Ca să avem imaginea amplorii eforturilordepuse, trebuie să ştim că moştenirea muzicală toduţiană estesuficient de amplă şi de diversificată ca să tempereze elanurilenesusţinute de competenţă. Dar şi de o anumită doză deîncăpăţânare. Să reţinem faptul că Fundaţia Sigismund Toduţă (carefuncţionează în casa în care a locuit maestrul, acum Casa memorialăSigismund Toduţă) are în custodie 150 de manuscrise, care însumeazăpeste 300 de compoziţii muzicale (gândite separat sau în cicluri)şi scrieri care privesc geneza acestora. În total, este vorbadespre cca. 5.700 de pagini, care trebuia să fie scanate. Lor li semai adaugă aproximativ altă mie de pagini cuprinzând scrierile salemuzicologice, care urmează să fie supuse aceleiaşi migăloaseoperaţii. Practic, cum s-a lucrat? Muzicologul Mihai Ghircoiaşu,cel care care, în ultimii 15 ani, şi-a legat destinul şi derealizarea acestui proiect ce părea multora, la început, fantezist,îşi rememoreză derularea sa:
- După îndelungi discuţii, grele întrebări asupraviitorului manuscriselor, am găsit răspunsul! Am pornit cu o echipăde trei persoane, fiecare cu sarcinile sale speciale în derulareaproiectului. Mai întâi, Constanţa Cristescu, muzicolog format laCluj, a elaborat o nouă clasificare a creaţiei compozitorului,pentru a exista un plan limpede de abordare a tuturor lucrărilormanuscrise. Astfel, s-a început cu muzica corală, avându-se învedere, succesiv, creaţia liturgică bizantină şi pe filierăoccidentală, apoi corurile mixte, corurile de inspiraţiefolclorică, pe versurile unor diferiţi poeţi şi cele pentru copii.Au urmat liedurile, muzica instrumentală de cameră, muzicavocal-simfonică, muzica simfonică şi concertantă. Odatăplanificarea făcută, tânăra Ana Maria Bularca, licenţiată înistorie şi masterandă în biblioteconomie, dar cu accentuatepreocupări muzicale, a realizat treptat, cu mare răbdareoperaţiunea de prelucrare tehnică (scanare şi editare). În fine,mie mi-a revenit sarcina de a verifica, confrunta (pentru ultimadată, sper) filele de manuscris cu varianta lordigitală.
Interesant este faptul că pe parcursulacestei operaţii care a reclamat exactitate, atenţie, temeinicieşi, nu în ultimul rând, migală muzicologii clujeni au avut surprizadescoperirii unor pagini inedite ale maestrului şcolii clujene decompoziţie. Astfel, au fost identificate schiţe/variante ale unormici piese sau chiar ale unor mari opusuri, adnotări ale autorului,menţionate acum în anexele ce însoţesc fiecare titlu scanat. A fostcompletată şi lista cu manuscrisele ce nu există la Cluj, în arhivaFundaţiei, şi care s-ar putea regăsi în Biblioteca UniuniiCompozitorilor de la Bucureşti: partituri cedate pentru achiziţie,copiate de Toduţă cu răbdare şi eleganţă grafică. Speranţele nusunt întru-totul deşarte. Recent, compozitorul Cornel Ţăranu îmipovestea cu nedisimulată satisfacţie cum regretatul compozitor DanVoiculescu (1940-2009) a găsit la Bucureşti partitura manuscrisă aSimfoniei a III-a, cu o a treia parte, o passacaglieneagreată de compozitor. Fotocopia acesteia, digitizată, a devenitşi ea parte a ambiţiosului proiect clujean.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
