Ziarul de Duminică

EVENIMENT/ Mihai Stanescu, lipit de Zid

EVENIMENT/ Mihai Stanescu, lipit de Zid
19.11.2009, 15:39 255
Este stiut ca Mihai Stanescu a avut si el contributia luipersonala la fisurarea acelui Zid. De aceea, profitând decoincidenta, Ambasada Germaniei la Bucuresti a strâns, in cadrulZilelor culturii germane-20 de ani de libertate, cele maicunoscute lucrari de grafica ale graficianului si le-a expus laSala Dalles*. Drept multumire, pe afisul expozitiei,autorul a transformat celebra sa caricatura din 1983, aceea cuzidul din caramizi rosii, din care un omulet desprinde una ceflutura victorios, deci a schimbat-o un pic, din curtoazie, astfelca steagul detasat reprezinta drapelul Germaniei. Concomitent,Stanescu si-a lansat si un album, al doilea din acest an, dupa"Cod portocaliu" aparut in luna iulie. De asta data, aceastaultima aparitie, intitulata "Best of Stanescu", estesinonima cu ceea ce ar fi retrospectiva din opera unui pictor. Faranicio premonitie (cum tot asa, fara nicio legatura cu pre-simtirea,acum vreo câtiva ani si-a batut la intrarea in imobilul in carelocuieste o placa memoriala din marmura, pe care a scris: "Aicilocuieste artistul Mihai Stanescu (1939-....)", dar i-a dat-ojos Primaria, considerând-o neserioasa! Deci, cum ar veni, inviziunea artistului, o dare de seama. Despre viata de"dinainte" a lui Mihai Stanescu, când, oricum, el era extremde liber in inconstienta lui. O protoistorie artistica. Un cevace-mi aminteste de scrierea aceea apocrifa din istoria incercarilorintru zamislirea primului roman românesc, cândva, inainte de 1820parca, intitulat, simpatic ca si "placa lui Stanescu" (pentru noi,acum!): "Relatie asupra calatoriei ce o am facut cu tata latara".
Din pacate, astazi lumea nu preavrea sa-si mai aminteasca de acel paleolitic al tocmirii mintilorintr-o singura directie, in care Mihai Stanescu facea o figuraaparte, zbatându-se in felul sau (dar nu ca gaina dintr-ocaricatura de-a lui, care, dupa decapitare, beneficiaza deurmatoarea observatie umana: "Ai vazut?...S-a zbatut ce s-azbatut si pâna la urma a reusit"!). Asa ca obiectele saualbumele marca Stanescu nu se gasesc decât in minusculul magazin alautorului. Care povesteste zâmbind despre cum, in cazul albumuluidin vara, o librarie din strada E. Quinet i-a spus ca nu mai areloc(!), iar la o alta, aflata in Casa Sturdza, dupa ce discutiafata-n fata cu Marketingul a fost refuzata, cu explicatia ca nupoate fi contactat decât prin internet, volumul, lasat la poartapentru a fi "studiat", s-a pierdut inexplicabil, autorul neprimindnici pâna acum vreun raspuns.
O explicatie ar fi poate ca amuitat ce mai inseamna, in general, rezistenta la rupere a rabdarii,iar apoi, se pare ca ne-am pierdut darul de mai a povestisubversiv. Nu stiu de ce, dar ne-a pierit pofta de naratiunisucite, luate ca subterfugiu al unei solidaritati derizorii. Multorcontemporani nu le mai spune nimic, de pilda, caricatura cu trenulpe care scrie Mangalia-Bucuresti si observatia unui calator, intimp ce se uita la holdele culcate: "Ce vânt bate! Cultura-i lapamânt!" (aluzia fiind la satrapicele "Teze de laMangalia" ale lui Ceausescu, din iunie 1971, când cultura afost aservita modelelor chinez si coreean!). Ce se mai alegeastazi, trecând-o prin malaxorul neuronal, de faimoasa caricatura,din 1980, cu militianul care urla la vatmanul unui tramvai:"Treci pe