Imaginea lui Kant - metronom al austerului oras Konigsberg, a lui Nietzsche - neguros intru abisal sau a lui Liiceanu - personaj in poemele Norei Iuga, imaginea filosofului par excellence, desprins din cotidianul vulgar si, poate, un pic (explicabil!) autist este violent contrazisa de cea a hipermediatizatului Bernard-Henri Levy, personaj (oarecum) excentric, bon viveur, iubitor al confortului si al tuturor deliciilor mundane...
Apartament de lux in mijlocul Parisului (faubourg Saint Germain), aparitie pe coperta Paris Match, nevasta - actrita (Arielle Dombasle), cu cea mai mica talie din Paris, costume Yves Saint Laurent, prieteni celebri - Alain Delon, Salman Rushdie, palat din secolul XVIII in Maroc, la Marrakech, conac in Sud, pe Riviera, majordom din Sri Lanka, limuzina Daimler, sute de oua de onix in cabinetul de lucru, trei Buddha in salon, papagal impaiat in sicriu de cristal, machiaj de televiziune cvasipermanent, o interpretare sculpturala postmoderna a lui Lenin, 29 de bestseller-uri (cel mai recent, despre uciderea de catre spionajul pakistanez a reporterului Daniel Pearl de la Wall Street Journal), o eroare istorica (deja sinucisul Himmler - in fata tribunalului international de la Nurenberg), misiune speciala din partea statului francez in Afganistan, discipol - in studentie - al marxistului Althusser (internat, apoi, la nebuni dupa ce si-a ucis nevasta), un straniu absenteism de pe baricade in mai '68, film autobiografic & autoregizat, o adevarata marca inregistrata sub sigla BHL, aproape noul Camus, renegatul nou Rimbaud, ba chiar (zice soata-i) efigia contemporana a lui Iisus.
Cam mult, nu? Gaby Wood, de la Guardian, s-a intalnit cu ganditorul-star al culturii franceze contemporane si nu face, in consecinta, economie de semne de exclamare. Trebuie sa recunosc, e mult prea mult fata de ceea ce stiam, bunaoara, despre un Patapievici, insa, vorba contemporanului nostru Andre Glucksmann, numai prostii n-au curaj sa-si schimbe opiniile.
Filosoful - superstar de cinema? De ce nu? David Beckham invadand ecranele nu mai contrariaza pe nimeni, de ce ne-am stramba refuzandu-i dreptul la o imagine exuberanta meditativului cu circomvolutiuni de siliciu? A quoi bon quitter Coasta Boacii/Champs Elysees/TF1?
Exacerbarea trairilor ar putea face si ea parte, cu indreptatire, dintr-o economie a bunurilor simbolice din al patrulea val. Miza este asaltul locului comun ca unica sansa de supravietuire a unei specii la fel de rare precum tigrul tasmanian (si acela - oricum - clonat). Daca Dinescu, ex-poetul, si-a brand-uit vinul de masa, un parizian subtire are oricand dreptul de a face filosofie haute-couture cu influente nouvelle cuisine.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
