Ziarul de Duminică

Gândim când vorbim?/ de Stelian Ţurlea

Gândim când vorbim?/ de Stelian Ţurlea

Autor: Stelian Turlea

25.06.2015, 23:59 161

Radu Paraschivescu – Noi vorbim, nu gândim.  Nouă colecţie de perle româneşti,  Editura Humanitas

Cu foarte puţin înainte să deschid această nouă minunată carte a culegătorului de perle, am auzit la un post de radio o ştire care mi-a întărit convingerea că din ce în ce mai mulţi tineri jurnalişti nu prea mai gândesc. Se spunea că, în dorinţa de a-şi menţine sănătatea, tot mai mulţi bănăţeni aleargă prin parcuri şi în jurul râurilor! Asemenea perle culege scriitorul Radu Paraschivescu de mai bine de un deceniu. Volumul de faţă este al patrulea pe care-l publică pentru a atrage atenţia că exprimarea în spaţiul public românesc suferă crâncen. Înaintea acestuia au apărut, din 2006 încoace, „Fie-ne tranziţia uşoară (perle româneşti)”, „Mi-e rău la cap, mă doare mintea (noi perle de tranziţie)” şi „Muşte pe parbrizul vieţii (nou catalog de perle)”.

Într-un argument al noii sale cărţi, Radu Paraschivescu reia câteva dintre lămuririle precedentelor volume, cărora le adaugă ceea ce crede el că ar fi cauza fenomenului. Anume, aceasta ar ţine în principal de felul cum e privită astăzi şcoala de o bună parte a românilor – din instrument de formare şi instruire, şcoala s-a trezit victima unei demonizări perfide după 1990 (instrument de propagandă ceauşistă); apariţia antimodelelor în studiourile de televiziune, antimodele care susţin că şcoala e inutilă. În sfârşit, dispreţul pentru şcoală şi cultură face posibilă şi atitudinea ultrapermisivă faţă de furtul de idei, de gânduri şi de fraze, îngăduinţa faţă de plagiat.

Titlul noii cărţi face trimitere la una dintre lozincile scornite de muncitorii de la IMGB cu prilejul incursiunii în Piaţa Universităţii, la 13 iunie 1990, pentru răfuieli cu protestatorii anticomunişti. „Faptul că Noi vorbim, nu gândim apare la un sfert de secol de la mineriada din iunie 1990 e mai mult decât o coincidenţă. E în acelaşi timp un memento pentru toţi cei în pericol să uite ce ravagii poate să facă o gură care o ia înaintea creierului.”

Ca şi în precedentele volume, Radu Paraschivescu îşi adună perlele din toate activităţile şi mediile: afaceri, administraţie, economie, şcoală, educaţie, relaţii de familie, istorie, religie, fiosofie, media, sport, muzică, politică, medicină, turism.

Nimeni n-a scăpat.

Într-un interviu din urmă cu două săptămâni publicat în „Dilema veche”, Radu Paraschivescu afirma, în legătură cu acest volum: „În momentul în care îi auzi pe anumiţi oameni vorbind – mai ales pe scena publică – ai impresia că gura o ia înaintea capului şi are o viaţă a ei. Am din ce în ce mai des acest sentiment. Nu sunt locuit de nelinişti catastrofice cu privire la soarta limbii ro­mâne, ci de un sentiment de indispoziţie. În­cerc să fac ceva pentru a-mi alunga această indispoziţie şi ca să-i fac pe alţii atenţi la niş­te mostre de dezagregare şi de deteriorare pe lângă care trecem, dar pe care nu cred că e bine să le nesocotim. Se petrec nişte lucruri îngrijorătoare cu limba română şi ele trebuie arătate. Dacă am putea să formulăm şi o re­ţetă – cu atât mai bine. Dar eu sunt sceptic cu privire la farmaciile de însănătoşire a limbii. (...) Învăţământul a tot trecut prin diverse reforme, ex­perimente începute şi neîncheiate, răstur­nări de planuri, de paradigmă. în aşa fel încât elevul a fost transformat în cobai şi la un mo­ment dat n-a mai ştiut ce i se cere. Gradul de dificultate creşte spectaculos. A doua chestiune ţine de limba română, care este in­fernală din punctul de vedere al regulilor gramaticale. Nouă ni se pare abordabilă, dar regulile sunt complicate. Şi mai e ceva. Pe unii elevi nu-i mai interesează disciplina asta deloc. Preferă să vorbească o engleză fluentă – pentru că engleza le deschide mai multe uşi decât româna, iar unii şi-au făcut deja un proiect de viaţă în străinătate – şi atunci gramatica română râmâne nu un moft, ci ceva peste care poţi trece la o altitu­dine acceptabilă. E păcat pentru că grama­tica, fiind o disciplină logică, îţi unge şi me­canismele gândirii. Puţini mai sunt cei care mai cred în această formă de gimnastică. Mulţi percep gramatica mai degrabă ca pe o corvoadă, o materie de examen, ceva anti­patic.”

Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels

AFACERI DE LA ZERO