Ieri, 12 decembrie, a avut loc Hotel Marshal Garden ultima licitaţie Goldart a anului, intitulată „Figurativ indigen în ambient european”. Dedicată deopotrivă artelor decorative şi celor plastice, licitaţia nr. 117 a reunit pictură şi grafică modernă preponderent inspirate din lumea românească, dar şi obiecte ornamentale şi domestice provenite din cunoscute ateliere europene.
La secţiunea artă decorativă au prevalat piese destinate aranjării mesei provenite din ateliere franceze, autro-ungare, germane, însă nu lipsesc obiectele strict ornamentale, cum ar fi cele semnate Montesy ori cele din alte manufacturi străine; lor li se adaugau câteva bijuterii din aur şi argint împodobite cu pietre preţioase sau perle.
Nenumărate opere de grafică şi pictură reflectă realităţi autohtone. De la naturile statice semnate de Leon Alexandru Biju, Ion Cristian Popescu (PIC), Ioan Papazoglu, Ion Popescu Negreni, Ion Pacea, Spiru Chintilă, la compoziţiile cu personaje ieşite de sub penelul unor George Chirovici, Gheorghe Vânătoru, Nicolae Vermont, Hrandt Avachian, Dimitrie Serafim, Bogdanovici, Ion Popescu Negreni, Octav Băncilă până la inconfundabilele peisaje surprinse de George Catargi, Tache Papatriandafil, Stavru Tarasov, Sever Burada, Spiru Vergulescu, Partog Vartanian, Rodica Maniu etc, toate sunt „icoane” identitare emblematice. Câteva splendide icoane româneşti, greceşti sau ucrainiene au întregit oferta actualei sesiuni ce se anunţă pe cât de diversă, pe atât de incitantă.
Ion Popescu Negreni
„Am vrut prin imagine să redau calmul şi liniştea, să redau claritatea” – iată o mărturisire ce se constituie în chiar crezul de o viaţă al lui Ion Popescu Negreni. Prin aceasta, artistul a dorit să definească impactul contemplativ pe care pictura trebuie să-l exercite asupra privitorului, sentimentele stenice declanşate de o măiestrită alcătuire a formelor şi culorilor şi în acelaşi timp rolul „lămuritor”, de mediator, al artistului dinspre motiv spre model, dinspre natura (brută) spre arta înţeleasă ca decantare a realităţii.
Seninătatea picturii lui Negreni, imaginile sale calme, echilibrate, contemplative, decurg aşadar din ştiinţa organizării suprafeţei, din stăpânirea unui desen sugestiv, înzestrat cu expresivităţi ce definesc concis formele şi totodată din vigoarea şi rafinamentul cromatic.
Totul în pictura sa devine lumină, bucurie a privirii, indiferent că artistul redă lumea inocenţei - ca în „Somnul” şi „Măriuca”, două portrete de copii menite a desfăta ochii privitorului prin subiectul în sine. Intuiţia plastică, observaţia riguroasă, meditaţia imagistică, într-un cuvânt sinteza picturală, caracterizează opera lui Negreni, în mod natural.
Corneliu Baba
Corneliu Baba a fost indubitabil unul dintre cei mai dotaţi portretişti români, afirmându-se pe tot parcursul creaţiei sale ca un rafinat interpret al chipului uman. Analiza atentă, sintetică pe care o face modelelor caracterizează în egală măsură examinarea propriei înfăţişări, tulburătoarea căutare sufletească ce răzbate din majoritatea autoportretelor sale.
De la descoperirea / afirmarea ego-ului semeţ din anii de debut, transpus pe pânză cu tot elanul incomensurabil al tinereţii, (atitudine pe care o va îmbrăţişa şi mai târziu) pentru a se interoga, nu fără o undă de ironie, asupra rolului artistului în societate, până la autoportretele de senectute bântuite de fantomele incertitudinii şi ale angoasei extreme, asimilabile pe alocuri problematicii din ciclul „Regele nebun”, Baba a oferit poate ca nimeni altul picturii române cea mai completă scrutare de sine. De remarcat prezenţa în licitaţie a celor două autoportrete de excepţie aflate la extreme; cel de bătrâneţe, copleşit de întrebări şi celălalt, al primei tinereţi, probabil cea dintâi operă cunoscută din creaţia sa, în care afişarea vanitoasă a chipului artistului privindu-se „superior” pare a se înscrie într-o poză căutată în epocă (a se compara cu autopotretul de tinereţe al lui Sever Burada, asemănător până la coincidenţă).
Theodor Pallady
Peisajele de pe Sena sunt cele mai frecvente privelişti pariziene alese de Pallady pentru a fi transpuse pe pânză. Deşi concepute în spirit (post)impresionist, ele nu îşi propun să definească efemerul atmosferic, sclipirea trecătoare a luminii sau tremurul apei într-un anume moment al zilei, ci, dimpotrivă, încearcă să redea permanenţa şi soliditatea mediului înconjurător. Volumetria edificiilor, siluetele compacte ale unor barje pe râu, orizontala mişcătoare a apei alcătuiesc o unitate bine stăpânită a gamelor coloristice, denotă structuri ale materiei, unite într-o imagine coerentă, învăluită de lumină egală, a cerului metalic. Aspiraţia la construcţia esenţializată, la o logică lineară a proporţiilor, ţine de însăşi firea artistului care a refuzat întotdeauna disiparea imaginii în pitoresc şi sentimentalism.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
