastice şi într-o parte, şi în alta. Cele care rămân însă (ne referim la capodopera folclorică), rezistând examenului generaţiilor, trebuie întâmpinate cu toată grija şi răspunderea, pentru că fac parte din tezaurul umanităţii; chiar dacă există persoane persiflante ori neîncrezătoare în omologarea textului oral ca valoare estetică reală. Neşansa lor este că vorbesc în totală necunoştinţă de cauză.”
Cele două deziderate ale etnoesteticii prevăzute de autor sunt: în primul rînd, raportarea corectă la izvoare, cu o prioritizare a sentinţelor paremiologice (a proverbelor şi zicătorilor), care conservă cel mai bine fenomenele de conştientizare a experienţei artistice şi estetice şi în al doilea rînd, raportarea la estetica savantă, căci Etnoesteticatinde să se subordoneze esteticii generale şi filosofiei (p.36)
Petru Ursache (1931-2013) a publicat numeroase articole, studii şi eseuri în periodicele principale din Iaşi, „Convorbiri literare” fiind una dintre revistele de suflet ale acestuia. S-a îngrijit de apariţia a peste douăzeci de antologii şi ediţii critice, unele în colaborare cu Magda Ursache. Pentru activitatea sa, a fost recompensat cu Premiul Profesor Emeritus al Universităţii „Al.I. Cuza” (2001), Premiul de Excelenţă al Uniunii Scriitorilor Fliala Iaşi (2001, 2006), Premiul Opera Omnia acordat de Revista „Convorbiri literare”, Premiul Opera Omnia acordat de Biblioteca „Vasile Voiculescu”, Buzău, 2001.
George Ene – Eminescu, securitatea şi siguranţa naţională a României
Prefaţă de prof. univ. dr. Dan Banciu. O lucrare-document, rod al unor cercetări de peste un deceniu şi jumătate. „Cartea are un merit excepţional pentru că aduce documente noi – declara prof dr. Ilie Bădescu. Profesorul Ene ne aduce prin traducere documente care n-au fost prezente în limba română în legătură cu Eminescu, mai ales cele care se referă la calitatea de obiectiv a lui Eminescu pentru serviciile speciale din alte ţări.” Volumul îl înfăţişează pe Eminescu ca teoretician al securităţii şi siguranţei naţionale a României, dar şi ca obiectiv al mai multor agenţi străini activi în România, veniţi pe filiera austro-ungară, pe filieră ţaristă, otomană, engleză. Cartea a fost la început o teză de doctorat. „Este o carte de analiză politică – spune autorul –, de analiză sociologică, de analiză juridică, de analiză din perspectiva ştiinţelor ţinând de domeniul apărării, o carte în care am încercat să fac proiecţii asupra operei lui Eminescu prin raportare la Constituţia României de la 1866, prin raportare la legi organice şi legi speciale din perioada respectivă.”
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
