Recent apărut la editura Ars Longa, volumul de versuri bilingv româno-arab Tributarii/ Al-mukallafūna al tânărului poet Gabriel Biţună oferă cititorului un moment de autentică reflecţie. Concepute direct în limba română sau în limba arabă, poemele sale, îmbinând inspirat candoarea inimii şi maturitatea gândului, se disting printr-o metaforă interioară, cu reverberaţii filosofice, aparent aridă, pe care atingerea simplităţii şi a sincerităţii trăirii o dau la iveală ca pe un duh al lămpii: "Trăiesc într-o temniţă/ Ale cărei oase îmi impun/ Fragilitatea./ Al cărei sânge îmi limitează/ Viaţa./ Ai cărei ochi îmi interzic/ Să răzbesc zările./ Ale cărei picioare mă-mpiedică/ Să gonesc pe câmpuri./ Ale cărei braţe nu pot/ Să sfarme singure o stâncă./ A cărei piele este sortită/ veşnic ponosirii./ Al cărei lacăt stă/ La adăpostul inimii muribunde/ A cărei cheie/ Nu poate fi folosită…/ De-al meu suflet pribeag." (Temniţa).
Lipsită de livresc şi exagerare, lirica lui Gabriel Biţună curge în tonalităţi grave, unde viaţa, moartea sau destinul conturează interogaţii existenţiale: "Pentru ei ne naştem,/ Coborâm din leagăn,/ Înaintăm,/ de-a buşilea,/ apoi, în picioare/ Tot mai drepţi, mergem/ către gândire,/ iubire, speranţă.../ Pentru ei şi datorită lor/ Cioplim, ţesem/ Zidim, pictăm,/ Scriem, inventăm!/ Vânăm, secerăm,/ Ne-nghesuim,/ ne-mbrâncim,/ Prăpădim!/ Ne rugăm, ne-nchinăm,/ Jinduim, amăgim,/ Ne arogăm, ne destrăbălăm,/ Reducem la nimic!/ Înălţăm civilizaţii,/ Imperii/ Şi TajMahal-uri./ Suportăm/ chiar şi suferinţele/ lui Werther,/ doar să-i vedem o clipă/ neastâmpăraţi,/ prin rai./ Le dăm mărinimos,/ să împlinească/ Cele de noi netrăite./ Dăm şi iar dăm/ Aşteptîndu-ne cuminţi/ Răsplata:/ Trecerea dincolo..." (Tributarii).
Însă, între "cu" şi "fără", între "astăzi" şi "mâine", între sine şi alteritatea oglindită în sine a "celuilalt", între "lumi paralele", iubirea răzbate, sfioasă sau cu putere, dominând faustian frumuseţea clipei care ne rămîne: "Un vortex se deschide:/ O poartă interdimensională/ Către lumi posibile şi imposibile,/ Ce se învolburează paralel/ cu lumea noastră./ Într-o lume,/ întâmplător am trecut pe lîngă tine./ În alta,/ Eram amândoi într-o căsuţă la ţară./ Aici, nici măcar nu am auzit de tine./ Acolo, erai regina şi eu, pajul./ Dincolo, ei bine, dincolo,/ Ţi-am pus verigheta pe deget../ Altă lume,/ O nouă poveste.../ Milioane de lumi,/ Milioane de posibilităţi./ Toate, însă, se topesc/ cînd buzele noastre se întâlnesc…" (Călătoriiînlumiparalele).
Dincolo de orice, aidoma iubirii, versurile lui Gabriel Biţună reprezintă o "plecare în larg" în căutarea şi urmarea Graal-ului unei autentice chemări: "Dragostea este/ plecarea mea/ pe marea purităţii/ ochilor tăi./ Dragostea este/ aşteptarea ta/ în porturile gândurilor mele./ Să sperăm/ că nu se va sfărâma/ corabia…" (Plecareînlarg).
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
