Începuturile acestui han se datorează asocierii dintre doinegustori vlahi: "dumnealui Năstase Gheorghe Polizu şi dumnealuiŞtefan Popovici", care îşi aveau prăvălii pe uliţele Blănari şiLipscani, porţiunea numită după negoţul cu fierărie Marchitani. Oameni practici, ei s-au hotărât să taie o ulicioară comercialăcare să le unească proprietăţile şi de pe urma căreia să obţinăprofit. Având câte 14 prăvălii pe fiecare dintre cele două laturişi câte un gang de acces pe Lipscani şi Blănari, construcţia -începută în 1833şi finalizată în 1835, când s-a întocmitactul exploatării - a intrat în istoria bucureşteană sub numele deHanul cu Tei.
Avantajat prin proiectare, dar şi de situarea sa în chiar inimacomercială a Capitalei, Hanul cu Tei a adus dintr-un începutpatronilor săi profiturile râvnite. La 1 iunie 1837 Ştefan Popovicia vândut lui Ioan Lambru Polizu două prăvălii cu enorma sumă de1.650 de galbeni. Prin urmare cota afacerilor se situa la un nivelfoarte înalt, suma menţionată permiţând cofondatorului să-şiplătească toate datoriile şi să răscumpere tot ce zălogise pentruzidirea hanului!
Semnificativ în acest context ni se pare şi faptul că unuldintre cumpărătorii ulteriori ai acestor două prăvălii, HilelManoach, a prosperat într-atâta încât a lăsat AcademieiRomâne, prin testament, o mare sumă de bani în vederea decernăriiunui premiu anual.
Tot la Hanul cu Tei şi-a înzecit averea şi Nicolae Kirilof,prahovean de obârşie şi mare neguţător de blănuri aduse din Rusia,menţionat la loc de cinste de V.A. Urechia şi D.Z. Furnică înlucrările lor dedicate comerţului românesc. Mai târziu, a întemeiatîntr-o prăvălie alăturată un cunoscut magazin de manufactură cutoptanul. În intenţia sa, această firmă trebuia să rămână înfamilie şi să se moştenească din tată-n fiu. N-a fost să fie aşa.Fiul său, Alexandru Kirilof, după înalte studii comerciale făcuteîn Occident, constata la întoarcere că «era prea aristocrat şi preafin pentru... felul acela de comerţ. În consecinţă, a cedat soreisale Iulia, căsătorită Lucasievici, întreaga marfă şi, în boltaacum golită, a deschis o bancă, "ocupaţiune mai apropiată de fireaşi cultura ce o avea". Documentele anului revoluţionar 1848 îlatestă pe Alexandru Kirilof în cercul lui C.A. Rosetti, alături dealţi tineri bancheri şi fruntaşi ai comerţului bucureştean, poftindreforme liberale şi ajutându-l "din patriotism" pe Ion-HeliadeRădulescu, mai tot timpul strâmtorat din pricina tipografiei.
Istoricul George Potra indică între chiriaşii sau proprietariide prăvălii la Hanul cu Tei un număr însemnat de negustori vlahi:George San Marin, toptangiu, argintarul Gheorghe Cuiumgiu împreunăcu fiul său Gheorghe Coemgiopol, cel care a adus pentru prima oaraîn Bucureşti "meşteri croitori străini pentru croitul hainelornemţeşti" după care se dădeau în vânt "filfizonii şi ipochimenii",fraţii Popp, zarafi, apoi bancheri la Bucureşti, Sibiu şi Viena,liberali care publicau în fiecare număr al ziarului "Românul" cotabursei, Costache Panaiotajuns primar al Capitalei în martie 1867,după demisia lui Dumitru Brătianu, numit ministrul Cultelor şiInstrucţiunii Publice în guvernul care a introdus "monedanaţională".
Desigur, lista fruntaşilor comerţului bucureştean cu "bolţi înacest han" este lungă, cu nume răsunătoare de fondatoriai unor instituţii vitale pentru independenţa şi prosperitateaţării, ca de pildă Casa de Depuneri şi Consignaţiuni, Camera deComerţ, Banca Naţională etc. Cu toate că "mai ţineau contoare şi pela alte hanuri vestite", precum Greci, Zlătari, ŞerbanVodă, aceşti mari negustori au simţit că vadul Hanului cu Tei estemai norocos şi i-au rămasfideli până la moarte.
Nu ne referim doar la norocul în afaceri. Cutremurul din 11ianuarie 1838, care a fost pe punctul de a nărui Hanul Manuk, nu aafectat deloc Hanul cu Tei. Incendiul din 23 martie 1847, care aprefăcut în scrum un sfert din Bucureşti şi a nimicit uriaşul hanSf. Gheorghe, l-a ocolit. Nu a avut de suferit nici atunci cândfocul a cuprins pe rând cinci «bolţi din cuprinderea sa", la 30ianuarie 1871: pompierii au răsărit ca din pământ, pagubeleînregistrate fiind derizorii.
Recunoscători, cei cinci "păgubaşi" au donat atunci Ministeruluide Interne suma de 140 de galbeni spre a fi răsplătiţi eroii careau înăbuşit flăcările. Că locul pe care a fost construit Hanul cuTei este ocrotit de soartă, se poate constata cu uşurinţăcomparând acest aşezământ cu Pasajul comercial Gabroveni, vecinulasemănător de la sud: privind dincolo de magnifica poartă, deseoriincendiată şi cu ornamentaţia spartă de sălbatici şi care abia semai ţine în balamale, nu vezi decât ruine mizere. Unul, Hanul cuTei,este un fel de sanctuar al artei, celălalt, un sanctuar algunoiului
EMANUEL BADESCU (n. 25 august 1952) este bibliotecar încadrul Cabinetului de Stampe al Bibliotecii Academiei Romåne.Licen]iat în istorie la Universitatea Bucure[ti, a colaborat cupeste 1.000 articole la revistele "Formula AS", "Lumea Magazin","Magazin Istoric" [i la "Ziarul de Duminic`". A publicat 1Decembrie 1918 Alba Iulia - Bucureşti [iImnurile na]ionale la romåni. Este şi coautor al volumelorScurtăistorie a regalităţii înRomânia, Nicolae Ionescu. Bucureştii dealtădată, De la Vatican laIerusalim, Conspiraţiasecurităţii,Bucure[tii \n imagini \n vremealui Carol I (volum premiat de Uniunea Scriitorilor).
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
