• Leu / EUR4.7274
  • Leu / GBP5.1683
  • Leu / USD4.2601
Ziarul de Duminică

Gazele de şist – între mit şi realitate/ de prof. Constantin Crânganu

Gazele de şist – între mit şi realitate/ de prof. Constantin Crânganu

Autor: Ziarul de Duminica

26 sep 2014 1058

Săptămâna aceasta Editura Integral publică o carte care este o premieră absolută pentru spaţiul cultural-ştiinţific românesc, „Gazele de şist şi fracturarea hidraulică – între mit şi realitate”, scrisă de prof. Constantin Crânganu. Este prima carte dedicată acestui subiect. Este scrisă cu informaţia şi rigoarea cercetătorului ştiinţific, talentul unui scriitor şi spiritul polemic al unui ziarist.

Publicarea articolelor pe o platformă de dezbateri online a permis elaborarea unui produs editorial fără echivalent pe piaţa românească. Interacţiunea autorului cu cititorii-comentatori, în chiar momentul naşterii cărţii, a dus la definirea unui format hibrid online/offline, care pune în valoare conţinutul ştiinţific printr-o abordare jurnalistică cross-media.

Adresată deopotrivă specialiştilor şi publicului larg, această carte va stârni pasiuni şi va alimenta cu argumente polemici şi dezbateri pe unul dintre subiectele care au polarizat atenţia comunităţii ştiinţifice, a presei şi, mai ales, a societăţii civile.

Profesorul Constantin Crânganu este profesor de geofizică şi geologia petrolului la Graduate Center şi Brooklyn College, The City University of New York. Anterior, a lucrat la Universitatea „Al. I. Cuza” din Iaşi şi University of Oklahoma, School of Geology and Geophysics. A publicat ca autor, co-autor sau editor, 13 cărţi şi capitole de carte şi peste 90 de articole peer-reviewed şi rezumate extinse, în SUA, Germania, Canada, România şi alte ţări.

Profesorul Constantin Crânganu – un recunoscut expert în geologia şi geofizica sistemelor petrolifere, un dăruit inovator în tehnicile de extracţie ale hidrocarburilor gazoase, un cercetător de prestigiu al grupului de la  Institutul de Geoştiinţe pentru Exploatare si Dezvoltare din cadrul Universitatii Oklahoma, un publicist nuanţat şi de o apreciată probitate – a fost afectat de neadevărurile vehiculate pe marginea procedurilor de investigaţie a gazelor de şist. În consecunţă,  şi-a asumat riscul unei lupte partizane între masa mare a neinstruiţilor vocali şi decenţa experţilor, cercetătorilor şi profesorilor din amfiteatre, laboratoare sau de la gura sondelor, mult mai puţini la număr, şi a început să se facă auzit, citit şi crezut de studenţi, de specialişti, de persoane dornice să cunoască adevărul despre ceea ce înseamnă gazele de şist şi despre metoda prin care le putem aduce la suprafaţă, respectiv, fracturarea hidraulică.

În afara articolelor propriu-zise, Constantin Crânganu inserează în carte şi fragmente din dialogurile purtate cu cititorii pe platforma contributors.ro. În acest cadru informal, autorul s-a confruntat cu opinii diverse, cu grade diferite de argumentare. Cu deplină onestitate, nu ezită să includă în carte opinii contrare faţă de ale sale, reproducând cu acurateţe confruntarea de idei al cărei protagonist a fost. Acest dialog cu interlocutori nevăzuţi şi necunoscuţi imprimă dinamism şi dau forţă mediatică unei cărţi ştiinţifice de interes public.

