Ziarul de Duminică

Fascinanta masonerie/ de Ziarul de duminică

Fascinanta masonerie/ de Ziarul de duminică

Autor: Ziarul de Duminica

12.08.2016, 00:06 2937

Alex Mihai Stoenescu – Istoria masoneriei moderne, 2 volume. Editura RAO

 

De secole, Masoneria fascinează lumea cu riturile, ritualurile şi istoria ei. S-a scris enorm pe marginea acestui subiect, dar cea mai mare parte din ce s-a scris e de-a dreptul maculatură, fabulaţii. Ceea ce a făcut ca subiectul să fie în continuare fascinant. Orice nu e cu noscut şi înţeles sperie şi fascinează.

De aceea considerăm apariţia acestor două volume semnate de istoricul Alex Mihai Stoenescu un eveniment editorial – o apariţie necesară şi benefică. Numele autorului, chiar dacă în parte controversat, impune: a publicat o remarcabilă Istroie a loviturilor de stat din România, în cinci volume, a scris mult despre revoluţia din 1989, despre România postcomunistă, ca şi despre holocaust. De un enorm succes s-a bucurat „Armata, Mareşalul şi evreii”, chiar dacă a fost criticată, între altele, pentru „afirmaţii globalizante” privind „vinovăţia” evreilor.

În „Istoria masoneriei moderne” Alex Mihai Stoenescu abordează cam tot ce este  important din acest subiect. Lucrarea este un tratat de istorie care reprezintă o  sinteză amplă multidisciplinară asupra subiectului. Vreme de trei ani, între 2006 şi 2009, istoricul a pregătit materialul şi planul lucrării, apoi, vreme de alţi ani, într 2010 şi 2012, a elaborat lucrarea şi a supus-o spre analiză, observaţii şi corecturi specialiştilor de nivel academic. Unul dintre aceştia, academicanul Răzvan Theodorescu scrie, în capitolul Referinţe de la finalul celui de-la doilea volum: „Voi spune de la început că ampla lucrare a lui Alex Mihai Stoenescu dedicată  masoneriei – istoriei sale tradiţionale şi istoriei ideilor masonice – îmi apare ca o reuşită intelectuală totală. Pentru prima oară în literatura ştiinţifică românească o abordare istoriografică obiectivă, informată – erudică chiar – , critică şi exhaustivă  vine să lămurească un fapt de istorie a civilizaţiei despre care s-a scris o literatură imensă.” În plus, mai subliniază referentul, autorul este neimplicat polemic în vreun fel.

 

Să-l lăsăm pe Alex Mihai Stoenescu să explice:

„Existenţa în lumea modernă a Masoneriei/Francmasoneriei nu poate fi ignorată  sau, pentru omul inteligent, pusă în rândul ciudăţeniilor naturii umane. Este de mult un fenomen social cu implicaţii în mentalitatea şi comportamentul oamenilor şi cu rădăcini adânci în istoria civilizaţiei. Cercetarea apariţiei, evoluţiei şi istoriei tradiţionale sau factuale a acestei organizaţii a fost mereu un subiect de interes pentru istorici, deoarece modificările de comportament şi abordările progresiste ale personalităţilor implicate în diverse evenimente istorice şi identificate ca fiind iniţiate în Masonerie au condus la concluzia că în loja masonică se petrece ceva cu impact asupra modului de gândire. Iar acesta se prezintă ca foarte apropiat unor idealuri umane generoase, pe care societăţile diferitelor epoci istorice, în ciuda a tot felul de violenţe politico-militare petrecute în timp, nu au încetat să le enunţe şi să le promoveze.

Privirea de ansamblu a istoricului care a terminat cercetarea şi chiar scrierea operei despre Masonerie poate genera diferite percepţii profesionale sau sentimente, concluzii şi convingeri cu titlu personal; fundamental pentru el este măsura în care transmite obiectiv şi onest către cititor interpretarea profesionistă a informaţiilor şi nu se lasă furat de anumite trăsături ale Masoneriei: logica sa distinctă, caracterul rezervat al ritualurilor sale seculare, absenţa reacţiilor la numeroasele atacuri publice la care este supusă, liniştea şi metoda cu care îşi iniţiază membrii într-un tip de gândire şi de existenţă numit „viaţă masonică”. S-au născut şi se nasc în continuare întrebări: «Este ceva strict personal?» «Este ceva inutil şi anodin?”» «Este ceva ascuns şi periculos?» Adevăratul ţel al istoricului – o vom reaminti de  câteva ori în lucrare – nu este să răspundă la astfel de întrebări, deoarece Masoneria este viabilă, există în toate naţiunile civilizate, dar analiza şi sinteza  asupra unui astfel de fenomen complex nu poate evita compunerea în mintea cititorului a unei imagini despre ceea ce este ea, odată ce a aflat că trăieşte alături.

