Una din funcţiile majore ale editurii Contemporary Literature Press este publicarea cercetărilor importante în domeniul anglisticii româneşti. După Gramatica Catedrei, publicată în 1962 de întregul colectiv al Catedrei, ne deplasăm cu circa douăzeci de ani mai devreme şi aducem înaintea publicului de azi ce s-a făcut în anglistica românească până în anul 1947*). Figura care se prezintă în primul rând în faţa ochilor în aceste condiţii este personalitatea lui Dragoş Protopopescu, care şi-a scris cartea sa cea mai importantă cu câţiva ani înainte de 1947 şi şi-a luat viaţa, din motive cunoscute, la un an după aceea.
Născut în 1892, Dragoş Protopopescu a absolvit Facultatea de Litere şi Filozofie a Universităţii din Bucureşti în 1915. Firul vieţii lui agitate e greu de urmărit: documentele lipsesc aproape cu desăvârşire. Începe prin a fi profesor la Universitatea din Cernăuţi, unde îşi deschide cursul despre limba şi literatura engleză cu prelegerea Valoarea latină a culturii engleze. Pleacă pentru a-şi face doctoratul la Sorbona. Între anii 1925 şi 1936 scrie Pagini engleze şi Fenomenul englez. În 1939 i se propune să fie şeful Catedrei de Limba Engleză a Universităţii din Bucureşti. Rămâne şeful ei în tot timpul celui de-al doilea război mondial. În 1947, este "epurat" din învăţământul superior.
Gramatica vie a limbei engleze, cu privire specială la Fonetică a fost ultimul curs publicat de Dragoş Protopopescu, în anul 1947. El a fost predat la Facultatea de Litere şi Filozofie a Universităţii din Bucureşti. Cursul prelungeşte ceea ce Dragoş Protopopescu a studiat el însuşi în vederea doctoratului la University College, Londra, unde a urmat un "curs complet de fonetică engleză".
Explicând misterul lui homo britannicus studentului român, Dragoş Protopopescu îşi încheie cariera universitară cu cel mai "capricios şi evaziv capitol al limbii engleze, fonetica". Nu regulile învăţării gramaticii îl interesează pe autor, ci sensul "ascuns de viaţă" al "neamului care o vorbeşte", "arhetipul" sufletului lui, gramatica lui vie. Prin urmare, nu avem de-a face cu un tratat clasic de fonetică, ci cu o filozofie a gândirii, a exprimării prin cuvinte. În ciuda celor aproape zece mii de referinţe lexicale şi lingvistice din acest volum de Gramatică vie a limbei engleze, cu privire specială la Fonetică, personajul principal al scriitorului Dragoş Protopopescu este de fapt "Graiul englez": o categorie filozofică, o noţiune ce depăşeşte atributele lingvisticii.
Dragoş Protopopescu a avut o viaţă zbuciumată, în multe feluri zădărnicită, scriindu-şi cărţile cam între anul naşterii lui Constantin Noica şi anul izgonirii Regelui din România. O carieră de scriitor care adună anglistică, traduceri din Shakespeare, primul studiu de amploare despre William Butler Yeats în România, o teză de doctorat scrisă în limba franceză şi publicată la Paris, poezie, proză, publicistică şi, mai presus de toate, pasiunea pentru arhive, biblioteci, istoria scrisului şi a gândirii. Îl republicăm astăzi, fiindcă a reprezentat prin sine însuşi un început în anglistica românească. Trecerea vremii nu a fost generoasă cu el. Publicarea în facsimil la Editura noastră este, în esenţă, un Memento.
Volumul Gramatica vie a limbei engleze, cu privire specială la Fonetică, de Dragoş Protopopescu, poate fi consultat şi descărcat începând de la data de 18 octombrie 2011 la adresa de internet:
http://editura.mttlc.ro/dragos.protopopescu.fonetica.html
*)Dragoş Protopopescu - Gramatica vie a limbei engleze, cu privire specială la Fonetică. Ediţie facsimil, îngrijită de C. George Sandulescu şi Lidia Vianu. Cronologie şi Prefaţă de Andi Bălu
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
