Francmasoneria transilvana este un produs al Epocii Luminilor. Ea isi face aparitia aici la jumatatea secolului al XVIII-lea, fiind promovata, in primul rand, prin intermediul trupelor imperiale prezente in provincie si al lojilor militare create in garnizoanele acestora. Nu este deci de mirare ca masoneria a gasit cel mai fertil teren de manifestare in Sibiul german, resedinta preferata a armatei si administratiei imperiale din Transilvania. Pe de alta parte, masoneria se raspandeste prin initierea directa a unora dintre reprezentantii de frunte ai aristocratiei ardelene, in lojile din capitala imperiala. Una dintre primele familii nobiliare atrase catre masonerie a fost Kemeny de Manastireni (comitatul Cluj), ai carei membri, baronii Ladislau si Ioan, faceau parte in 1743 dintr-o loja din Viena. Aspecte inedite ale acestui fenomen complex, cu reverberatii puternice in viata politica si sociala a provinciei habsburgice, sunt dezvaluite in cele ce urmeaza de istoricul Tudor Salagean, sef de sectie la Muzeul National de Istorie a Transilvaniei din Cluj-Napoca. (Radu Constantinescu)
La 15 mai 1767, opt tineri reveniti de la studiile universitare din Germania, in frunte cu Simon Friedrich von Baussnern, au intemeiat in secret, la Sibiu, loja "Sf. Andrei la cele trei foi de mare" (St. Andreas zu den drei Seeblettern). Von Baussnern luase legatura la Dresda cu francmasoneria templiera patronata de baronul von Hundt, care ii acordase patenta in baza careia a fost intemeiata loja sibiana. Ceilalti membri fondatori ai acesteia erau: Johann Georg Eckhardt, nascut in 1740 la Sebes; Thomas Filtsch, nascut in anul 1740 la Sibiu; Johann Hammer, nascut in 1740 la Sibiu; Johann Christian Schmidt, medic, nascut la Sighisoara in l739; Lukas baron von Hermannsfed, nascut in 1741 la Cristian/Sibiu; medicul Michael Gottlieb Neustodter si Johann Michael Linzing, nascut in 1740 la Sibiu. Acestia l-au initiat in primele trei grade masonice pe registratorul Johann Michael von Ahlefeld, nascut in 1736 la Sibiu.
Primii 9 ani de activitate ai lojii s-au desfasurat in liniste, fara a fi realizate si alte initieri. In anul 1776, loja "Sf. Andrei" a castigat insa in importanta, primind dreptul de a conferi rangul de cavaler mason. In consecinta, activitatea lojii a luat o amploare tot mai mare. Pana in decembrie 1785, cand loja si-a sistat activitatea pentru cateva luni, pentru a se reorganiza in conformitate cu ordinul imparatului Iosif al II-lea (din 11 decembrie 1785), au avut loc 54 de initieri de noi membri, intre care tipograful Martin Hochmeister cel Batran, Carl von Brukenthal, Bedeus-Scharberg s.a. Perioada de maxima inflorire a lojii sibiene s-a inregistrat dupa reluarea activitatii acesteia, in 1786. Pana in anul 1790 au fost realizate 106 initieri de noi membri si 85 de avansari in randurile acestora.
Ceremonialul primirii in loja sibiana a fost sumar descris de Samuel Hahnemann, fondatorul homeopatiei: "Primirea in loja era facuta intr-o incapere intunecata, drapata in negru. In interiorul acesteia se afla o masa pe care erau plasate instrumente matematice, o veioza si un plan arhitectural. Alaturi se afla o coloana de care atarnau doua schelete si un cap de mort...". Reuniunile lojii se desfasurau dupa un ritual sever, in cadrul caruia ucenicii si companionii erau obligati sa respecte o disciplina stricta.
Personalitati ale masoneriei transilvanene
Masonii isi alegeau noii membri fara a tine cont de etnia sau de confesiunea acestora. Astfel, lista celor initiati sau afiliati in perioada cat loja a activat la Sibiu (1767-1790) cuprinde numele a 276 de frati masoni: 147 catolici, 73 evanghelici, 8 ortodocsi, 2 unitarieni. Dintre acestia, 77 erau nascuti in localitati din Transilvania, cei mai multi la Sibiu (35) si Brasov (14). Printre membrii lojii sibiene s-au numarat: medicul oculist roman Ioan Piuaru Molnar, nascut la Sadu in 1749, primul profesor universitar roman din Transilvania si medicul curant al baronului Brukenthal; principele Alexandru Moruzi; Martin Hochmeister cel Batran, primar al Sibiului, tipograf si om de cultura, fondatorul primei biblioteci publice sibiene si a primului teatru german din Transilvania; Martin von Hochmeister cel Tanar (fiul precedentului), magistrat, editor si tipograf, care a primit initierea masonica in familie; Andreas von Reissenfels, fondator de orfelinate si camine pentru vaduve; Samuel Hahnemann, medic personal si bibliotecar al baronului Samuel von Brukenthal, fondator al unei discipline farmaceutice revolutionare pentru acea epoca: homeopatia; Franz Muller von Reichenstein, superintendent al minelor, furnalelor si salinelor din Transilvania, cel care a descoperit, in laboratorul sau din Sibiu, un nou element chimic: telurul; Phillipp Collignion, patronul hotelului "Imparatul Romanilor", denumit astfel de el insusi in cinstea imparatului Iosif al II-lea, care i-a fost oaspete in 1781; Giovanni Galaratti, cel care a introdus in Transilvania cultura viermilor de matase; Johann Valentin Gunther, fost secretar de cabinet al imparatului; Johann Karl Eder, istoric si multi altii.
