Liza Marklund, născută în 1962, este o scriitoare suedeză de romane poliţiste care trăieşte în Spania. A publicat mult şi e celebră pentru seria ei cu Annika Bengtzon, un reporter de investigaţie atipic, căsătorită, cu doi copii, probleme în mariaj. La aceeaşi editură Trei au mai apărut în traducere „Pe viaţă”, „Fundaţia Paradis”, „Studio 69”, „Testamentul lui Nobel” şi „Explozii la Stockholm”, romane de mare succes, care i-au asigurat notorietate autoarei şi simpatie eroinei principale.
De data aceasta, în „Lupul roşu”*), Annika Bengtzon anchetează un şir de patru asasinate inexplicabile – un ziarist din oraşul nordic Lulea, călcat de o maşină, un băiat care a văzut prima crimă, l-a zărit pe asasin, dar n-a apucat să spună poliţiei cine este şi căruia i s-a tăiat gâtul, un politican împuşcat în ochi, o educatoare strangulată. Poliţia n-a găsit nicio urmă a asasinului şi nicio legătură între cele patru victime. Annika Bengtzon, care trebuia să se întâlnească cu ziarul ucis şi care a discutat cu băiatul care a văzut prima crimă înainte să fie ucis şi el, descoperă că între cele trei victime există o legătură care merge până la sfârşitul anilor ’60, când, şi în Suedia, ca în mai tot Occidentul european, grupările extremiste de stânga înfloreau, plănuiau asasinate şi dărâmarea regimurilor socotite putrede. Între ele, o grupare maoistă fanatică, formată din studenţi la Upsalla, care îşi spuneau codificat Lupul roşu, Câinele care latră, Tigrul, Pantera, Leul, Dragonul galben. După ce aruncă în aer un avion F-21 de la o bază aeriană locală, act care a rămas un mister vreme de 40 de ani, grupul se desfiinţează, de fapt intră în hibernare în aşteptarea unor vremuri mai bune pentru acţiuni destabilizatoare, membrii săi se angajează în meserii diverse, unul ajunge chiar ministru, în vreme ce individul cel mai sângeros, antrenat pentru crime, fuge în străinătate, se alătură ETA, dar nu e prins decenii la rând. După patru decenii, acesta, aşteptat de unii foşti membri ai grupării, repudiat de alţii, revine în Suedia şi începe nebunia. Veţi afla cum.
Deşi şeful ei îi interzisese să se mai ocupe de probleme de terorism, anchetele sale contravenind intereselor patronatului, Annika Bengtzon merge pe urmele grupului, reuşeşte să-i demaşte, aproape cu preţul vieţii şi toate sfârşesc în compromisul aşteptat. O descriere formidabilă a societăţii suedeze a anilor ’60, dar şi a relaţiilor din presă şi dintre presă şi politică în zilele de azi.
*) Liza Marklund – Lupul roşu, editura Trei, Fiction Connection. Traducere din suedeză şi note de Daniela Ionescu
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