„Autorul atacă în lucrare (prima de acest fel publicată în România) toate problemele sensibile care au făcut obiectul disputelor din MEDIA legate de riscurile şi impactul tehnologiei actuale utilizate în exploatarea gazelor de şist: fracturarea hidraulică şi condiţiile colaterale de aplicare – apa, aditivii din noroiul de foraj, problema seismicităţii induse, impactul forajelor asupra sănătăţii, asupra pânzelor freatice, a încălzirii globale. Nu în ultimul rând, Prof. Crânganu discută despre inovaţii, perspective, factori politici şi efecte geopolitici.” (Prof. dr. Nicolae Anastasiu, membru corespondent al Academiei Române, Universitatea din Bucureşti)

„Lucrarea Prof. Crânganu aduce numeroase lămuriri asupra gazelor de şist şi a fracturării hidraulice, elemente care nu au fost puse până acum la dispoziţia cititorului român. Acesta s-a găsit în situaţia de a judeca probleme despre care nu avea suficiente informaţii.” (Prof. dr. Călin Baciu, Universitatea Babeş-Bolyai din Cluj-Napoca)

 

Iată şi textul cu care se deschide cartea:

 

De ce am scris această carte?

În toamna-iarna lui 2010-2011 am petrecut un semestru sabatic la fosta mea universitate din România – Universitatea „A. I. Cuza” din Iaşi. La un moment dat, un coleg de acolo m-a întrebat ce părere am despre faptul că unele argile colectate de el din perimetrul tezei sale de doctorat, undeva în Moldova, au un puternic miros de hidrocarburi. La auzul acestei întrebări, am avut o revelaţie: „Păi tu vorbeşti despre shale gas!!!” (la vremea aceea, nu exista în limba română termenul gaze de şist. A fost introdus după ce am plecat eu şi este, probabil, un calc lingvistic după fr. gaz de shiste). Colegul nu auzise despre acest nou tip de gaz. Surpriza a fost să aflu că, de fapt, nimeni la Iaşi nu auzise de shale gas şi fracturare hidraulică.

La puţin timp după această întâmplare, am fost invitat la Universitatea Babeş-Bolyai din Cluj-Napoca să susţin o conferinţă despre schimbările climatice. În timpul discuţiilor cu colegii clujeni i-am întrebat ce ştiu despre shale gas şi fracturarea hidraulică. Răspunsul lor, ca şi al colegilor ieşeni, a fost „Nu ştim nimic”.

Venisem în România după 18 ani petrecuţi la University of Oklahoma şi City University of New York, perioadă în care mare parte din cercetările mele s-au concentrat pe argile, în general, cu o distincţie specială pe argila Woodford, rocă sursă pentru petrolul şi gazele din Oklahoma. Începând din 1993 am urmărit şi am participat, prin studii proprii, la noua revoluţie din geologie – producerea unor importante cantităţi de gaze şi ţiţei prin fracturarea hidraulică a rocilor surse, precum argila Woodford.

Am propus imediat colegilor universitari ieşeni şi clujeni constituirea unui consorţiu academic româno-american care să studieze distribuţia în suprafaţă şi în adâncime a argilelor gazoase din România. Am întocmit un plan de studii necesare şi am sfătuit colegii români să caute resurse financiare pentru realizarea acelor studii.

După ce m-am întors în SUA, am continuat să-mi „bombardez” colegii cu ultimele noutăţi publicate şi să le menţin interesul viu pentru acele studii. Dar n-a fost să fie…

Între timp, în România au venit câteva companii străine pentru a explora existenţa gazelor de şist (termenul a fost creat). Una dintre ele a fost compania americană Chevron. Tot între timp, spectatorii români au putut urmări pe canalul HBO (sau pe alte căi) documentarul american Gasland, despre a cărui putere de manipulare puteţi citi în carte. Apoi au apărut cele două tabere: suporterii şi adversarii fracturării hidraulice. Ultimii, printr-o ciudată sinecdocă, au asimilat toate relele fracturării hidraulice cu Chevron. După care au urmat protestele din oraşul meu natal, Bârlad, şi am văzut (pe YouTube) lozinci pe care se putea citi, într-o engleză perfectă, „Chevron, frack off!”.

