Ziarul de Duminică

Faimosul paparazzo

Faimosul paparazzo
26.01.2007, 21:26 169

Intrat tarziu in limbajul jurnalistic, dar beneficiind de o expansiune uriasa, termenul de "paparazzo" este cunoscut si folosit in toate limbile Pamantului.
El desemneaza acel fotoreporter care reuseste sa fotografieze personalitati (de regula din lumea mondena) in situatii neconventionale. Imaginile lui fac apoi prime pagini in revistele pentru care lucreaza (reviste-tabloid) sau sunt vandute pe sume foarte mari altor publicatii sau agentii. Li se mai spune si "hoti de imagine" si nu sunt iubiti niciunde.
Au cele mai bune aparate de fotografiat, ale caror obiective pot sa apropie de 600 de ori un cadru, sunt capabili sa fotografieze stand intr-un picior, sau in timp ce se afla pe schiuri, pe motociclete, din orice pozitie. Se catara pe garduri sau in pomi pentru a prinde o bucatica din viata ascunsa a personalitatilor. Pot sa doarma intr-o masina o noapte intreaga doar pentru a prinde o lumina aprinsa in bezna sau un machiaj dezordonat dimineata. In functie de ce reusesc sa aduca la redactie, fotografiile lor se vand pe zeci sau chiar sute de mii de dolari si pot aduce apoi un profit de milioane de dolari. De ce sunt ei atat de rentabili? Motivul, folosit adesea ca scuza pentru controversata lor meserie, este din pacate mult prea evident: pentru ca lumea exact asta vrea sa vada - ce se intampla dincolo de perdea, ce face un om sau altul dintre cei cunoscuti in intimitate.
Dupa moartea Printesei Diana, a existat in toata lumea un atac virulent la adresa paparazzilor, ei fiind acuzati ca au indus acel accident sau chiar ca au contribuit decisiv la producerea lui. Printesa nu dorea sa-si mediatizeze relatia (facuta publica tot de un paparazzo care reusise sa-i fotografieze sarutandu-se pe un iaht in Mediterana) cu iubitul sau Dodi al-Fayed care o insotise si in acea ultima seara la Paris. Fortat de paparazzii care-i urmareau de pe motocicleta, soferul celor doi a marit viteza pana cand a pierdut controlul volanului si a intrat in unul dintre stalpii unui pasaj subteran parizian. Paparazzii au impartit apoi vina cu alcoolemia soferului, dar au ramas stigmatizati de opinia publica mondiala. In ochii lumii, ei exercitau poate cea mai putin demna de respect meserie din lume: aceea de a intra cu cizmele in viata privata a cuiva. Procesul mortii printesei este inca in curs, una dintre dilemele magistratilor fiind aceea de a incerca sa afle daca paparazzii prezenti intai au fotografiat dezastrul si apoi au incercat sa dea primul ajutor. De hartuire se pare ca au fost absolviti, isi exercitau profesia!
Pana in anul 1959, lumea le spunea simplu fotografi de ziar. A fost nevoie de un regizor ca Fellini si de un film de forta lui La dolce vita pentru ca ei sa devina "paparazzi". Aici a fost folosit prima data termenul. Fellini creeaza un personaj agasant - Signore Paparazzo (interpretat de Walter Santesso) - care il insoteste tot timpul pe Marcello Rubini (Mastroiani). Cei doi se afla zi si noapte in preajma personajelor lumii mondene care se preumbla pe Via Veneto, intr-un balet lugubru al decadentei, unul - un scriitor ratat in jurnalism, celalalt - un fotograf avid dupa un cadru care sa-i asigure celebritatea. Paparazzo intruchipeaza toate trasaturile hoardei cu aparate foto din care face parte: fuga continua dupa un cadru cu oricare vedeta de moment. Ei sunt in stare sa fotografieze si un star precum Sylvia (o supervedeta americana interpretata de Anita Ekberg), dar si o gospodina oarecare in drumul ei spre casa, vinovata de a fi sotia unui filosof care isi impuscase cei doi copii si apoi se sinucisese. Cinismul consta in faptul ca femeia afla de la ei acest lucru, initial flatata ca fotografii ii dau atentie, facandu-si iluzia ca poate seamana cu vreo actrita.
Despre numele Paparazzo impus de Fellini in film exista mult folclor: unii spun ca el provine de la contragerea a doua cuvinte italiene "papatacci" si "razzo", unul desemnand un tantar agasant, celalalt insemnand in italiana "stralucire". Altii sunt de parere ca Fellini nu a facut altceva decat sa-si aduca aminte de un fost coleg de clasa insolent si agresiv al carui nume de familie era Paparazzo. Cert este ca numele exista ca atare in Italia, iar Fellini insusi a explicat ca cel care i-a inspirat personajul este cat se poate de real, el se numea Tazio Secchiaroli (1925-1998) si avusese o altercatie cu Regele Farouk al Egiptului, surprins de catre fotograf intr-o companie feminina... Fotograful avea deja din 1955 propria sa agentie unde impusese cateva reguli: nu cerea nimanui dreptul de a fotografia, doar fotografia si apoi vindea repede, cat mai repede posibil, cadrele, invocand dreptul cetateanului italian de a fi informat. Dupa 1956, Secchiaroli incepe sa imortalizeze si Via Veneto, locul unde protipendada italiana se infunda in baruri si restaurante sau se etala la lumina zilei, locul pe care avea sa-l consacre Fellini in La dolce vita.
Din conversatiile lui Secchiaroli cu Fellini, se pare ca regizorul a inchegat acest personaj, multe dintre povestirile fotoreporterului fiind exploatate de catre regizor in La dolce vita. Se poate spune ca Tazio Secchiaroli a fost primul paparazzo cunoscut, denumit ca atare, al lumii.
Pentru Fellini, prietenia cu acest paparazzo a avut si un revers: ani de zile dupa La dolce vita, Secchiaroli l-a insotit pe platourile de filmare si in viata privata, pentru tot felul de cadre. Multe dintre fotografiile sale au ramas in muzeele de cinematografie si constituie tot atatea cadre inedite. Se pare insa ca Fellini a acceptat in totalitate prezenta fotografului, gratie prieteniei legate intre ei, prietenie pe care fotograful o impartaseste deplin si cu actorul Marcello Mastroiani, pe care il cunoaste pe platourile de filmare pentru La dolce vita si caruia reuseste sa ii inchege un portret in totala contradictie cu cel impus de filmele in care a jucat. Actorul insusi declara: "Imi place tot ce contrazice acest stereotip tampit al latin lover-ului care nu sunt!". Dupa moartea lui Secchiaroli apare si o carte care reuneste aceste portrete si instantanee, numita Marcello!. Desigur, Secchiaroli, primul paparazzo al lumii, nu era tocmai un paparazzo clasic. Adica nu ceea ce desemneaza astazi acest termen.

Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels

AFACERI DE LA ZERO