Am tânjit după "Inima cusută" şi Carole Martinez* de când DanielNicolescu a prezentat romanul, prompt şi cuceritor chiar aici, înpaginile ZD, născocind un titlu fabulos - "Broderii pe corddeschis", pe care sunt sigură că autoarea l-ar fi adoptat... Ambănuit eu că realismul magic nu s-a epuizat, că Isabel Allende n-arfi singura urmaşă pătimaşă a lui Gabriel Garcia Marquez.
Surpriza vine de unde nici nu ghiceşti: o scriitoare franceză,profesoară în viaţa cotidiană, cu ascendenţă spaniolă, cum aratănumele de familie, devine favorita librarilor francezi în 2007,reuşind să cucerească marele public: "Inima cusută" este împodobităcu multrâvnita banderolă roşie, coroniţă de premiant cu carefaimoasa Editură Gallimard scoate în faţă pe autorii care s-aubucurat de succes.
Scris la persoana I, de Soledad, romanul narează istoriile uneistirpe de femei înzestrate de generaţii întregi cu puteri magice:odată cu primul sânge, fetele trec printr-o iniţiere stranie -învaţă incantaţii şi rugăciuni, prin care capătă stăpânire asupravieţii şi morţii, au de trecut şi o probă a răbdării de nouă luni,până când misteriosul cufăr, transmis şi el pe linie feminină,"coace" darul hărăzit fiecăreia.
Marele personaj al romanului este Frasquita, copilă supusăiniţierii, înzestrată cu harul croitoriei şi al broderiei,cufăraşul ei a dat la iveală după nouă luni trusa de ace, mosoareîn toate culorile. Tânăra îşi şlefuieşte talentul concurând natura,pentru că brodează aripi de fluture, îşi coase rochia de mireasă cuatâta măiestrie încât sărăceşte satul de frumuseţe şi iscă asemeneaduşmănie, că privirile sătenilor îi ofilesc frumuseţea.
Nenorociri şi miracole se ţin lanţ, iar soţ şi soţie trăiescaventuri stranii, toţi copiii se nasc în mod neobişnuit. José seretrage între orătăniile curţii, aşa că una dintre fiice se naştecu pene, cloceşte un ou roşu din care iese un cocoş pe care doreştesă-l transforme în Balaur Roşu, antrenându-l pentru luptespectaculoase. Sfârtecat de două ori, cocoşul este cusut şi salvatde Frasquita, dar a treia oară îşi pierde viaţa.
José pariază pe cocoşul său de trei ori şi pierde pe rândfierăria şi gospodăria, nevasta şi copiii. Frasquita îl părăseşteluând cu ea cei şase copiii, îmbrăcată în rochia ei de mireasă şiducând toată averea într-un căruţ. Convoiul străbate Andalusia şitraversează deşertul, având parte de peripeţii halucinante:poposesc la o moară unde morarul macină pietre, întâlnesc anarhiştişi se trezesc prinşi în toiul unei revolte, se refugiază într-opeşteră ce se dovedeşte labirint primejdios.
Frasquita coase chipurile desfigurate ale luptătorilor şi îşiveghează copiii pândiţi de un căpcăun, recurge la incantaţii defarmazoană şi o întoarce din moarte pe fetiţa ei, merge şi totmerge, ca fetele de împăraţi din poveşti, ducând copilul în pântecşi amânând naşterea. Când o bătrână arăboaică o sileşte să seoprească şi să nască, îşi regăseşte arta croitoriei şi a broderieişi coase cele mai frumoase rochii de mirese, plătind cu viaţasingura tentativă de a coase o rochie de bal.
Fiecare copil al ei posedă un dar năzdrăvan, care îiîndepărtează sau înspăimântă pe cei din jur: Pedro cel cu părulroşu desenează minunăţii cu cretă colorată, Angela are o voce deînger, Clara se află într-o misterioasă comuniune cu soarele, iarMartirio cu umbra, cu noaptea şi moartea, Soledad poartă peceteasingurătăţii. Doar fiica mai mare, Anita, pare să se apropie defiinţele comune: dotată cu simţ practic, ea asigură supravieţuireatuturor după dispariţia mamei.
Frasquita îi lasă fiecărei fete rochia de mireasă, cu preştiinţaîmprejurărilor în care se vor mărita, are grijă să îi lase Clareitrei rochii diferite, anunţând trei căsătorii. Destinele lorîmpletesc miracole şi orori, amintind de membrii clanului Buendia,cel sortit singurătăţii pentru o sută de ani. Însă Carole Martinezimaginează o linie feminină: farmazoane care înfruntă timpul,singurătatea şi lumea, ele perpetuează stirpea rară a unui GabrielGarcía Márquez.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
