Sofi Oksanen este scriitoarea care ţine capul de afiş al presei literare de vreo doi ani, căci a reuşit să colecţioneze până la 35 de ani aproape toate premiile posibile (i-a mai rămas de cucerit doar reduta Nobel…). Cine este Sofi Oksanen, cea venită şi la Bucureşti, acum câteva săptămâni, să-şi promoveze romanul şi să-şi susţină ideile, etalându-şi imaginea frapantă şi memorabilă: şuviţe colorate, buzele pline şi intens rujate, aerul gotic.
Au venit în cascadă premiile: The Nordic Council Literature Award (2010), Prix Femina Etranger (2010), A Barnes & Noble Summer 2010 Discover Title (2010), The European Book Prize (2010), Prix du Roman FNAC (2010). Odată cu premiile, valul de traduceri, o receptare mai mult decât entuziastă. Traducerea în limba română vine când tirajul cărţii a depăşit milionul de exemplare, cartea îşi urmează periplul, film şi spectacol de operă.
"Purificare" face parte, după modesta mea opinie, dintre cărţile incendiare prin mesaj. Nu sunt prea multe asemenea cărţi care te duc rapid cu gândul la Premiul Nobel. Aşa mi s-a întâmplat când am descoperit "Venit pe lume" de Margaret Mazzantini ori "Daniel Stein, traducător" de Ludmila Uliţkaia (despre care am scris, cu acelaşi entuziasm).
Sofi Oksanen scrie despre Estonia din anii postbelici şi Estonia postcomunistă un roman cutremurător al ororii prin care trec două femei: Zara a trăit la Vladivostok, cu mama ei cea mută şi bunica secretoasă, iar după căderea URSS a plecat la Berlin, atrasă de mirajul banului câştigat uşor, după modelul prietenei ei, iar acolo se trezeşte prinsă într-o reţea de prostituate. Aliide Tru a trecut printr-o experienţă similară, imediat după ce se încheie al Doilea Război Mondial, este acuzată că îi hrăneşte pe bandiţi şi violată.
Cele două se întâlnesc, deloc întâmplător, în 1992, în satul estonian unde vechile uri şi opţiuni politice reînvie, cu accente revanşarde. Întâlnirea lor scoate la lumină legături de sânge (Ingel, sora lui Aliide Tru, este bunica Zarei, de la care a învăţat estoniană ce sună în prezent învechită, cu inevitabil accent rusesc). Se dezvăluie treptat istoria unei familii şi povestea celor două surori, îndrăgostite de acelaşi bărbat, Hans Pekk, un chipeş german baltic.
Destinul celor trei se împleteşte: Ingel, sora cea mare, strălucitoare, este aleasa, celei mici îi rămân invidia şi ura, din care pornesc decizii şi fapte distrugătoare. După război, Hans Pekk devine proscris, hăituit de noul regim al ţării, iar Aliide Tru se foloseşte de prilejul pe care i-l oferă istoria ca să obţină ce-şi doreşte, cu preţul înstrăinării pe viaţă a surorii şi a fetei ei, Linda. Preţul plătit de Aliide Tru pentru a-l salva pe Hans Pekk este teribil, cu efecte ce nu se încheie nici după decenii.
Sofi Oksanen scrie un roman crud şi dur despre condiţia femeii în vremuri grele. Istoria nu le cruţă pe femei, silite să îndure alegerile bărbaţilor, să se adapteze, plătind mereu. Iar violul, violenţa nu lipsesc, cum nu lipsesc trădări şi delaţiuni. Prin povestea unei familii nefericite, Sofi Oksanen face o o radiografie a omului capabil de orice rău.
Dacă "Împăratul muştelor" (care i-a adus lui William Golding Premiul Nobel) dovedea că răul se află în fiinţa umană încă din copilărie, Sofi Oksanen demonstrează că fiinţa umană care înfăptuieşte răul se poate purifica. Romanul multipremiatei scriitoare finlandeze mi-a răspuns la o întrebare mai veche, privind mitul fratricidului într-o versiune feminină. Şi, poate fără să vrea, Sofi Oksanen a rescris povestea lui Abel şi Cain prin invidia surorii ce duce la distrugere.
Sofi Oksanen, Purificare, traducere din limba finlandeza de Adela Victoria Korshin, Editura Polirom, 2012, 320 pag.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
