• Leu / EUR4.7305
  • Leu / GBP5.1654
  • Leu / USD4.2682
Ziarul de Duminică

Fotografii ca la Verdun

Fotografii ca la Verdun
30 mar 2007 506

Batalia de la Verdun a ramas in istorie drept una dintre cele mai sangeroase. Inceputa la 21 februarie 1916, cea mai lunga lupta a primului razboi mondial a implicat doua milioane de oameni si a adus pierderi de ambele parti - germana si franceza - de aproape 700.000 de suflete, dupa 10 luni de lupte crancene. Si astazi, cand oamenii vor sa dea dimensiunea unei batalii stranse, a unei inclestari aprige, se exprima: "A fost ca la Verdun!". Pentru presa, batalia de la Verdun a insemnat explozia fara precedent a fotografiei de razboi si, mai ales, sansa de a scapa de sub controlul de stat.

Comandati de generalul Erich von Falkenhayn, germanii au lansat o ofensiva masiva impotriva localitatii Verdun, unul dintre cele mai importante puncte din linia de aparare franceza. Asezarea in sine era vulnerabila - inconjurata de ape si aparent usor de cucerit -, insa germanii au ales-o mai ales pentru forta ei simbolica: era o localitate incarcata de mituri dragi francezilor (printre ele -"Partajul de la Verdun", din anul 843, cand Lorena este lasata de regele Lothar I fiului sau Lothar al II-lea, iar, dupa moartea acestuia, Lorena devine subiect de disputa intre conducatorii regatului franc de apus - Franta de mai tarziu - si cei ai regatului franc de rasarit - Germania de mai tarziu). Forturile care inconjurau orasul - Donaumont si Hardaumont - au cazut la scurt timp, insa francezii s-au redresat sub conducerea generalului Petain, iar rezistenta s-a intarit. O ofensiva britanica pe raul Somme a diminuat presiunea facuta asupra orasului Verdun in iulie 1916, iar pana in decembrie, francezii recuperasera o mare parte din terenul pierdut. Intentia germanilor fusese sa conduca o batalie prin care sa erodeze fortele franceze, sperand ca ulterior sa poata distruge armata franceza. In final, au avut parte de aproape la fel de multe victime ca si francezii; cifrele estimate fiind de 328.000 morti si raniti pentru armata germana si 348.000 pentru cea franceza.
Batalia de la Verdun a dat si numele de "poilus" soldatilor armatei franceze. Parosi, nerasi, cu fata murdara, speriati si plini de noroi din mlastinile Verdunului, felul jalnic in care aratau era ascuns sistematic populatiei Frantei. Fotografiile existente, putine la numar, nu aratau - ca in cazul multor subiecte delicate de pana atunci - decat ceea ce voia ministerul de razboi sa arate.
Doar cativa ofiteri francezi se gandisera sa ia cu ei un aparat de fotografiat atunci cand a inceput primul razboi mondial, in 1914, iar primele interesate de imaginile de pe front au fost ziarele, care voiau mai ales cadre cu combatantii. Dupa batalia de la Marne, in numarul din 20 septembrie, saptamanalul Le Miroir (Oglinda) titra cu litere mari exact sub capul ziarului un anunt prin care se oferea sa plateasca "n'importe quel prix" (orice suma) pentru "documente fotografice de un interes particular privind razboiul".
In primavara lui 1915, un fotoreporter (Meurisse se numea) cere ministerului francez de razboi autorizatia de a fotografia cadre de razboi. Dupa mai multe insistente ale lui si ale altor confrati de la publicatiile Sur le vif, L'Illustration, Sur le front, J'ai vu sau Excelsior, ministerul creeaza in mai 1915 (in cadrul Biroului de informatii pentru presa) Sectia fotografica a armatei (SPA), care se transforma apoi in Sectia fotografica si cinematografica a armatei. Aceasta este prima agentie foto de stat in Franta si va fi supusa unor reglementari stricte pentru un control riguros privind cadrele de razboi. Astfel stand lucrurile, atunci cand a inceput Batalia de la Verdun, ziarele s-au oferit sa plateasca inclusiv amatorilor niste sume ametitoare pentru orice fotografie relevanta din conflict. Doua sunt gazetele care au gazduit pe larg razboiul in paginile lor: saptamanalul Le Miroir si cotidianul Excelsior. Primul a instaurat chiar si un premiu pentru cea mai buna fotografie de razboi, pentru care platea nici mai mult nici mai putin de 15.000 de franci francezi. Ca sa aveti dimensiunea a cat insemna la acel timp suma respectiva, vom spune doar ca gazeta in sine costa doar 25 de centime! 15.000 de franci era o suma exorbitanta. Le Miroir a facut si o publicitate extraordinara concursului de fotografie, care pornise initial ca un concurs anual, dar datorita ofertelor din ce in ce mai mari si interesului nemaiintalnit al cititorilor pentru fotografii, el a devenit un concurs lunar, cu premianti care primeau intre 1.000 si 30.000 de franci (marele premiu era acordat doar la sfarsitul razboiului) pentru o singura fotografie, in functie de valoarea pe care credeau editorii ca o are.
Puteti vedea alaturi si prima fotografie care a castigat premiul cel mare de 15.000 de franci. Ea reprezinta intr-un cadru socant, ce surprinde exact momentul in care un obuz spulbera doua corpuri ale unor soldati francezi, iar ramasitele umane impreuna cu smarcuri de iarba si pamant se vad proiectate pe cer.

Principalele valute BNR - luni, 13:15
EUR
USD
GBP
CHF
Azi: 4.7305
Diferență: 0,0656
Ieri: 4.7284
Azi: 4.2682
Diferență: 0,061
Ieri: 4.2575
Azi: 5.1654
Diferență: -0,3396
Ieri: 5.1609
Azi: 4.3593
Diferență: 0,2
Ieri: 4.3494