... se află într-un oraş iranian, Karaj, şi se întinde în jurul unei case, la margine o ocroteşte un râu, şi acolo se întâlnesc cinci femei, conduse parcă de un destin ce le ocroteşte. Fiecare ajunge în grădină după ce a trecut prin întâmplări teribile, care le-au împins dincolo de limite, întâmplările se leagă inevitabil de un bărbat şi de menirea lor, care nu poate fi decât familia şi căsătoria, nu iubirea sau opţiunile propriei vieţi.
Proprietara grădinii se numeşte Farrokhlaghá Sadroddivan Golchehreh, rămasă văduvă după o iubire nefericită şi o căsătorie transformată în duşmănie continuă. În prima zi când vede casa cu grădină pe care o cumpărase ca să poată pleca din Teheran, se trezeşte că-i bat la poartă un grădinar plin de har, o străină ciudată, Zarrinkolah, şi două femei necunoscute, Mounes şi Faezé. Dar noutatea grădinii, care pe ea nu o înspăimântă, ci o cucereşte este copacul-om.
Până să ajungă însă în grădina magică, lectorul trebuie să aibă răbdare şi curiozitate, citind patru poveşti, care, la prima vedere, n-au nicio legătură una cu alta, toate au în centru o eroină. Prima este Mahdokht, o bogată moştenitoare care simte că-şi iroseşte viaţa, caută să-şi găsească un rost, dar are de fiecare dată o reacţie de retragere: părăseşte şcoala unde preda când înţelege că directorul şcolii o curta, se simte inutilă faţă de familia fratelui care tot sporeşte în copii. Mahdokht se hotărăşte să se planteze în grădină ca să se transforme în copac, ea pare să-i aştepte pe toţi cei veniţi în casa din Karaj.
Zarrinkolah este o tânără prostituată, care trece printr-o tulburare psihică stranie: vede oamenii fără cap şi se simte impură, fără să poată găsi remediu la mizeria care o apasă şi o îmbolnăveşte. Mounes şi Faezé sunt prietene, deşi le separă zece ani, prima este ucisă (ori doar îngropată de vie!) şi învie, cu darul ciudat de a citi gândurile oamenilor, cealaltă speră să se căsătorească şi să aibă o familie, iar ţinta ei este fratele prietene sale. Farrokhlaghá Sadroddivan Golchehreh însăşi trăieşte alternativ, într-un prezent terorizat de soţul ei plin de răutăţi, în reverii şi amintiri ale unui alt timp când ar fi putut iubi şi ar fi fost iubită, nu doar acceptată.
Toate cele cinci femei trăiesc în casa cu grădină din Karaj, proprietara locului, Farrokhlaghá Sadroddivan Golchehreh, îi găseşte fiecăruia un rost. Dar ea însăşi ascultă de grădinarul fără nume, care o anunţă de la început de planurile grădinii şi ale vieţii lor comune: va realiza minuni în grădină, fiindcă tot ce atinge el înfloreşte, se va căsători cu Zarrinkolah, care va rămâne însărcinată, va naşte şi cu laptele ei vor hrăni copacul-om, cele două prietene Mounes şi Faezé, care au trecut prin trauma unui viol, îşi revin şi au grijă de casă. Proprietara însăşi visează o carieră spectaculoasă, invită la seratele ei celebrităţile din Teheran, de la artişti la oameni politici.
Minunile încep să se petreacă: Zarrinkolah rămâne însărcinată, iar a doua zi oaspeţii veniţi din Teheran se delectează auzind cântecul divin al copacului şi se hrănesc cu „fantasma verde”, o ceaţă din care picură stropi ca de rouă. Pe măsură ce sarcina înaintează, femeia se cristalizează, iar când ajunge la soroc, naşte un nufăr, pe care grădinarul îl duce la malul râului, unde săpase o groapă mică, şi-l lasă în apa îngheţată ca să prindă rădăcini. Grădinarul toarnă laptele de mamă la rădăcina copacului, care prinde o nouă viaţă şi simte schimbările anotimpurilor.
Micul roman Femei fără bărbaţi amestecă satira cu vârfuri de ac (condiţia femeii în Iran, dramele ce apar indiferent de averea ori sărăcia familiei, obsesia căsătoriei) şi realismul magic. Amestecul efervescent naşte un soi de suprarealism, care nedumereşte, tulbură şi încântă. Shahrnush Parsipur nu seamănă cu niciuna dintre prozatoarele cunoscute, nu are nimic comun nici măcar cu autoarea iraniană devenită bestsellerista Editurii Polirom, Parinoush Saniee. Romanul a inspirat o ecranizare originală, în 2009, a regizoarei Shirin Neshat, distinsă cu Leul de Argint la Festivalul de film de la Veneţia.
Shahrnush Parsipur, Femei fără bărbaţi, traducere din limba persană de Cristina Ciovârnache, Editura Polirom, 2014, 152 pag.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
