Ziarul de Duminică

„Formă şi Expresie” la Galeria SENSO/ de Ziarul de duminică

Afiş Formă şi expresie

galerie foto

Autor: Ziarul de Duminica

02.04.2015, 23:40 67

Joi, 2 aprilie 2015, la Galeria SENSO, Bd. Unirii nr. 15, sector 5, Bucureşti, a avut loc vernisajul expoziţiei Formă şi Expresie.

Vernisajul expoziţiei Formă şi Expresie este o nouă manifestare cultural-artistică de referinţă în peisajul Bucureştilor, găzduită de Galeria SENSO, cea de-a doua din anul 2015, după succesul expoziţiei de pictură şi grafică Arborele vieţii a artistei Alma Redlinger.

 Cuvântul de deschidere al expoziţiei a fost susţinut de criticul de artă Dr. Doina Păuleanu, director al Muzeului de Artă din Constanţa.

 

 „Expoziţia Formă şi expresie celebrează un an de la revenirea Galeriei Senso în viaţa culturală bucureşteană şi naţională, fiind prilejul aşteptat pentru a reaminti celor interesaţi că în acest spaţiu s-au desfăşurat manifestări culturale de ţinută, s-au lansat cataloage şi cărţi, s-a inaugurat un spaţiu frumos amenajat pentru achiziţionarea unor piese de calitate, s-au prezentat lucrări recente din toate domeniile artelor vizuale. Este drumul pe care echipa Senso doreşte să păşească în continuare, invitând publicul cu toată căldura la manifestările culturale pe care le organizează acum şi le va realiza, cu audienţa scontată, în viitor.

Între formele de sponsorizare pe care le practică fundaţiile Fildas Art şi Senso în domeniul artelor vizuale, este şi aceea de a înlesni artiştilor accesul către materiale trebuincioase lucrului cotidian: culori, pânze, rame, bronz, marmură, piatră; ori, se ştie, bronzul nu este uşor accesibil ca preţ, iar tehnicile necesare prelucrării sale sunt cunoscute de un număr descrescător de personae. Iată de ce, aflând că Ana Zoe Pop şi Cristian Pentelescu doresc să-şi toarne singuri, în dificila şi uitata tehnică numită «cire perdue» (ceară pierdută), lucrările recente de sculptură, le-am oferit posibilitatea să întreprindă acest demers, iar rezultatul este pe măsură.

Expoziţia cuprinde un număr impresionant de piese, toate în material peren (bronzul în acest caz), realizate cu manualitate deplină, cu înţelegere pentru subtilităţile şi reuşitele tehnicii, cu dragoste pentru meserie şi, desigur, cu talent. Deşi fiecare dintre cei doi artişti lucrează în viziune personală şi în manieră recognoscibilă – se şi află, de altfel, la vârsta maturităţii creatoare –, ansamblul este nu numai unitar, ci şi armonios. Volumele îşi etalează tridimensionalitatea în forme imaginate şi lucrate cu măiestrie; alte materiale precum lemnul – la Ana Zoe Pop – şi marmura la Cristian Pentelescu –, se integrează deplin şi completează manifestarea prin calităţi specifice. Pentru o adecvată integrare în spaţiul galeriei, expoziţia cuprinde şi lucrări de grafică realizată de Ana Zoe Pop. Sunt desene de sculptor, viguroase, profunde, făcând apel la resursele emoţionale ale culorii.” (Anca Vlad, Preşedinte Fundaţia FILDAS ART)

 

 Despre Ana Zoe Pop

 „Preocupată de forma închisă, Ana Zoe Pop pare hotărâtă să reţină în spaţiul ei dens, închis ermetic sau doar fortificat («număraţi-i turnurile, priviţi-i întăritura», ne îndeamnă, peste veacuri, psalmistul) şi păzit de orice imixtiune exterioară, semnificaţiile primare ale motivului reprezentat, pe cele deduse (formulate în cheie personală) sau doar sugerate; ne aflăm, de fapt, în etape diferite ale unui proces care şi-a jalonat parcursul prin semne în alcătuirea cărora artista nu mai revine, considerându-le deja părţi ale unui alfabet plastic elaborat şi oferit publicului cu deplină alteritate (iar expoziţiile personale şi manifestările colective la care a participat fac parte din acest demers), atât pentru lectură, descifrare, cât şi pentru filosofare.

