La Galeria Elite Art (Str. Naţiunile Unite nr. 3-5) a fost deschisă, doar pentru zece zile, între 18 şi 28 mai 2016, o expoziţie de acuarelă de mare rafinament şi profunzime semnată de Elena Gabriela Drăghici.
Pentru această a doua decadă a secolului XXI suntem confruntaţi, în această expoziţie, cu două anomalii ce plasează opera inspiratei artiste într-o adorabilă zonă cu iz vetust romantic: tehnica folosită şi tematica abordată. Acuarela este o tehnică dificilă prin etericul ei, prin imposibilitatea revenirilor, ce impune o siguranţă desăvârşită a traiectului mâinii înarmată cu penelul şi stăpânirea cunoştinţelor cromatice potrivite nuanţelor diafane ce pot fi obţinute prin folosirea ei. Culorile de apă sunt potrivite notaţiilor de moment, sub impulsul primelor impresii. Florile au suscitat plasticienilor contemporani o teamă funciară în a le aborda ca motiv de studiu, atât în acuarelă cât şi în altă tehnică, spre a evita căderea în kitsch sau în manierism post-luchianesc – exceptându-l pe Mihai Sârbulescu, plasticianul sensibil şi cultivat, care a dus acest exerciţiu de înţelegere a structurii şi identităţii vegetale la rangul de mare artă, şi a mult mai vărstinicei Iulia Hălăucescu, a cărei creaţie era pendinte de un alt secol şi de o altă concepţie asupra cadrei de agăţat pe perete într-un interior cu pretenţii burgheze dintr-un apartament de două camere într-un bloc comunist.
Elena Gabriela Drăghici este o maestră necontestată atât a acuarelei cât şi a delicatelor inflorescenţe. Expoziţia de faţă se dezvoltă între peisajare şi „portrete” de flori – căci portrete sunt aceste reprezentări gracile dar atât de monumentale prin paginare şi plasare în punctual principal de vedere. Artista îşi invită publicul nu numai la o călătorie prin grădini de vis ci şi prin mai multe epoci şi zone ale creativităţii plastice universale, prin citate şi sinteze stilistice de anvergură. Magnolia, Fragment floral, Creanga de măr sau Trompeta îngerilor au ceva din arta tuşurilor chinezeşti şi a sintaxei plastice extremorientale de redare a plantelor. Narcise, Irişi, Irişi albaştri, Nalba, Nemţişorul sau Floarea din grădina bunicii, prin plasarea lor pe înalt, elansate într-o aspiraţie spre tării, împrumută ceva din graţia simbolistă şi regală a operelor principesei Maria a României atunci când, în tinereţe, lucra sub îndrumarea şi oblăduirea duioasei şi mult-talentatei regine Elisabeta – Carmen Sylva. Oglindirea şi Fragmentul autumnal duc cu gândul la Art Nouveau, la opera lui Alphonse Mucha, şi felul de asimilare a decorativismului în plastica de şevalet.
În micile peisaje Casa lui Tănase, Popas francez, Grădina bunicii îl redescoperim pe Theodor Aman cu bucuria sa de a-şi descrie grădina casei şi mediul favorit de relaxare şi visare. În altele, precum Drum spre lumină, Alee în Cipru, Grădina secretă, Grădina magică, Grădina de vis, Mediteraneană şi Curte pe Strada Justiţiei se împletesc plăcerea impresioniştilor pentru grădini şi parcuri cu preocuparea călătorilor prin ţinuturi exotice sau în Grand Tour de a-şi imortaliza impresiile de voiaj.
Spiritul secolului al XIX-lea palpită, cu forţă, în toate creaţiile Gabrielei Drăghici care i-a pătruns, amirabil, subtilitatea şi a ştiut să-i revele valorile cromatice prin acuarelele sale pline de har.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
