• Leu / EUR4.7619
  • Leu / GBP5.4653
  • Leu / USD4.1988
Ziarul de Duminică

Gheata poetului Gellu Naum

Cativa  importanti poeti romani (Gellu Naum, Marin Sorescu, Gheorghe Tomozei) au ajuns sa fie cunoscuti, gratie talmacirilor lui Balogh Jozsef, nu numai de catre cititorii de limba maghiara din Romania, dar si din Ungaria. Prim-planul episodului de fata il ocupa un Gellu Naum doar pe jumatate sau chiar deloc cunoscut cititorilor de azi. (Marcela Gheorghiu)

In anul debutului meu editorial, 1965, cu volumul "Spanzuratoarea albastra", am publicat si o traducere din cele mai frumoase poezii ale lui Nazim Hikmet. Interesul meu pentru poezia romaneasca s-a materializat in talmacirea unei carti de versuri semnate de Marin Sorescu (1968), "De-a Icar". A urmat apoi placheta lui Gheorghe Tomozei "Eden cu cai" (1971). Al doilea volum - de fapt o culegere - din poezia lui Sorescu continea 100 de texte (1976). Traducerile mele, aparute in limba maghiara, au fost bine primite. Ecourile favorabile m-au indemnat sa abordez in continuare, pe langa scrierile originale, si traducerea. O piatra de incercare a fost talmacirea volumului antologic din creatia lui Gellu Naum "Gladiatorul in autobuz" - 1977.
Naum a fost un om agreabil, cu un umor fin si inzestrat cu o autoironie captivanta. Desigur, ii puneam multe intrebari. La o intalnire de la Uniunea Scriitorilor, unde avea loc sedinta sectiei de poezie conduse de Stefan Augustin Doinas, i-am pus iarasi cateva intrebari. S-a uitat lung la mine, apoi mi-a zis: "Draga Joska, tu vrei sa ma traduci!", desi, recunosc, n-am scos o vorba despre intentiile mele. "Vrei sa ai neplaceri? Ocupa-te de altii care sunt la moda! Dar, de fapt, ce e pentru tine traducerea?". Inainte de toate, i-am raspuns, e cunoastere reciproca, de care avem mare nevoie. Trebuie sa cunoastem poezia tarii in care traim si sa inlesnim maghiarilor din Romania, si nu numai, sa se apropie de spiritualitatea romaneasca. Dovada ca poetii maghiari din Romania, aproape toti, sunt si traducatori. Avem un mare avantaj. Cunoastem limba romana si traim impreuna cu creatorii, impartind cu ei si binele, si raul. Pe de alta parte, traducerea, pentru mine, e o vivisectie. Crede-ma, e o indeletnicire captivanta sa desfaci poezia. Ies la iveala lucruri ascunse la prima vedere. Ai de-a face cu un motor desfacut in componentele lui. Mai descoperi detalii care scartaie sau sunt uzate. "Mai gandeste-te", mi-a raspuns Naum. "Poezia suprarealista nu e agreata. Unii considera ca si-a trait traiul...".
Au urmat cateva luni de munca intensa. Aveam in biblioteca mea volumele lui Gellu Naum: "Athanor - cele mai frumoase poezii", "Poetizati, poetizati...", "Copacul animal", "Poeme alese" si "Descrierea turnului". In biblioteci am mai gasit doua editii: "Poem despre tineretea noastra" si "Soarele calm". Am avut deci materialul poetic care mi-a inlesnit o calatorie captivanta in lumea lui Gellu Naum. Am descoperit multe lucruri interesante. Intre altele, m-a uimit consecventa poetului. Multi nu stiu ca volumul sau "Descrierea turnului" exista in doua editii: prima la Editura Albatros, iar a doua, la Litera, identica in privinta continutului cu volumul publicat in 1975, avand in plus ilustratiile intocmite de autor, care n-au fost acceptate de prima editura. Poetul tinea mortis ca poemele sa apara in fata cititorului cu coala de ilustratii ce integra viziunea sa poetica.