Fără să-i fi văzut lucrările anterioare sau fără să fi asimilat zone importante ale simbolisticii şi iconografiei creştine – pentru că despre credinţă este vorba în aceste forme abstractizate, sublimate, de o înaltă expresivitate – receptorul se poate întreba: cine sunt cei şaptezeci şi doi, de ce fereastra are forma unei siluete care se îndepărtează, văzută la nivel de tors (pentru iniţiaţi, desigur, dar nu toţi privitorii se află într-o asemenea poziţie privilegiată), de ce o stelă (formă precreştină) ne indică, prin gestul rugii sau prin etapele parcurse, drumul crucii, de ce un psalm scris este înconjurat în cele patru zări, comprimate şi adunate laolaltă, de turnurile cetăţii, de ce acoperământul are uneori formă piramidală, de ce chipul este absent în momentul în care titlul îl evocă, de ce chivotul şi-a ferecat tainele, de cea cărămida poartă cu sine în jurul axei centrale, multiplicabilă, amprenta chipurilor nimbate?

Răspunsurile evocă lumea apostolilor, formele devoţiunii, ale sacrificiului, euharistia, porunca, judecata, izbăvirea. Forma nu este numai închisă, ci şi centripetă. Niciun vector de mişcare sau de energie nu străpunge această concentrare care derivă, de fapt, din drastice renunţări succesive: la raportul între plin şi gol (şi la spectacolul pe care acesta îl poate propune), la forme cursive sau discursive, la mişcare şi ritm, la exterioritate, la captarea complice a luminii în procesul contemplării. Taina pe care ne-o dezvăluie această sculptură – în rondbos sau relief, doar în bronz, căruia i se asociază uneori lemnul – este atât de adâncă, încât în spaţiul de maximă densitate (materială şi ideatică deopotrivă), materia (contrar legilor fizicii, dar potrivit metafizicii) se evaporă, dispare, iar pentru uzul privitorilor rămâne doar nimbul, miracolul, transsubstanţierea.

Lucrările – sculptură şi desen – realizate de Ana Zoe Pop şi adunate laolaltă în expoziţia Formă şi expresie, menită să marcheze un an de la revenirea Galeriei Senso în circuit public, pot fi privite ca ofrandă adusă credinţei şi speranţei, dar şi ca obiecte plastice realizate cu har şi meşteşug îndelung exersat. Ele arată că artista a străbătut etape însemnate în drumul cunoaşterii, jalonate graţie locului său de muncă – a fost o lungă perioadă, conservator al lucrărilor de sculptură aflate în patrimoniul galeriei de artă românească din cadrul Muzeului Naţional de Artă al României – de admiraţia pentru operele de referinţă ale sculpturii moderne româneşti. Amintind că prin <<Madona Stolojan>> – operă de o neprihănită originalitate – Dimitrie Paciurea a ctitorit un domeniu de investigaţie plastică ale cărui reverberaţii nu s-au epuizat încă – sugerăm o filiaţie de ordin spiritual mai mult decât onorantă.” (Dr. Doina Păuleanu – critic de artă, Directorul Muzeului de Artă Constanţa).

 

 Despre Cristian Pentelescu

 „Cristian Pentelescu se prezintă în această expoziţie în ipostaza (şi am preluat titlul unei lucrări cuprinse în prezenta manifestare) unui artist matur, bun cunoscător al domeniului sculpturii în contemporaneitate şi istorie – este, de altfel, un dascăl reputat – al repertoriului de forme la care poate face recurs, al resurselor sale imaginative, al tehnicilor specifice (de altfel greu de apropriat şi utilizat). 

