Ziarul de Duminică

FOTOISTORIA BUCURESTILOR / Hanul Zlatari inainte de demolare

Print Mail

Din textele ce-i insoteau fotografiile se desprind, inlantuite, respectul pentru trecut si durerea pe care o resimtea dinaintea oricarei demolari a vreunei cladiri din vechime. Dupa el, documentul de caramida avea aceeasi valoare ca documentul scris.

S-au pastrat multe fotografii realizate de el, de toate formatele si in sepia, insa majoritatea surprind inchisorile epocii, detinutii si viata lor in recluziune, cele privitoare la Bucuresti fiind putine, dar importante. De ce importante? Simplu: imortalizau ultimele zile de existenta ale obiectivului vizat de tarnacoape.

In aceasta categorie "lugubra" se inscrie si fotografia noastra. Era sfarsitul lunii august din anul 1903, o saptamana mai racoroasa decat de obicei, cum aflam din ziarul "Universul". Primaria instiintase negustorii cu pravalii in Hanul Zlatari ca, urmand demolarea acestuia, trebuiau sa-si gaseasca urgent alte locatii.

Rubrica de anunturi a "Universului" a fost in acea perioada asaltata cu "informari catre onor clienti" in care se precizau noile locatii in curs de amenajare. Prin octombrie, acestea deja functionau…"Depoul de aperitive" ce luase locul de cativa ani bacaniei lui Paun Popescu se redeschisese pe Boiangii, iar magazinul "Orasul Atena", ce comercializa incaltaminte la preturi fixe, se mutase in Palatul Nifon, tot pe Calea Victoriei. Ce trist!

Imensa cladire cu 200 de incaperi si 29 de pravalii se imputina zilnic sub dintele tarnacopului, prima zapada afland toata partea dinspre Stavropoleos rasa de pe suprafata Pamantului.

Imaginile zguduitoare au fost surprinse si eternizate cu strangere de inima tot de Ioan Niculescu. Apoi a venit randul turlelor bisericii, "prea rusesti" in opinia lui Carol I, marcat profund de intentia rusilor de a acapara Romania dupa Razboiul de Neatarnare.

Nici doi ani mai tarziu, in 1905, calatorii straini din Grand Hotel de France au putut admira de la ferestre un scuar modern amenajat pe locul batranului han Zlatari. Ce repede piere trecutul!

Print Mail

Articole recomandate

Etichete: Ioan Niculescu, Hanul Zlatari