Ion Cordoneanu
În dialog
Studii de filosofie creştină, teologie politică şi istoria religiei
Editura Eikon
Filosofii ar trebui să se însoare? Sau, altfel spus, căutarea înţelepciunii este compatibilă cu viaţa lângă o femeie? În acest sens, este celebră povaţa pe care i-o dă Héloise iubitului ei, Abélard, filosoful medieval: „Să te îndepărtezi, fie şi pentru un moment, de filosofie înseamnă aproape acelaşi lucru cu a o abandona.” Sau „Ce poate fi mai păgubos şi deplorabil decât să vezi un bărbat pe care natura l-a creat pentru o lume întreagă supus unei singure femei?” Pe câţiva bărbaţi ai istoriei gândirii trupul femeii i-a lăsat indiferenţi: Newton, Robespierre, Kant. Într-o carte despre viaţa sexuală a lui Immanuel Kant, Jean-Baptiste Botul arată că celibatul, „departe de a fi o problemă contingentă, ţine de însăşi esenţa filosofiei.” Argumentul este unul istoric: în secolul al XVII-lea Descartes, Spinoza, Pascal, Leibniz, Malebranche, Gassendi, Hobbes au rămas celibatari. În secolul al XVIII-lea nici Hume, Voltaire, Kant nu au încercat aventura conjugală. În secolul al XIX-lea s-au căsătorit Hegel, Fichte, Schelling, Comte, Marx, dar nu şi Schopenhauer, Nietzsche, Kierkegaard. Botul recunoaşte că s-a încheiat o epocă în care filosoful celibatar nu era o curiozitate, dar va deveni una ca atare datorită victoriei în filosofie a stării conjugale. O istorie de peste 25 de secole în care filosofii s-au „clonat” între ei, fără sex, „prin afiliere, agregare, prietenie.” Conform acestei teze, filosofia s-a îmbolnăvit de moarte o dată cu filosoful căsătorit şi a murit când acesta a devenit profesor de filosofie.
Ivan Ivlampie
Omul tranziţiei
Editura Eikon
În raport cu „spectacolul” lumii, autorul se identifică în multiple ipostaze: observator al evenimentelor care devorează societatea prin succesive defecţiuni ale „maşinii timpului”, cronicar şi analist al „demagoriilor” explicite sau implicite ale actorilor politici (mai vechi, mai noi, de pretutindeni, de la noi), martor activ al etapelor succesiv înregistrate, marcate sau clamate (tranziţie, integrare, globalizare, determinare etc.) de vorbăreţii care se pretind gânditori ai timpurilor noi. Cu luciditate, Ivan Ivlampie semnalează interfeţele fenomenelor şi investighează convingător dincolo de cortina de aparenţe şi de iluzii, până la limitele destinului. Pentru cititor, Omul tranziţiei constituie o ofertă şi o şansă de reflecţie, de înţelegere şi de responsabilizare în contextul unui interval evolutiv, în care omul (cu toate problemele, drepturile şi obligaţiile lui) pare să schimbe ipostaza de subiect al tranziţiei, cu aceea de obiect al globalizării.
Ivan Ivlampie
Spiritualismul rus în secolul XX
Editura Eikon
„O lucrare cu această temă este o îndrăzneală şi o provocare. Îndrăzneală pentru că autorul a trebuit să se situeze într-un orizont atât de mişcător şi atât de proteic încât parcă ţine de inefabil. O provocare însă în măsura în care orice gest, aici mai cu seamă, este intens semnificativ.(...) Autorul, Ivan Ivlampie, are, mergând pe o distincţie mai veche, suflet slav şi spirit european. De aici şi şansa pe care ştie să şi-o folosească. Mai înainte de a fi, aşa-zicând, judecător, când citeşti această teză greu ieşi din condiţia cititorului care se afundă hedonist în text.” Academician Gheorghe Vlăduţescu.
„Profesorul Ivlampie investighează cu pasiune şi talent analitic raportările la realitate ale unor autori până mai ieri absenţi din dezbaterile filosofice de la noi: Kirievski, Homiakov şi Leontiev. De tot interesante sunt paginile dedicate unor titani ai spiritualităţii ruse, autori celebri (neîncadrabili în tiparele înguste ale numeroaselor reducţionisme care ne-au otrăvit, decenii de-a rândul, atât analizele cât şi tentativele de sinteză): Dostoievski, Soloviov şi Rozanov. Aceştia nu sunt trataţi ca nişte idoli de hârtie, ci ca nişte personalităţi vii, pentru că Ivan Ivlampie vădeşte excelente capacităţi dialogale cu autorii remarcaţi prin onestitate, profunzime şi sentiment al tragicului.” Sergiu Tofan
Horia Ciurtin
Tentaţia politicului
Reflecţii conservatoare după sfârşitul istorie
Editura Eikon
„Tradiţionalistul s-ar putea să fie mai câştigat – din punctul de vedere al discernământului pe care îl invocă – dacă găseşte în sine curajul de a persista în amărăciunea dezamăgirii. Căci e în aceasta din urmă ceva ce-i lipseşte încrederii: luciditatea. Şi dacă discernământul e în măsură a deosebi duhurile, luciditatea ştie să nu le înmulţească fără măsură. Abia după această asceză a minţii fapta se poate desfăşura, cu atenţie şi smerenie, pentru a «deretica lumea înainte de praznic». Aşa cum se întâmplă în paginile ce urmează”. Mihai Maci
„Revoluţia nu este doar un eveniment care ucide, cât mai ales un simbol care ucide, dublat de o letală simulare menită să mascheze râurile de sânge în care orice ideologie se cufundă. Revoluţia – ca eveniment disruptiv în mersul aparent ritmic al istoriei – reprezintă cu adevărat un punct de reconstituire a fundamentelor, o articulare definitivă a «viitorului». Intuind că schimbarea cadrului în care fiinţa umană vieţuieşte nu este suficientă pentru conturarea unei lumi noi, revoluţionarii francezi – adevăraţi tributari ai Iluminismului – au realizat că singura şansă pentru reuşita unui astfel de demers necesită înfăptuirea hybris-ului suprem: crearea unui nou om. Adepţii Luminilor, «mari simplificatori» ai istoriei – după cum îi defineşte Herder –, nu vor propune, în realitate, decât o religie contrafăcută, o falsă spiritualitate construită pe fetişul unei raţiuni arogante ce va transforma fiinţa umană din creaţie a divinităţii într-un atom social însingurat şi presupus auto-suficient. Odată puse în mişcare, roţile dinţate ale maşinăriei sociale revoluţionare zdrobesc orice iniţiativă care îi ameninţă bunul mers. Decapitarea regelui reprezintă ruptura eliberatoare a angrenajului, adică lipsirea acestuia de orice punct incomod de decizie suverană şi neaşteptată, lăsându-l să funcţioneze mecanic, predictibil şi calculat spre edificarea noii societăţi. De acum, maşina merge singură.” Horia Ciurtin
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