Din acest ultim punct de vedere, turnarea pieselor expuse a fost realizată chiar de artist – în aceeaşi situaţie se află şi Ana Zoe Pop pentru lucrările sale –, în tehnica «ceară pierdută» (adusă la strălucire încă din Grecia antică, spaţiu mitic în care sculptura a ocupat un loc privilegiat), prin susţinerea materială a Fundaţiei Fildas Art.    

Monumentale prin viziune şi nu neaparat prin dimensiuni, lucrările prezentate de Cristian Pentelescu în această expoziţie aduc laolaltă trasee abstracte şi forme recognoscibile, suprafeţe strălucitoare şi zone în care materia a fost atacată, învinsă şi oprită din mersul ei ascendent, forme rupte sau retezate care se cer prelungite mental şi forme prelungi care se închid în ele însele, separaţii vremelnice sau combinaţii greu de argumentat şi păstrat, o lume care pendulează între real şi imaginar, între concret şi metaforă, între recursul admirativ la formele ştiute şi o inventivitate puternic filtrată, chiar cenzurată.

Sculptorul este atras de momentele de echilibru, de seninătate, pe care le înregistrează în procesul de creaţie şi selecţie descris anterior, iar acestea nu sunt rare; el ştie, ca noi toţi, de altfel, că într-o clepsidră nisipul curge până se epuizează, dar înregistrează şi redă doar faptul în sine, fără a se lăsa doborât la gândul că timpul fuge ireparabil (în fond, forma poate fi inversată); rezultanta este o sculptură armonioasă şi plăcută ochiului, sugestivă şi lipsită de gesturi patetice, cu mesaj moral implicit dar nu insistent sau supărător. Ghemul s-a ordonat în trasee vizibile şi previzibile, Inelul este un dar de ospitalitate, Cuplul rezistă netulburat, Contopirea tinde către forma perfecţiunii, dar nu-şi leapădă sau neagă traseele adiacente. Poarta este, desigur, deschiderea aşteptată, dar pragul este atât de înalt încât pare de netrecut, iar forma sa curbă îşi descarcă greutatea pe ziduri laterale, atacate de vreme; într-o altă ipostaziere, volume compacte îngustează trecerea, dar nu o suprimă; cea de-a treia poartă din această expoziţie, de data aceasta în marmură – semn că motivul reprezintă o direcţie de investigaţie şi aprofundare constantă – îşi micşorează şi geometrizează golul prin care s-ar putea păşi, dând seamă de faptul că artistul veghează, cantifică, observă, califică.

Cred că nu există temă iconografică mai tulburătoare în sculptură decât cea numită Pietà (Maica Domnului ţinându-şi fiul mort pe genunchi), transpusă în marile galerii ale lumii şi în muzeele noastre imaginare în reprezentări nepereche. La Cristian Pentelescu şi în lucrarea din această expoziţie, trupul inert şi întors cu faţa către ţărână al fiului a devenit deja parte din rânduiala cosmică, în timp ce durerea răscolitoare a mamei s-a transformat pentru fiecare dintre noi, în arc protector.

Cu o sfială pe care împlinirile operei nu o justifică – dar este a omului şi de aceea cu atât mai rară – Cristian Pentelescu îşi constituie un univers plastic plin de ispite şi reuşite vizuale, o lume a gândului senin şi a aspiraţiei către perfecţiunea formală, un univers în care meşteşugul devine artă, iar arta – meşteşug (tékhne), aşa cum s-a întâmplat de mult, pilduitor, în Elada.”  (Dr. Doina Păuleanu – critic de artă, Directorul Muzeului de Artă Constanţa).                                                                                                                                               

Expoziţia Formă şi Expresie poate fi vizitată în perioada 2-30 aprilie 2015 zilnic, de luni până vineri între orele 11.00 - 18.00, sâmbătă şi duminică între orele 12.00 - 18.00.

Imagini din expoziţie

Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels

AFACERI DE LA ZERO