Scriam la începutul acestei rubrici despre deceniul 2001-2010 că este primul în care juriul de la Stockholm a distins trei scriitoare cu prestigiosul Premiu Nobel pentru literatură: Elfriede Jelinek, Doris Lessing şi Herta Müller. Performanţa este uluitoare: de-a lungul unui secol şi ceva au fost şi decenii în care nici măcar o scriitoare n-a fost laureată, iar cele trei scriitoare laureate reprezintă un sfert din numărul complet al „nobelizatelor”: 12 scriitoare în peste o sută de ani.
Anul 2013 este şi el semnificativ din acelaşi punct de vedere. Câteva mari premii literare au fost adjudecate de mari scriitoare, unele fiind prea puţin cunoscute, dincolo e cercul propriilor literature. Sunt literaturi cu tradiţie, însrise prin capodopere în literatura universală, cum este literature de limbă engleză sau cea germană, care impun un nivel al afirmării foarte înalt, iar selecţia pentru premii o concurenţă acerbă a valorii, ce implică atât originalitate, cât şi o măiestrie artistică indiscutabilă.
Primul premiu – Man Booker International, care se decernează din doi în doi ani, începând din 2005, a scos-o la lumină pe Lydia Davis (foto 1), scriitoare americană cu o remarcabilă carieră universitară, preţuită mai ales pentru proza scurtă. A venit apoi Premiul Nobel, acordat tot unei scriitoare – Alice Munro (foto 2), dedicată aproape exclusive prozei scurte. Este aici şi o revanşă faţă de puterea despotică a romanului, care triumfă de multă vreme asupra tuturor celorlalte specii şi genuri.
Lydia Davis este complet necunoscută la noi, fiindcă romanul a subjugat definitiv publicul, puţin probabil ca o editură să-şi asume riscul publicării, cu tot panaşul unui premiu important. Alice Munro a fost tradusă cu un singur volum de proză scurtă – „Prea multă fericire”, apărut în 2011, la Editura Litera. Va urma o serie de autor, cum s-a întâmplat cu Doris Lessing la Editura Polirom sau cu Herta Müller la Editura Humanitas fiction? Sau va urma publicarea unor noi volume, tatonând reacţia cititorilor?
Alice Munro şi-a încheiat opera, a anunţat acest lucru în 2013,când a împlinit 82 de ani. Probabil că au contat toate în alegerea juriului suedez: consecvenţa faţă de proza scurtă, care nu garantează succes de public, o carieră literară punctată strălucit de premii şi distincţii, aureola operei încheiate. Dar după Nobel, la doar câteva zile, ca un joc în oglindă, cu simetria inversată, a venit decizia altui juriu, pentru Man Booker Prize, care distinge scriitorii de limbă engleză.
Dacă Alice Munro a adus Canadei primul Nobel literar, la 82 de ani, Eleanor Catton (foto 3) inversează cifrele vârstei şi câştigă Man Booker Prize la 28 de ani! Este cea mai tânără laureată a premiului şi vine din alt spaţiu depărtat – Noua Zeelandă. Critica o remarcase chiar de la debut, dar al doilea roman o scoate în prim plan, un roman cu acţiunea plasată în Noua Zeelandă, în anii goanei după aur, cu o acţiune plină de suspans, dar cu miză mai profundă, probabil cu un solid fundal social şi istoric. Date fiind proporţiile romanului, ce trece binişor de 800 de pagini, vine aceeaşi întrebare a riscului pe care-l are traducerea şi publicarea lui. Aceleaşi întrebări apar şi în cazul scriitoarei Terezia Mora (foto 4), laureata din 2013 a Premiului German al cărţii.
Cele patru premii prestigioase confirmă că s-a produs o mutaţie decisivă şi în spaţiul literar. A rămas în urmă secolul în care cele trei surori Brönte – Charlotte, Emily şi Anne, şi-au luat pseudonime masculine ca să-şi poată publica romanele. Cine ştie câte uriaşe talente s-au irosit… Unul este cert: Zelda Fitzgerald, născută cu o generaţie prea devreme, eliberată din chingile familiei şi ale Sudului prin căcătoria cu Scott, căruia i-a inspirat şi hrănit scrisul. Premiile mai confirmă ideea susţinută de Virginia Woolf în eseul ei acum faimos – scriitoarele vor apărea când femeile vor avea privilegiul camerei separate care săl permită introspecţia şI reflecţia, pentru a fi ele însele, dincolo de rolurile sociale obligatorii.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
