Ziarul de Duminică

Globus pe mâna Teroristei!/ de Ziarul de Duminică

Globus pe mâna Teroristei!/ de Ziarul de Duminică

Autor: Ziarul de Duminica

29.08.2014, 00:14 96

Anunţam în urmă cu câteva luni că o colecţie foarte căutată a Editurii Univers, cu o istorie de 40 de ani, se relansează. În luna aprilie a acestui an a apărut noua serie Globus, coordonată de LuciaT, fondatoarea site-ului www.terorista.ro. Globus a debutat în 1974 şi, de-a lungul timpului, le-a oferit cititorilor români întâlniri (uneori în premieră) cu scriitori şi cărţi care ocupă astăzi rafturile întâi ale multor biblioteci. În Globus au apărut traduceri din Virginia Woolf, Kurt Vonnegut, Patrick Süskind, Gabriel García Márquez, John Steinbeck, Romain Gary sau Michel Tournier. Acestora li s-au adăugat, după 2010, când colecţia a fost reluată după o pauză de şaptesprezece ani, nume ca Donald Barthelme, Jhumpa Lahiri, Malcolm Bradbury, Hanne Ørstavik.

Editura anunţă că LuciaT va alege de acum înainte următoarele titluri din Globus, va coordona colecţia de la A la Z. În cuvintele ei: „Înainte veneam aici să citesc şi găseam cărţi minunate. Acum plec în căutare de cărţi pe tot globul şi mă întorc cu ele aici. Vor găsi acum alţi cititori cărţile mele preferate adunate în Globus. Călătoria continuă!” (LuciaT şi-a redeschis de curând şi blogul ei personal, terorista.ro, care va rămâne un blog personal, cu însemnări diverse, deşi va fi în parte dedicat, desigur, colecţiei cărţilor ei preferate, Globus.)

 

Primul volum din noua serie este Shalom Auslander – Speranţa: o tragedie. Traducere Carmen Scarlet

Hitler a fost cel mai mare optimist din istoria omenirii. Credea că există o Soluţie Finală la toate problemele. Anne Frank a murit din cauza speranţei unui dement într‑o lume mai bună. Şi dacă supravieţuia? Ne‑ar fi mişcat la fel de mult Jurnalul ei? Ce se întâmplă cu supravieţuitorii? Nu suntem nişte supravieţuitori şi noi, cei care visăm să ne cumpărăm o casă într‑un loc liniştit, să scăpăm de stres şi să ne plimbăm cu bicicleta în natură?

Sol Kugel e unul dintre noi: părăseşte agitaţia din New York cu speranţa că, la aer curat, cu legume proaspete din propria grădină, băieţelul lui se va întrema după o boală ciudată, bătrâna lui mamă îşi va sfârşi zilele în pace, iar lui îi va veni inspiraţia pentru opera la care lucrează dintotdeauna: epitaful perfect. Dar aerul curat aduce miros de fum, iar în pod găseşte ceva: o paporniţă uitată. Sau o baborniţă? Măcar dacă ar fi avut un câine, unul mare, un doberman. Sau un pistol. Fie şi unul mic, de damă. Are doar, drept apărare, un umor cum numai un autor ca Shalom Auslander i‑ar fi putut dărui: devastator!

Shalom Auslander s-a născut în 1970 în apropiere de New York, în orăşelul Monsey. A primit o educaţie religioasă (iudaică) strictă. A rămas marcat şi la maturitate de atmosfera sufocantă în care a crescut, după cum o atestă şi cărţile lui: un volum de proză scurtă, „Beware of God”, publicat în 2006, un volum de memorialistică, „Foreskin’s Lament”, publicat în 2007, şi romanul „Hope: A Tragedy”, publicat în 2012, pentru care a primit premiul Jewish Quarterly Wingate. Este căsătorit şi are doi copii.
„Sunt ecouri din Kurt Vonnegut, Philip Roth şi chiar Franz Kafka în acest extrem de original roman. Şi totuşi, în «Speranţa: o tragedie», Auslander a creat o poveste care îi aparţine lui în întregime, care îi va irita pe unii, îi va entuziasma pe alţii, dar, în cele din urmă, va impresiona aproape pe oricine.“ BookPage

Christian Gailly – O seară la club. Traducere Claudiu Constantinescu

Un roman despre cum te loveşte în moalele capului adevăratul tău destin, de care ai fugit cât ai putut, când te prinde cu garda jos, fie şi după zece ani şi zece minute, despre fericirea pe care ţi‑o aduce, cu forţa dacă trebuie, şi despre plata pe care ţi‑o cere. Simon Nardis (auziţi deja muzica?) e salvat. Nu mai bea, nu mai ia droguri, nu se mai aruncă în legături pasagere cu femei, nu mai cântă jazz. E sănătos, are o viaţă echilibrată, o soţie iubitoare, o situaţie respectabilă ca inginer specialist în încălzirea halelor industriale. Şi e mort pe dinăuntru. Dar, într‑o seară, la un club, într‑un mic oraş la marginea mării, se aşază în faţa unui pian. Cu un pahar în mână. De pian se apropie o femeie. Trec minute. Ore. „Debbie îl trăsese pe Simon într‑o zonă oarecum sexi, un pic vulgară, de o indecenţă, ca să zic aşa, moderată, totul într‑un swing cu scandări răspicate. (...) Suna foarte bine. Îmi imaginez că Debbie se freca, lasciv, de pian, cu mişcări de femeie fatală, stil anii ’40. Pianul lui Simon şi vocea şi trupul lui Debbie se seduceau reciproc. Publicul era în extaz.” Trenurile pleacă din gară, unul după altul, spre casa unde îl aşteaptă soţia răbdătoare şi un motan capricios. Simon Nardis pierde toate trenurile, mai puţin unul, trenul pasiunii, al recăderii în păcat, al renaşterii.

Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels

AFACERI DE LA ZERO