Editura Univers, care publică de ani buni foarte multă literatură universală, împarte de regulă traducerile pe colecţii, acestea dobândindu-şi un statut aparte – Globus, Romanul secolului XX, Romanul secolului XXI, Ora 11 ş.a. Despre apariţiile în aceste colecţii „Ziarul de duminică” a scris de multe ori şi va mai scrie. Acum ne ocupăm de câteva titluri recente care nu se află sub tutela vreunei colecţii. Motivul? Nu-l ştim. Dar sunt cărţi la fel de interesante, bune, bine traduse.
Maria Turtschaninoff –Maresi. Cronici din Mânăstirea Roşie. Traducere Karmen Bålko
Primul volum al trilogiei Cronici din Mânăstirea Roşie, Maresi este o carte despre chipurile întunecate ale Răului şi despre puterea magică a prieteniei capabile să învingă totul, povestea unei fete care descoperă pe insula femeilor nu numai cunoaşterea din cărţi, dar şi forţa străveche, irezistibilă, redutabilă a feminităţii.
Maria Turtschaninoff (n. 1977) a început să scrie încă de la vârsta de cinci ani. Autorii ei preferaţi sunt Michael Ende, J.R.R. Tolkien, Ursula K. Le Guin, C.S. Lewis. A devenit cunoscută pentru abilitatea ei de a crea lumi fictive impregnate de realism magic, inspirate din istorie şi conţinând elemente din mitologie şi poveşti. Romanele sale pentru adolescenţi (Arra, Underfors, Anaché, Maresi) i‑au adus Mariei Turtschaninoff Finlandia Junior Prize, The Swedish YLE Literature Prize şi Society of Swedish Literature Prize.
„Maresi este povestea dramatică, scrisă cu multă îndemânare şi fantezie, a unei lumi matriarhale izolate pe o insulă, un refugiu pentru fetele care au reuşit să scape din comunităţi conservatoare şi opresive. În această carte plină de un suspans feroce, memorabilă, cu acţiunea situată într‑un trecut nedeterminat, există multe analogii cu femeile şi fetele din societăţile moderne: cunoaşterea îi oferă lui Maresi, personajul principal, puterea de a schimba lumea.“ – Juriul Finlandia Junior Prize 2014
François Emmanuel – Problema umană. Traducere Irinel Antoniu
Ce legătură există între lumea corporatistă contemporană şi Holocaust? În această naraţiune alegorică, François Emmanuel scoate în evidenţă dezumanizarea produsă prin cinismul unui limbaj abstract şi tehnic. Eroul cărţii, psiholog într‑o mare firmă, primeşte ingrata misiune de a‑şi supraveghea propriul şef, dar mizele se dovedesc mai mari decât bănuise, iar peste dramele prezentului (criză, concedieri, restructurare) se profilează în filigran ororile trecutului.
François Emmanuel (născut la Fleurus, în Belgia, în 1952) este de profesie psihiatru. Participarea, în 1979, la Teatr Laboratorium al marelui regizor Jerzy Grotowski îl va stimula să scrie ficţiune. Debutează în 1989 cu romanul Retour à Satyah şi continuă să publice constant atât proză, cât şi poezie. La Passion Savinsen îi aduce în 1998 Premiul Rossel, iar Regarde la vague Premiul Trienal pentru roman în 2007. În 2004, devine membru al Academiei Regale de Limbă şi Literatură Franceză din Belgia. La question humaine (2000), tradusă în cincisprezece limbi, este ecranizată de regizorul Nicolas Klotz, cu Mathieu Amalric în rolul principal.
Georges Eekhoud – Escal-Vigor. Traducere Irinel Antoniu
Castelul Escal‑Vigor şi insula din jurul lui, Smaragdis, sunt scena pe care se construieşte utopia tânărului nobil Henry de Kehlmark. Dorinţa acestuia de a trăi conform naturii sale se loveşte de prejudecăţile unei întregi comunităţi care, deşi nu se dă înapoi de la propriile‑i excese, nu poate accepta dragostea dintre doi bărbaţi.
Georges Eekhoud (1854‑1927) a debutat cu două volume de poezii, dar avea să se impună prin romane precum Kees Doorik (1883) sau Noua Cartagină (1888; până acum singura carte tradusă în română, în 1958). Naturalismul său atrage laudele lui Émile Zola. Un veşnic revoltat împotriva constrângerilor sociale, se apropie de mişcările anarhiste. Romanul Escal‑Vigor (1899), unul dintre primele romane moderne care tratează deschis homosexualitatea, provoacă un scandal, iar autorul este urmărit în justiţie; este în final achitat, şi cu ajutorul unei scrisori de susţinere semnate, printre alţii, de Zola, André Gide sau Anatole France. În 1920 devine membru al Academiei Regale de Limbă şi Literatură Franceză din Belgia.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
