Timothy Snyder este profesor de istorie la Universitatea Yale. Şi-a susţinut doctoratul la Universitatea din Oxford şi a beneficiat de burse de cercetare la Paris, Viena, Varşovia şi Harvard. Toate cele patru cărţi ale sale apărute înaintea volumului Tărâmul morţii au primit premii, printre care Premiul George Louis Beer, pentru volumul The Reconstruction of Nations: Poland, Ukraine, Lithuania, Belarus, 1569-1999, şi Premiul Pro Historia Polonorum, pentru volumul Sketches from a Secret War: A Polish Artist's Mission to Liberate Soviet Ukraine. Cea mai recentă lucrare a sa este volumul The Red Prince: The Secret History of a Habsburg Archduke (2008). Cartea de faţă a apărut în 2010*).
Americanii consideră că al Doilea Război Mondial a fost „Războiul cel Drept“.
Însă chiar înainte de a fi izbucnit, aliatul lor Stalin a împuşcat şi a înfometat milioane de cetăţeni sovietici şi nu s-a oprit din asta nici în timpul războiului. Deşi soldaţii americani au eliberat mai multe lagăre de concentrare, nu au ajuns niciodată să vadă fabricile morţii, zonele în care s-au petrecut masacrele şi locurile în care au fost înfometaţi atâţia oameni. În aceste locuri, Hitler şi Stalin au ucis pe scară largă civili. În doisprezece ani, pe un tărâm al morţii întins între Berlin şi Moscova, punând în practică politici de exterminare care nu aveau nimic de a face cu operaţiunile militare, regimul sovietic şi cel nazist au ucis 14 milioane de oameni. La sfârşitul războiului, tărâmurile însângerate au fost izolate de o cortină de fier, iar istoria lor a fost dată uitării.
În Tărâmul morţii, Timothy Snyder oferă o inedită investigaţie asupra locurilor în care europenii au fost omorâţi cu milioanele şi o temeinică explicaţie a motivelor şi metodelor folosite de Hitler şi Stalin. El stabileşte locul şi cronologia istoriei Holocaustului, de care a fost responsabil Hitler, şi a Marii Terori, de care s-a făcut vinovat Stalin, prezintă pentru prima dată episoade uitate ale masacrelor naziste şi sovietice şi vine cu o nouă viziune asupra relaţiilor dintre cele două regimuri. Valorificând istoriografia problemei şi sursele primare create în toate limbile importante, Snyder acordă o atenţie specială şi mărturiilor care provin chiar de la victime: scrisori trimise celor de acasă, petice de hârtie aruncate din tren, însemnări zilnice descoperite asupra celor ucişi.
În această întinsă zonă a morţii, după cum o numeşte autorul, situată între Polonia şi vestul Rusiei, până unde au ajuns trupele germane, zonă în in care se aflau situate Polonia interbelică (destul de diferită geografic faţă de Polonia actuală, având în vedere că aproximativ jumătate din Polonia interbelică a fost anexată de URSS atât în 1939, cât şi la sfârşitul celui de-al Doilea Război Mondial, fiindu-i oferite în schimb însemnate teritorii germane din Prusia Orientala şi din Germania propriu-zisă) Ţările Baltice, R.S.S. Bielorusă şi R.S.S. Ucrainiană s-au derulat, în principal, experimentele morţii, cele două terori suprapunându-se. „Din cei paisprezece milioane de civili şi de prizonieri de război omorâţi în zona morţii între 1933 şi 1945, peste jumătate au murit pentru că au fost privaţi de hrană. Europenii au înfometat cu bună ştiinţă europeni, într-un număr înfiorător de mare, la mijlocul secolului XX.”
În Ucraina circa 3,5 milioane de oameni au fost victimele politicilor de exterminare staliniste între 1933 şi 1938, iar apoi aproximativ acelaşi număr de oameni a fost asasinat de sistemul totalitar nazist între 1941 şi 1944, în special evrei, dar nu numai, căci naziştii au un bilanţ sumbru. Ceea ce este paradoxal la acest sistem totalitar este că doar izbucnirea cu complicitatea URSS a celui de-al Doilea Război Mondial a oferit posibilităţi ample, nelimitate, de exprimare bestiei naziste, până la 1 septembrie 1939 bilanţul criminal al Germanie naziste fiind unul incomparabil mai mic decât cel al partenerului său sovietic. Probabil că fiind circumscris doar la cadrul Germaniei propriu-zise, Hitler nu a dorit să-şi îndepărteze radical opinia publică germană care, chiar şi în minţile diabolice ale unor oameni precum Hitler şi Himmler, conta.
Ambele regimuri au fost indiferente la suferinţele celorlalţi. O notă comună este dată şi de faptul că masacrele îi vizau mai degrabă pe alţii decât pe germani sau ruşi care şi în sistemul stalinist au avut mult mai puţin de suferit decât celelalte popoare sovietice. „A crede că o suferinţă imensă trebuie să fie asociată cu un progres mai mare înseamnă a accepta un soi de masochism : prezenţa durerii e semnul unui bine imanent sau emergent. A duce tu însuţi mai departe acest tip de raţionament înseamnă sadism greu de înţeles: dacă am produs durere a fost pentru că există un scop superior.” Istoricul american face referiri şi la competiţia cine a avut cel mai mult de suferit în cel de al Doilea Război Mondial, o dezbatere fără sens, menită doar a umfla datele statistice pentru că, ştim bine, istoricii naţionalişti au darul de a exagera cantitativ statutul de victimă, pentru a folosi formularea inspirată a lui Snyder. În plus, istoricii oficiali din zonă folosesc victimele după cum le convine. De exemplu, un evreu din Polonia Orientală, fusese cetăţean al acestui stat până la 17 septembrie 1939 când a devenit cetăţean sovietic şi, indiferent de sentimentele lui faţă de evreitatea sa, a fost asasinat în această calitate. Acest om a putut fi (şi a fost) contabilizat atât de către autorităţile polone postbelice, de cele sovietice cât şi de Israel şi poporul evreu. „Numai o istorie a masacrelor poate să unească cifrele cu amintirile. Fără istorie, amintirile devin particulare, ceea ce în zilele noastre înseamnă naţionale; iar cifrele devin publice – cu alte cuvinte, un instrument în competiţia internaţională pentru statutul de martir.”
Temeinic documentată, profund umană şi fără să mai lase loc de interpretări, Tărâmul morţii este o lectură obligatorie pentru cei care caută să înţeleagă rostul principalei tragedii a epocii moderne.
*) Timothy Snyder – Tărâmul morţii. Europa între Hitler şi Stalin. Editura Humanitas. Traducere din engleză de Dana-Ligia Ilin
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