Atunci am spus şi eu, tot într-o engleză perfectă (!), „Enough is enough!”. Ce trebuie să fac? Mi-am amintit de irlandezul Edmund Burke, care a spus: The only thing necessary for the triumph of evil is for good men to do nothing.

Parafrazându-l, am ajuns la concluzia că „Singurul lucru necesar pentru triumful ignoranţei este ca experţii să nu facă nimic”.

Un coleg geolog şi bârlădean pe deasupra, dr. ing. Costel Postolache, editorul acestei cărţi, mi-a sugerat să scriu ceva pentru a împrăştia fumul înecăcios al dezinformării, relei voinţe sau purei ignoranţe. Rezultatul este cartea de faţă.

Intenţia iniţială a fost să scriu  un tratat academic comprehensiv. Problematica fracturării hidraulice este însă prea complexă pentru a fi acoperită satisfăcător de un singur autor, cu cunoştinţe experte limitate la profesia lui. De aceea, nu veţi găsi aici, de exemplu, discuţii despre aspectele legale ale folosirii terenurilor private pentru instalarea echipamentelor de foraj, ori despre cuantumul dividendelor pe care statul român, în calitate de proprietar al resurselor subsolului, le negociază cu compania petrolieră, ori despre cum sunt ori pot fi cointeresaţi locuitorii zonelor în care se vor efectua fracturări hidraulice, cum pot fi negociate preţurile de vânzare şi cumpărare a gazului ş.a.m.d. Un grup mult mai divers de specialişti este necesar să prezinte diferitele aspecte sociale, economice, legale, ecologice etc. ale fracturării hidraulice.

Cartea de faţă este mai degrabă un vademecum, sau un ghid, cu prezentări  esenţiale ale principalelor componente ale procesului de explorare şi exploatare a gazelor de şist (şi a ţiţeiului de şist). Am intenţionat să explic ce este procesul de fracturare hidraulică, cum funcţionează, unde şi de ce este utilizat, care sunt diferenţele între rezervoarele convenţionale şi cele neconvenţionale, de ce sunt necesare forajele orizontale fracturate hidraulic şi care sunt aspectele pozitive şi negative ale fracturării hidraulice. Pentru că nu am avut şi nu am nici o legătură financiară sau de altă natură cu companiile de gaz din SUA sau din alte ţări, îmi permit să cred că demersurile mele vor fi considerate drept obiective, fără pasiuni partizane sau agende ascunse.

Rolul acestei cărţi este să educe un public doritor să fie informat fără prejudecăţi sau agende propagandistice. De aceea, am scris, din punctul de vedere al unui specialist, ce consider eu că reprezintă aspectele geologice reale ale fracturării hidraulice. În acelaşi timp, am încercat să pun în evidenţă miturile create în jurul diverselor componente ale fracturării hidraulice (de exemplu, posibila contaminare a apei potabile cu substanţe dăunătoare, posibila declanşare a unor cutremure induse, posibilul impact asupra resurselor de apă, ori posibilitatea influenţării climei), să le demontez şi să prezint cititorilor realitateapură şi simplă.

Un aspect esenţial al cărţii pe care o ţineţi în mână este caracterul ei predominant american. Fracturarea şi fracturarea hidraulică sunt două tehnologii asemănătoare ca scop, dar diferite ca metodologii. Amândouă au fost inventate şi aplicate pe scară mare în Statele Unite ale Americii, urmate de Canada. Există multe alte ţări pe glob care au adoptat şi folosesc tehnologia americană. Fireşte, folosirea fracturării hidraulice va avea unele caracteristici proprii ţării unde se foloseşte. Despre acestea, consider că este just să se pronunţe specialiştii care trăiesc acolo şi cunosc în detaliu situaţiile locale. În ce mă priveşte, lucrez ca profesor şi cercetător în SUA din 1993; de aceea, experienţa mea cu gazele de şist se limitează numai la cadrul american al tehnologiei de fracturare hidraulică.