Intr-un dictionar al scriitorilor romani contemporani, in articolul consacrat lui Gellu Naum, autoarea mentioneaza ca in poezia lui exista un hiatus in care intra volumele "Poeme despre tineretea noastra" si "Soarele calm". Istoria literara va lamuri aceasta problema. Nu e corect, dupa parerea mea, sa arunci peste bord doua volume din creatia poetului pe motivul, nedeclarat, ca au o tematica social-politica. Am tradus si din aceste volume. M-a surprins poemul intitulat "Gheata" din cartea "Soarele calm", publicata de Editura pentru Literatura in 1961, cu coperta si ilustratiile lui Jules Perahim.
Merita acest poem sa fie prezentat in cateva cuvinte, mai ales ca, prin mesajul sau si prin unitatea artistica si etica desavarsite, este o realizare rara, chiar unica in poezia romaneasca. Cateva fragmente ne conving: "Ma duc sa-mi intalnesc iubita/ si tin in mana nu un buchet de flori, ci o gheata,/ o gheata noua, de toata frumusetea,/ o gheata cu talpa lucioasa ca un patinoar,/ o gheata in botul careia se reflecta norii,/ crengile fluturande ale arborilor,/ retina mea de indragostit/ si gesturile incremenite ale statuilor". Poemul continua in aceeasi tonalitate: "Ma duc sa-mi intalnesc iubita/ si tin in mana o gheata, una singura,/ fara nici o utilitate imediata;/ fac asta nu pentru ca iubitei mele i-ar displace florile".
Fantezia debordanta a poetului foloseste un material de constructie diversificat. Apar personaje ca Georg-Cristoph Lichtenberg, Eluard, fratii din Alger, hamalii din Sao-Paolo, batranul Unculunculuncu, toti in ipostaze caracteristice pentru timpul inclus in poem: "Ma duc sa-mi intalnesc iubita in aceasta zi a anului 1956/ (...) Ma duc sa-mi intalnesc iubita si tin in mana/ o gheata CIVILA„a€š,/ o gheata care nu se va balaci niciodata in sangele altuia". Mesajul e clar, fara echivoc. Poetul este solidar cu revolutionarii toamnei anului 1956, care s-au rasculat impotriva oprimarii comuniste. Finalul este pe masura intregului poem: "Ma duc sa-mi intalnesc iubita/ si tin in mana o gheata, una singura,/ asa cum Abelard tinea poate o floare,/ o gheata, una singura, o frantura/ din buchetul de vise al fratilor mei care sangereaza departe...".
Fratii poetului sangerau nu numai in departare. Stim ce s-a petrecut la Timisoara, Cluj, Bucuresti cu muncitorii, studentii, intelectualii care au fost solidari cu revolutionarii de la Budapesta. In revista "Memoria", in dictionarul consacrat "Bisericii intemnitate" si realizat de Paul Caravia, in opera de mare anvergura in curs de elaborare a lui Cicerone Ionitoiu "Victimele terorii comuniste", figureaza sute de romani, maghiari, svabi persecutati din cauza solidarizarii cu miscarea din toamna anului '56.
Poemele lui Gellu Naum in limba maghiara au aparut in 1977 la Editura Kriterion, intr-un volum legat, cu supracoperta, in 540 de exemplare. Cu exemplarul de semnal primit de la directorul editurii, Domokos Geza, m-am dus la Comana, in vizita la Gellu Naum. Avea oaspeti - prieteni, savanti, artisti. Printre ei, si un tamplar maghiar care s-a simtit bine printre cei prezenti. Gellu Naum m-a primit foarte cordial. "In loc de buchet de flori ti-am adus o carte", i-am spus. "Nu te-ai lasat!", a spus dojenitor, dar era vadit satisfacut. A rasfoit volumul. Cand a ajuns la poemul "Gheata" (fiecare poezie figura cu titlul maghiar si, sub el, cel romanesc), a zis zambind: "Vad ca  nu ti-a scapat nici <<Gheata>>. Altora le-a scapat." Evident, se referea la cenzura. Am ras amandoi cu pofta.

Acest material apare in Ziarul de Duminica, suplimentul cultural al Ziarului Financiar



 

Principalele valute BNR - joi, 13:35
EUR
USD
GBP
CHF
Azi: 4.7619
Diferență: 0,1262
Ieri: 4.7559
Azi: 4.1988
Diferență: 0,1121
Ieri: 4.1941
Azi: 5.4653
Diferență: -0,2591
Ieri: 5.4795
Azi: 4.1953
Diferență: 0,2054
Ieri: 4.1867