Ziarul de Duminică

Glasul BOR în Europa/ de Marius Vasileanu

Glasul BOR în Europa/ de Marius Vasileanu

Autor: Marius Vasileanu

06.06.2013, 23:58 164

Dacă prin noul său Papă creştinismul apusean visează în mod vădit la o revigorare, creştinismul ortodox nu are deocamdată emoţii că şi-ar pierde credincioşii, chiar dacă nu este nicidecum o temă de ignorat într-un viitor mediu.

În acest context, suntem obligaţi să luăm în serios avântul fără precedent pe care îl putem constata în ceea ce priveşte răspândirea în Occident (în special) a bisericilor aparţinând de Biserica Ortodoxă Română (BOR) – fapt datorat celor două-trei milioane de emigranţi. Este un fenomen care va trebui analizat cândva aşa cum se cuvine. Astfel, nu este de mirare că glasul BOR se aude din ce în ce mai ferm, este tot mai ascultat cu atât mai mult cu cât suntem ţara cu cel mai mare număr de credincioşi ortodocşi din UE.

Pe data de 30 mai a avut loc Întâlnirea anuală a liderilor religioşi din Europa cu înalţi reprezentanţi ai instituţiilor europene, întâlnire la care a participat şi PF Daniel, Patriarhul BOR. Cu această ocazie, la şedinţa desfăşurată la sediul Comisiei Europene de la Bruxelles, Patriarhul BOR a ţinut un interesant discurs – din păcate, aproape deloc mediatizat în ţară. Titlu discursului PF Daniel a fost „Criza actuală – o şansă pentru a progresa în înţelepciune”. După cuvintele protocolare de început, Patriarhul BOR a vorbit despre câteva chestiuni care frământă credincioşii ortodocşi din ţară şi din Europa de Est, în special „deoarece crizele multiple care afectează Europa azi diminuează încrederea cetăţeanului în proiectul Europa unită”...

Reprezentantul României a ţinut un discurs limpede, ferm, lipsit de complexe, aproape nonconformist, spunând lucrurilor pe nume. Acesta a afirmat că atunci când prosperitatea materială a început a fi pusă sub semnul întrebării, încrederea cetăţenilor în valorile UE intră în derivă: „Uniunea Europeană este un experiment unic, aflat în construcţie, pe baza unei sinteze de valori: libertatea, statul de drept, democraţia, drepturile omului, solidaritatea ş.a.. Idealul sau proiectul european iniţial avea două aripi sau motivaţii majore care i-au permis să se înalţe foarte mult. Aceste două motivaţii erau pacea şi solidaritatea între statele Europei. Iar motorul care a propulsat cu forţă proiectul european a fost prosperitatea materială, ca urmare a unei creşteri economice susţinute. Însă, ultimii ani au arătat că prosperitatea Europei a slăbit din cauza mai multor crize: criza economico-financiară, criza socială şi criza de credibilitate a instituţiilor”. Iată de ce, a arătat Patriarhul Daniel, este nevoie mai mult ca oricând de o contrabalansare de ordin spiritual: „Oricum, când motivaţia prosperităţii materiale imediate slăbeşte, ea trebuie completată cu o motivaţie spirituală sau morală solidă, care să promoveze corectitudinea, echitatea, eradicarea corupţiei, a fraudei şi a evaziunii fiscale în societate”...

Nu este prima oară când întâistătătorul BOR susţine cu fermitate că ieşirea din criza actuală se poate realiza prin înţelepciune şi solidaritate: „Criza economică actuală cere statelor membre şi tuturor cetăţenilor europeni moderaţie şi vigilenţă în folosirea banilor şi cheamă Uniunea Europeană să progreseze în înţelepciune şi solidaritate, adică să răspundă noilor probleme apărute ca tensiuni majore între criza economică şi credibilitatea politică, între politicile de austeritate şi nevoia de creştere economică, între libertatea individuală şi solidaritatea socială, între identitatea naţională şi unitatea globală, între tradiţie şi secularizare, între criza familiei şi diminuarea natalităţii, între criza vieţii spirituale şi degradarea vieţii sociale.”

