• Leu / EUR4.9250
  • Leu / GBP5.7274
  • Leu / USD4.7278
Ziarul de Duminică

Freud îndrăgostit: "Fumatul este indispensabil pentru cineva care nu are nimic de sărutat"

Freud îndrăgostit: "Fumatul este indispensabil pentru cineva care nu are nimic de sărutat"

Freud şi Martha Bernays, în timpul logodnei

Autor: Peter Gay

25.05.2012, 00:02 959

Freud obţine licenţa de medic în 1881. Peste un an, o întâlneşte pe Martha Bernays, care o vizita în casa lui Freud pe una dintre surorile acestuia. Vizitatoarea era zveltă, plină de viaţă, brunetă şi mai degrabă palidă, cu ochi expresivi - atractivă, fără îndoială. Văzând-o pe Martha Bernays, Freud şi-a dat seama imediat de ceea ce dorea, iar impetuozitatea lui contagioasă i s-a transmis şi ei. Pe 17 iunie 1882, la numai două luni după prima lor întâlnire, erau logodiţi.

Frustrările logodnei prelungite

El a curtat-o pe Martha Bernays în manierele aprobate de clasa şi de cultura sa; sărutările şi îmbrăţişările erau tot ceea ce cuplurile îşi permiteau. Pe durata logodnei lor, virginitatea ei a rămas intactă. Este posibil ca şi Freud să fi fost abstinent în tot acest timp; nu există nicio do­va­dă fermă împotriva acestui fapt. Dar acei peste patru ani interminabili de aşteptare până la căsătorie şi-au pus amprenta asupra constituirii teoriei lui Freud despre etiologia sexuală a celor mai multe afecţiuni mentale; atunci când, în 1890, teoretiza asupra vicisitudinilor erotice care însoţesc viaţa modernă, el scria în parte despre sine însuşi. Era extrem de nerăbdător. Având acum aproape douăzeci şi şase de ani, îşi revărsa toate puternicele şi sever refulatele emoţii, furia în aproape aceeaşi măsură ca şi dragostea, asupra unui singur obiect.

Corespondenţa cu Martha Bernays ni-l arată pe Freud într-un rol ne­obişnuit, acela de îndrăgostit romantic. Îşi dovedea ataşamentul şi încre­de­rea arătându-se impulsiv, exigent, exaltat, deprimat, moralizator, gu­ra­liv, dictatorial şi, foarte rar, pocăit. Fiind deja un corespondent antrenant şi plin de energie, Freud devine acum prolific într-un gen pe care nu l-a mai practicat înainte, scrisoarea de dragoste. Asupritor, nepăsător în fran­che­ţea lui, generos cu sentimentele ei şi chiar mai mult cu ale sale, îşi umplea scrisorile cu expunerile detaliate ale unor conversaţii şi cu caricaturile unor colegi şi prieteni. Aşa cum în scrisorile sale către Martha Ber­nays îşi analiza propriile sentimente, la fel analiza şi scrisorile ei pentru el, cu o atenţie pentru detaliile nesemnificative demnă de un detectiv - sau de un psihanalist.

Gelozie tiranică

Pe lângă descrierea sentimentelor lui faţă de munca sa, faţă de adesea nesatisfăcătorii săi colegi şi faţă de nepotolitele sale ambiţii, el îşi vărsa şi dorul pentru ea. Era apăsat de toate săruturile pe care nu i le putea da din cauză că era aşa de departe. Într-o scrisoare îşi justifica dependenţa de ţigări prin absenţa ei: "Fumatul este indispensabil pentru cineva care nu are nimic de sărutat." La sfârşitul anului 1885, în timpul şederii sale la Paris, s-a urcat într-unul din turnu­ri­le catedralei Notre Dame şi şi-a evocat dorul folosindu-se ca pretext de drumul către vârf: "Se urcă trei sute de trepte, este foarte întuneric şi foarte izolat şi, dacă ai fi fost cu mine, ţi-aş fi putut da câte un sărut la fiecare pas, astfel încât ai fi ajuns în vârf fără răsuflare şi răvăşită."

Dragostea a subminat încrederea în sine a lui Freud. Prin intensita­tea şi prin furia lor complet iraţională, accesele lui intermitente de gelozie din acea perioadă frizau patologicul. Gelozia lui Freud de­pă­şea sentimentul de înţeles pe care un iubit l-ar putea avea împotriva rivalilor săi. Martha Bernays nu avea voie să i se adreseze familiar unui văr, folosindu-se de numele mic al acestuia, ci doar formal, folosindu-se de numele lui de familie. Nu trebuia să arate o înclinaţie prea vădită pentru doi dintre admiratorii săi, unul compozitor şi celălalt pictor; ca artişti, scria Freud posac, ei se bucurau de un avantaj necinstit faţă de un simplu savant, aşa cum era el însuşi. Şi, ceea ce depăşea orice limită, ea trebuia să se lepede de toţi ceilalţi. "Sunt atât de exclusivist când iubesc", îi spu­nea Marthei Bernays la două zile după ce se logodiseră. El recunoştea cu mâhnire: "Cu siguranţă, am o înclinaţie către tiranie."

Vise mici-burgheze

În cele din urmă însă, Freud nu a permis furiei sale nejustificate şi asprei sale gelozii să-i otrăvească ataşamentul; nu era Othello. Nu s-a în­doit niciodată de alegerea sa, care îi oferea adesea doar sentimente de plăcere pură. Perspectiva vieţii de familie îl încânta şi îşi făcea bucuros timp pentru a inventaria cele necesare pentru ceea ce el spera a fi "micul lor univers fericit". Trebuia să aibă două camere, câteva mese, paturi, oglinzi, scaune uşoare, covoare, pahare şi porţelanuri de toată ziua şi pentru ocazii festive, pălării cu flori artificiale, mari mănunchiuri de chei şi vieţi pline de activităţi semnificative, caldă ospitalitate şi dragoste reci­pro­că. "Trebuie să ne agăţăm de asemenea lucruri mărunte? Atâta vreme cât la paşnica noastră uşă nu bate un destin grandios da, fără îndoială." Imaginaţia lui Freud stăruia de obicei asupra marelui său destin, dar el se putea amuza şi cu fanteziile evident savuroase pe care le împărtăşea cu un număr imens de burghezi banali şi destinaţi uitării din timpul său.

Fragmente din volumul "Freud. O viaţă pentru timpul nostru", biografie semnată de Peter Gay.Cartea este în curs de republicare (într-o ediţie într-o ediţie revizuită şi adăugită) la Editura Trei. Intertitlurile aparţin redacţiei.

AFACERI DE LA ZERO
Principalele valute BNR - ieri, 13:15
EUR
USD
GBP
CHF
Azi: 4.9250
Diferență: -0,1197
Ieri: 4.9309
Azi: 4.7278
Diferență: -0,2363
Ieri: 4.7390
Azi: 5.7274
Diferență: -0,2421
Ieri: 5.7413
Azi: 5.0120
Diferență: -0,2706
Ieri: 5.0256