Pătrunderea profanului în acest mediu – şi mă refer aici în mod limitat la istoricul  nemason, dar care are voinţa profesională să respectele principiile şi

criteriile ştiinţei istorice în cercetarea unui subiect atât de sensibil – trebuie să ţină  cont în permanenţă, pe de o parte, de faptul ideatic, doctrinal şi cultural că subiectul Masonerie presupune o concepţie de abordare foarte specială, fie şi numai pentru că este foarte bine individualizată, şi, pe de altă parte, să nu ignore un principiu esenţial al cunoaşterii: diferitele manifestări interioare (ezoterice) şi exterioare (exoterice) ale fenomenului masonic din lumea trecută şi actuală se supun unei realităţi principiale şi organizatorice care implică unicitate şi diversitate.

Vom întâlni şi în această lucrare explicaţii şi referiri la regularitate, iregularitate, societăţi oculte şi societăţi secrete, Rituri, ritualuri şi simboluri cu adâncimi imemoriale sau cu geneze moderne, mituri şi legende vechi şi recente istoric, dar ceea ce trebuie reţinut de cititor în primul rând şi cu privirea limpede este faptul că în fenomenul masonic din lume, indiferent cum este văzută aceasta din diferite unghiuri ale privirii, există fond şi formă. Iar acea imagine generală pe care o are istoricul la sfârşitul efortului său de cercetare este compusă invariabil dintr-un conţinut de idei şi concepte unitar şi din forme organizatorice diverse. Nu multe, dar diferite.

Înţelegerea de către cititor a faptului constatat profesional de istoricul nemason că, în ciuda diferenţelor de ritual, de organizare a lojii masonice, de structură a Gradelor masonice, de ceea ce vom arăta că este regularitatea sau iregularitatea masonică, există un fond unic şi imperturbabil de idei al Masoneriei. El poate lua diferite forme, dar sunt numai forme, pe care le tratăm cu egală atenţie şi respect, în absenţa oricărei implicări polemice. Ceea ce îl interesează în primul rând pe istoric este geneza fenomenului şi evoluţia sa istorică.

Metodologia istorică îl obligă însă pe acelaşi istoric să nu împrăştie informaţiile sale în tot felul de direcţii incoerente sau spectaculoase, să nu se piardă în tentativa fără speranţă de a cuprinde «tot» să nu reproducă printr-o «poveste» părerea lui  despre Masonerie, ci să o analizeze cu obiectivitate, să nu încerce să dea vreun verdict final – ceea ce este, de altfel, interzis de ştiinţa istorică – şi nici de a-1  conduce pe cititor pe o cale subiectivă pro sau contra. Pentru a respecta aceste criterii profesionale, el trebuie să asigure cel puţin un reper sigur al cercetării.

Reperul istoric al lucrării de faţă este Marea Lojă Mamă a Lumii Nr. 1, a cărei înfiinţare la Londra în 1717 reprezintă apariţia Masoneriei moderne. Ea este cunoscută sub mai multe denumiri, în funcţie de felul în care este privită şi de cine o priveşte: Masoneria speculativă/simbolică/filosofică/autentică/originară/regulară/

engleză/britanică. Tot din punct de vedere istoric, vom preciza că, după apariţia sa în Anglia, Masoneria modernă a evoluatîn această ţară (teritoriu masonic) cu ritualurile, simbolurile şi principiile de continuitate din masoneria operativă ale Marii Loji Mamă a Lumii Nr. 1 spre ceea ce este astăzi Marea Lojă Unită a Angliei/ United Grand Lodge of England (UGLE), care conservă reperul său doctrinar: loja masonică formată din trei Grade: Ucenic, Calfă şi Maestru, numită Masonerie Albastră. Această Masonerie originară recunoaşte existenţa aceleiaşi structuri în alte locuri din lume (teritorii masonice), ca fiind asemănătoare ei şi, prin urmare, regulare (adică respectă aceleaşi principii). De asemenea, vom constata că Masoneria modernă cunoaşte diferite forme şi evoluţii pe continentul european (inclusiv în România) şi pe alte continente, fără însă a se abate de la principiile, doctrina şi structura originare ale Masoneriei Albastre, motiv pentru care aceste forme sunt şi recunoscute de UGLE ca parte a Masoneriei moderne regulare. Precizarea este necesară, deoarece există Masonerie care nu respectă principiile, doctrina şi structura de bază originară, care a ales o altă cale, şi care este considerată de UGLE ca iregulară. Cercetarea istorică urmează firesc reperul istoric şi evoluţia sa sub diferite forme şi în diferite teritorii masonice.

În al doilea rând, reperul ideatic de la care porneşte această lucrare este enunţul pe care 1-a formulat şi îl susţine Masoneria modernă despre propria sa existenţă: căutarea realizării unei perfecţionări în sine a membrilor săi, a oamenilor în întregul lor, precuparea de a-i ajuta să înţeleagă şi să se desprindă de erorile care întreţin răul, neîncrederea şi ura între oameni, aceştia fiind apreciaţi în Masonerie numai după valoarea calităţilor intelectuale, morale şi profesionale, după gradul de asimilare a cunoaşterii şi după capacitatea de a crea la rândul lor valori, fără nicio diferenţă de rasă, naţionalitate, credinţă sau religie, avere sau poziţie socială. Aceasta este abordarea onestă a subiectului, care îi fereşte şi pe autor, şi pe cititor de stereotipuri şi prejudecăţi care conduc întotdeauna la ficţiune, nu la adevărul istoric.”

AFACERI DE LA ZERO