Printre personalitatile masoneriei transilvanene din aceasta perioada s-au numarat si baronul Samuel von Brukenthal, guvernator al Transilvaniei intre 1777 si 1787, succesorul sau in functie, contele Gheorghe Banffy, guvernator al Transilvaniei intre 1787 si 1822. In 1779, contele Gheorghe Banffy era deja mare maestru deputat al lojii sibiene, asadar al treilea demnitar in ierarhia acesteia. Cativa ani mai tarziu, in 1782, Gheorghe Banffy devenea presedintele Capitlului Provincial al Transilvaniei, cea mai importanta structura masonica a provinciei.
De pe aceasta pozitie, Banffy a sprijinit infiintarea, in 1782, a primei loji clujene, aflata sub conducerea baronului Francisc Fritsky Fekete. Printre membrii acesteia se numarau atat reprezentanti ai inaltei aristocratii, cum erau baronul Farkas Banffy, contele Adam Teleki, contele Janos Esterhazy, contele G. Bethlen, cat si intelectuali de prestigiu, intre care dramaturgul si animatorul cultural Gyorgy Aranka, pianistul Johann N. Schneider, profesorul de filosofie Jozsef Pakay sau matematicianul Pal Sipos. Activitatea culturala promovata de-a lungul timpului de membrii lojii clujene a fost una remarcabila. Gyorgy Aranka a sustinut infiintarea primului teatru permanent din Cluj (1792), gazduit in impozantul palat al familiei Rhedey, din piata centrala a orasului. A fost infiintata o "Societate pentru cultivarea limbii" si o "Societate de editare a manuscriselor". Contele Gheorghe Banffy este cel care a ridicat cel mai important palat al Clujului, palatul Banffy (in prezent Muzeul de Arta).
A fost Horea mason?
Masoneria includea, in aceasta perioada, o buna parte a elitei sociale si intelectuale a societatii transilvanene. Apetenta conducatorilor masoneriei fata de transformarea si modernizarea societatii se inscrie in climatul specific epocii iosefine, in care imparatul insusi descinde in mijlocul supusilor sai, iar oamenii de conditie modesta patrund in saloanele aristocratice sau chiar la curtea imperiala. Un astfel de exemplu a fost Horea, conducatorul rascoalei romanilor din Muntii Apuseni din 1784-1785, ale carui legaturi oculte cu personaje influente din cercul apropiatilor curtii imperiale au fost puse recent in lumina de istoricul Ioan Chindris. Potrivit acestuia, legatura dintre Horea si curtea vieneza a fost asigurata de un francmason notoriu al acestei epoci, Ignatius Born, geolog si mineralog originar din Alba Iulia, unul dintre apropiatii imparatului Iosif al II-lea. In casa lui Ignatius Born din Viena activa un cenaclu al savantilor si artistilor adepti ai reformelor iosefine, printre care se numara si gravorul Jakob Adam, autorul unor cunoscute portrete ale lui Horea si Closca. Chiar daca este imposibil de demonstrat, pe baza datelor existente, ca Horea ar fi fost mason, legaturile sale cu cele mai influente cercuri masonice din Transilvania si din Viena sunt, astazi, din ce in ce mai greu de contestat.
Interzicerea masoneriei in Imperiul Habsburgic
In 1790, moartea lui Iosif al II-lea si urcarea pe tron a imparatului Leopold al II-lea, profund ostil masoneriei, au avut drept consecinta sistarea activitatii lojii "Sf. Andrei la cele trei foi de mare". Sistarea se dorea a fi una temporara, pana la obtinerea aprobarii de functionare a lojii de catre noul suveran. Dar, o asemenea aprobare nu a mai fost acordata niciodata. Dimpotriva, prin ordinul imperial din 6 iulie 1795, francmasoneria a fost interzisa pe intreg teritoriul Imperiului Habsburgic, asadar si in Transilvania. Ulterior, interdictia a luat o forma si mai radicala, toti functionarii imperiali despre care s-a aflat ca aderasera la francmasonerie fiind concediati. In aceste conditii, fratii au mentinut legaturile dintre ei in ilegalitate, sub paravanul diferitelor societati literare si culturale, reusind in acest fel sa pastreze coeziunea miscarii.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