Experienţa industriei româneşti se limitează la aşa-numita „fisurare a sondelor” prin care se înţelege acidizarea cu acid clorhidric sau combustia subterană a unor cantităţi limitate de ţiţei şi gaze. În alte cazuri, mai rare, s-a recurs la injecţia de abur sau dioxid de carbon pentru aşa-numita „recuperare secundară a ţiţeiului” (EOR – Enhanced Oil Recovery). Ceva similar fracturării hidraulice – o operaţie numită mini-frac – a fost executată în perioada 1994-95 de doua firme americane – Schlumberger şi Halliburton – în 19 sonde din Bazinul Transilvaniei. S-au executat şi 4 operaţii de fracturare pe 8 sonde din aceeaşi zonă. Programul de fisurare hidraulică a prevăzut un fluid neutru cu susţinere fluid tip WGA-20 şi material de susţinere Carbo-lite 20/40 Mesh.

Dar o fracturare hidraulică în sensul adevărat al noţiunii (aşa cum se practică în Statele Unite) nu s-a executat de către o firmă românească până în momentul scrierii acestei cărţi (iunie 2014). De aceea, cartea de faţă prezintă aproape exclusiv experienţa geologilor, inginerilor de foraj şi a altor specialişti americani. Consecinţele acestei abordări pentru o eventuală comparaţie cu situaţii similare din Româniane obligă să avem în vedere unele elemente care sunt destul de diferite între cele două ţări (SUA  şi România):

 

- Scara operaţiunilor. Suprafeţele din SUA unde se exploatează gazele de şist sunt incomparabil mai mari (câteva ordine de magnitudine) decât cele preconizate în România. Un singur exemplu: numai suprafaţa ocupată de argila Marcellus în statele Pennsylvania, New York, Ohio şi Virginia de Vest este mai mare decît suprafaţa întregii Românii. De aici decurge şi numărul foarte mare de foraje săpate şi fracturate hidraulic – circa 30.000 pe an. Dacă se adaugă şi celelalte zone argiloase exploatate curent (Barnett, Fayetteville, Bakken, Haynesville, Woodford, Eagle Ford etc.) în SUA, se poate deduce uşor diferenţa dintre suprafeţele afectate de tehnologia fracturării hidraulice în SUA vs. România.

 

- Radioactivitatea naturală a argilelor gazifere. În SUA, argila Marcellus are un conţinut natural în radionuclizi mai ridicat decât al celorlalte argile exploatate prin fracturare hidraulică (detalii sunt prezentate în capitolul „Fracturarea hidraulică şi radioactivitatea asociată ei”). Prezenţa acestui fond radioactiv mai ridicat în zona argilei Marcellus nu este un motiv pentru a suspecta argilele gazifere din România că ar fi la fel de radioactive. Numai explorarea şi analiza de laborator a probelor de roci pot indica dacă au un conţinut radioactiv natural diferit de al mediului înconjurător (radiaţia naturală de fond).

 

- Legislaţia referitoare la „drepturile asupra resurselor minerale”. În majoritatea ţărilor, inclusiv în România, drepturile de a exploata resursele subsolului aparţin guvernului sau capetelor încoronate (regi, regine ş.a.). În SUA aceste drepturi („mineral rights”) fac parte din proprietatea asupra terenului. Drepturile minerale se pot vinde separat de terenul de deasupra şi uneori, proprietarul pământului este diferit de proprietarul drepturilor minerale. Fiind proprietăţi individuale, drepturile de a exploata gazele de şist, de exemplu, se negociază direct între individul proprietar şi compania de exploatare. De aici decurge o situaţie unică, neîntâlnită în alte ţări, când un individ poate închiria direct terenul său şi poate primi direct redevenţe pentru exploatarea gazelor de şist pentru care deţine drepturi de proprietate. Un exemplu grăitor îl oferă statul New York, unde fracturarea hidraulică nu a început încă. Când, la începutul anilor 2000, companiile de gaz au început să exploreze zonele rurale din nordul statului, mulţi locuitori şi-au închiriat pământul pentru sume modeste. Unii au primit 7,50$ pe hectar plus 12,5% dividende. În 2007 preţurile de închiriere au fost în medie 62$/ha plus 12,5% dividende. În 2009 preţurile au crescut ameţitor la 14.800$/ha plus 20% dividende. Pentru afacerile similare ale proprietarilor din Texas, citiţi în continuare capitolul „Geologia gazelor de şist. Rezervoare convenţionale vs. rezervoare neconvenţionale”.