Ca dovadă că Patriarhul Daniel a fost atent la numeroasele semnale de alarmă venite atât din partea clerului cât şi a laicatului ortodox din România, acesta a mai pledat pentru sporirea dialogului cu oamenii simpli al căror glas se aude din ce în ce mai vag la nivelele înalte ale instituţiilor europene: „În faţa acestor tensiuni, care creează adesea confuzie şi incertitudine în rândul cetăţenilor europeni, trebuie promovate mai intens coresponsabilitatea şi cooperarea între statele membre ale Uniunii, dar şi dialogul Uniunii cu cetăţenii europeni, insuficient informaţi sau insuficient motivaţi, pentru a susţine proiectul european. Pe de altă parte, Uniunea Europeană nu este iubită când emite şi unele recomandări care afectează negativ identitatea culturală şi religioasă tradiţională a cetăţenilor europeni sau când nu reuşeşte să intensifice încrederea cetăţenilor europeni în programele elaborate de ea. De aceea, credem că este necesară implicarea mai activă a cetăţenilor în iniţiative europene. În acest sens, de pildă, Patriarhia Română sprijină activ o iniţiativă cetăţenească europeană (instrument devenit posibil prin Tratatul de la Lisabona - art. 11(4) din TUE), care se numeşte „Unul dintre noi” şi urmăreşte ridicarea nivelului de protecţie juridică în Uniunea Europeană a demnităţii umane, a dreptului la viaţă şi a integrităţii fiecărei fiinţe umane de la concepţie.”

Precum un politician de clasă, Patriarhul Daniel a punctat: „Un proiect comunitar major cere convingeri puternice. În concluzie, criza actuală cheamă toate statele Europei şi pe toţi cetăţenii europeni la mai multă coresponsabilitate, cooperare şi solidaritate, adică la mai multă unitate. Liderii religioşi din Europa pot contribui, de asemenea, la depăşirea crizei actuale prin apelul la coresponsabilitate şi solidaritate, prin rugăciune şi acţiune, prin cultivarea speranţei şi încrederii în efortul comun de-a ameliora situaţia actuală”...

 

Şi, last but not least PF Daniel a vorbit despre conservarea identităţii spirituale, culturale, etnice, naţionale, în contextul unei globalizări din ce în ce mai accelerate şi al unui progres tehnic care produce periculoase vertijuri. Iată de ce suntem obligaţi să păstrăm marea comoară care ni s-a dat moştenire: „diversitatea spirituală şi culturală a Europei este marea sa bogăţie care trebuie păstrată, chiar dacă nu poate fi cuantificată economic sau financiar. În acest sens, dialogul Uniunii Europene cu Bisericile, comunităţile religioase şi filosofice este în acelaşi timp un act democratic şi de respect pentru cetăţenii europeni, pentru credinţa şi cultura lor, indiferent de prosperitatea lor materială”...

Am arătat în repetate rânduri că micile-mari polemici sau lupte locale din interiorul BOR sunt cu totul secundare atunci când se pune cu acuitate problema unui unic glas rostit în marele concert global – din care UE nu este decât o parte şi atât –, atunci când vorbim ca ortodocşi într-o lume creştină, atunci când ne identificăm drept creştini într-un ocean cu multiple oferte religioase, spirituale, ba chiar şi atee. Iată motivele pentru care mi se pare important că glasul BOR s-a auzit răspicat cu acest prilej.  

Şi mai importante ar fi însă unificarea acelor „partide” atât de atomizate existente încă în ţară şi mai ales în diaspora ortodoxă românească (unele ajungând până acolo încât preferă încă să se subordoneze altor Biserici – precum celei de la Constantinopol). Se uită că suntem prea mici ca să ne mai putem permite asemenea disoluţii care nu mai au nici o motivaţie politică serioasă. Şi mai ales se pierde din vedere că unirea face puterea.

Aceeaşi problemă se pune însă şi în privinţa ortodoxiei. Chiar dacă în mod tradiţional ortodoxia funcţionează cu totul altfel decât catolicismul – rolul de lider al Patriarhului de la Constantinopol fiind mai degrabă onorific – să ne amintim că sunt ani de zile de când Bisericile Ortodoxe se tot chinuie să se întâlnească într-un sinod pan-ortodox pentru a se pune de acord în privinţa a numeroase probleme de acută actualitate şi nu au reuşit. Atunci când politicul îşi bagă coada în instituţiile Bisericii, rezultă numeroase melancolii şi neîmpliniri.

Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels

AFACERI DE LA ZERO