Un om de stiinta rus, aflat pe statia orbitala, refuza sa se mai intoarca pe Pamânt, ramâne acolo, isi ia numele de Filotei (calugarul cosmic Filotei) si trimite un mesaj Papei, dar si ziarului american Tribune, prin care aduce la cunostinta omenirii descoperirea lui: anumiti embrioni umani, constienti de raul care salasluieste in ei, refuza sa se nasca si transmit aceasta hotarâre printr-un semn care le apare pe frunte viitoarelor mame. Este vorba despre casandro-embrioni.
Mesajul publicat in ziar stârneste reactia oamenilor, reactie preluata de Oliver Ordok, un candidat la presedintia SUA. Futurologul Robert Bork, care este de acord cu teoria lui Filotei, este denuntat lumii de catre Ordok si totul se intoarce impotriva lui, el devenind tinta atacurilor si agresiunii maselor.
Tema – daca stiinta are dreptul de a interveni in procesul nasterii incalcând astfel libertatile individuale, e intoarsa pe toate partile, stoarsa de semnificatii, ilustrata prin actiunile omului atât ca individ, cât si ca multime, ca gloata. „Multimile sunt o turma, o stihie sau, cum le-ai spus tu, niste copite, dar pe ele se reazema societatea, ele sunt bastionul vietii sociale" zice Bork.
Câteva personaje se detaseaza: futurologul Robert Bork, un om de stiinta pentru care adevarul este concret, palpabil, si trebuie asumat indiferent de consecinte.
Ordok (in maghiara numele diavolului), candidatul la presedintie, gata sa-si tradeze aliatii (fie ei si de-o seara) pentru câteva puncte electorale in plus sau pentru a-si salva campania.
Anthony Junger, asistentul lui Ordok, care va trece de partea futurologului, pentru el fiind mai important adevarul decât cariera.
Si, nu in ultimul rând, Fiolotei, caruia ii este dedicat Epilogul in care aflam toata povestea savantului rus, cu obsesiile lui, care au dus, in final, la decoperirea privind casandro-embrionii.
Daca e s-o rezumi, povestea e simpla si te intrebi de ce a fost nevoie de un roman (fie el si de 250 de pagini) pentru a o spune, când totul putea fi asezat foarte bine intr-o nuvela. Cele 50 de pagini ale Epilogului par a fi adaugate – poate la cererea editorului – fie pentru a lungi cartea, fie pentru a-i da consistenta personajului Filotei. Oricum, romanul se incheie inainte de Epilog.
Ramânem totusi cu dezbaterea temei libertatii omului versus (sic!) stiinta rece si egoista. „Da, erai ferm convins ca omul de stiinta nu raspunde pentru rezultatul cercetarilor lui, la fel cum natura nu are nici o raspundere fata de om". Cu stiinta care zi de zi produce câte o erezie. „Descoperirea casandro-embrionilor este o lovitura data prejudecatilor, modului de viata actual, stereotipurilor de gândire. Sa recunosti ca valabila reactia casandro-embrionilor inseamna sa pui sub semnul indoielii tot ce-a fost, de la inceput si pâna in momentul de fata, sa ai rezerve in privinta structurilor politice si sociale, in privinta principiilor morale". Si cu concluzia, marea concluzie, ca „Nu exista pe pamânt un alt purtator al raului decât noi insine, oamenii. Si totusi, fiecare vede sursa raului in celalalt, in afara sa, in afara grupului sau, a castei, a natiunii, a statului si, mai departe ,a rasei, a religiei, a ideologiei...".
Stigmatul Casandrei este un roman SF mai pe placul celor care nu sunt fani SF, al celor care adora ideile noi, curajoase, si dezbaterea lor, fie si sub forma fictiunii literare.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