dreapta si nu mai discuta!", spre a nu blocatrecerea coloanei oficiale? Cine stie, poate ar mai avea ceva sanseo lucrare sardonica din ciclul "America vazuta, revazuta siadaugita" (1987), in care pescarusii se zdrobesc in zbor, unulcâte unul, de zidul unui calcan - victimele unui trompel'oeil sinistru - reprezentând un cer albastru cu nori (la bazacaruia, culmea, descoperim insemnarea "mural design", urmatade binecunoscuta semnatura a artistului, ca si cum lucrarea de "artstreet" il are ca autor tot pe Mihai Stanescu!). Repet:poate!
Acum mai bine de un sfert deveac, caricaturile sale fabuloase se transmiteau din om in om, cagripa, erau subiect de folclor national, de naratiuni spuse soptitprecum bancurile politice, la capatul carora inflorea intotdeaunaun hohot de râs ori un zâmbet stingher insotit de priviri furise.Expozitiile de la Sala Eforie din '83, '87 (prilej de turismnational, in loc de excursii la TIBCO, se faceau pelerinaje laStanescu!), ori de la Dalles, din ianuarie si februarie 1990 (undesatisfactia era alta, una mai aproape de exorcism!), apoi albumelecare le-au insotit, unele considerate instigatoare, prin"continutul lor tendentios" - toate aceste "marci" delibertate, cu continutul lor eroic, erau povestite de-a fir-a parde o intreaga natie, multe din replicile caricaturilor ajungândfaimoase.
Albumul "Best ofStanescu", care incearca (in opinia multora, cu slabe nadejdi!)sa reinvie viata si opera de rezistenta a artistului, se coloreazafrumos, in contrapartida la desene, cu câteva texte de dosar, din"partea cealalta". Una din ele consemneaza cum "la 31septembrie 1984, Stanescu Mihai a plecat in SUA, beneficiind de obursa de 30 de zile" si ca, reintors, a prezentat UAP un albumde caricaturi spre publicare. Dar, cum era si firesc, parte din eleau fost respinse. I s-a comunicat artistului care sunt acestea si,cu restul, a fost trimis la Consiliul Culturii si EducatieiSocialiste, spre contraavizare. Numai ca, om fara cuvânt si profundimoral, Mihai Stanescu a strecurat printre ele si pe celeindezirabile, prezentându-le la gramada"tov. secretar de statHegedus Ladislau, la C.C.E.S., care le-a avizat pe toate".Reactia - pe masura. "Aflând de aceasta manevra,vicepresedintele Uniunii Artistilor Plastici, Marginean Viorel, ainterzis publicarea albumului, apreciind fapta artistului ca un actde indisciplina profesionala".
Fie ca vrem, fie ca nu, fie caunii, acum treizeci de ani, respingeau cu aroganta, fie ca, astazi,ei si urmasii lor admit doar cu jumatate de gura, un lucru e inafara oricarui pericol de ambiguizare: Mihai Stanescu dispune de unspatiu locativ cu acte de proprietate in istoria ultimelor patrudecenii a României. De acolo, ca un dracusor plictisit de atâteaavertismente date, repeta intruna motto-ul sau celebru: "Somnulnatiunii naste monstri".
* - MihaiStanescu,Best of Stanescu, - expozitie si album -Sala Dalles

SEBASTIAN AMZAeste pseudonimul de cronicar de arta al lui Florin Toma, scriitorsi jurnalist. Acesta este autor, printre altele, al volumelor"Peisaj cu fluturi noaptea" - nuvele (1986), "Mostenirea FamilieiBildungsroman" - roman (2005), "Trei nuvele sexemplare" (in curs deaparitie), al editiei "Petru Comarnescu - KALOKAGATHON" (ingrijitaimpreuna cu acad. Dan Grigorescu) (1986), al unor carti deinterviuri, precum si colaborator al unor publicatii din tara sistrainatate.

AFACERI DE LA ZERO