 

- Legislaţia actuală din România nu prevede (permite) acest tip de tranzacţii directe între cetăţeni individuali şi companii de exploatare a resurselor subsolului. Drepturile guvernului român asupra bogăţiilor minerale ale subsolului sunt inalienabile.

 

- Lipsa unor termeni proprii în limba română. Pentru că fracturarea hidraulică nu se practică încă în România, am fost forţat să traduc ad hoc unii termeni folosiţi de industria americană: propant pentru proppant, apă de retur pentru flowback water, apă reziduală pentru waste water, apă alunecoasă pentru slickwater etc. Desigur, dacă fracturarea hidraulică va deveni o tehnologie comună în România, termenii propuşi de mine se vor putea schimba. Un exemplu îl reprezintă traducerea termenului shale gas: în 2010, am propus echivalentul gaz de argilă. După ce am plecat din Iaşi, am citit că s-a ales traducerea franceză gaze de şist. Personal, nu sunt foarte încântat de această traducere, pentru ca gazele respective se găsesc nu numai în argile şistoase sau şisturi argiloase, ci şi în argile masive, fără şistuozitate. Gaz de argilă acoperă ambele tipuri de roci şi nu sugerează că gazul s-ar găsi numai în şisturi (argiloase). În plus, poate apărea şi o potenţială confuzie între şisturile argiloase (o rocă sedimentară) şi şisturile metamorfice, care nu au nimic de a face cu gazele naturale.

O mare parte din capitolele acestei cărţi au fost publicate anterior pe platforma Contributors.ro. Am ales această platformă pentru debutul meu în blogosferă pentru că am apreciat majoritatea comentariilor postate pentru diverse alte articole. Si aşteptările mele nu m-au dezamăgit. Am avut parte, la fiecare articol publicat, de un număr rezonabil de comentarii inteligente, provocatoare de noi dezvoltări ale subiectului iniţial, cu întrebări de bun simţ dovedind o dorinţă genuină de a şti mai mult şi fără parti pris-uri ideologice sau de altă natură. Pentru că am considerat întotdeauna că cititorii mei sunt cel puţin, dacă nu mai mult, la fel de inteligenţi ca mine, am considerat că ei merită să se regăsească şi în paginile acestei cărţi. De aceea, am inclus comentariile pe care le-am considerat cele mai interesante, împreună cu răspunsurile mele. (Am efectuat uşoare modificări ale comentariilor pentru a introduce semne diacritice şi a corecta greşeli evidente de dactilografiere).

Pentru explicarea unor termeni de specialitate am alcătuit un Glosar de termeni plasat chiar la începutul cărţii. Bibliografia selectivă, Indexul şi Notele despre sursele folosite în carte sunt aşezate la sfârşitul volumului, împreună cu sugestii pentru lecturi suplimentare şi o Anexă cuprinzând principalii aditivi chimici utilizaţi în fracturarea hidraulică.

Principalele valute BNR - marţi, 13:15
EUR
USD
GBP
CHF
Azi: 4.7274
Diferență: -0,0211
Ieri: 4.7305
Azi: 4.2601
Diferență: 0,0611
Ieri: 4.2682
Azi: 5.1683
Diferență: 0,1434
Ieri: 5.1654
Azi: 4.3460
Diferență: -0,0782
Ieri: 4.3593