Recenta lansare a ultimei editii Harry Potter s-a vrut a fi o magie in sine. Una gandita de o armata de oameni din spatele unei campanii de promovare extrem de elaborata: secretul trebuia pastrat in carte ca si in realitate, tensiunea - crescuta gradual, pana in punctul in care toata lumea afla in acelasi timp ce se intampla, secretele se dezvaluiau rand pe rand intr-o aceeasi noapte magica, una pe care s-o tina minte toti cei care cred in povesti.
Cu o noapte inainte de lansarea celei de a saptea si ultimei editii, Harry Potter and The Deathly Hallows - gandita a avea loc simultan pe tot mapamondul, indiferent de meridian sau emisfera - magia se sparge: cotidianul The New York Times publica in editia sa on-line, cu putin timp inainte de lansarea oficiala, o recenzie in care dezvaluie multe dintre misterele cartii, exact ca intr-o prezentare de film proasta in care cronicarul ne spune finalul. E drept, jurnalistul Michiko Kakutuni nu dezvaluie finalul, ci spune doar ca el "lamureste destinul personajelor" si ca intreaga carte (care este si ultima din serie) "marcheaza initierea lui Harry Potter in complexitatea vietii de adult". Ce sa zic! O recenzie care nu te uimeste prin nimic, facuta doar ca sa fie pe piata inainte de lansarea cartii in librarii. Gestul de ambitie al New York Times de a fi primul, de a demonstra ca a reusit sa obtina cartea, chiar daca distribuitorii oficiali bagasera 20 de milioane de dolari in pastrarea secretului cartii, s-a facut printr-o frauda. Jurnalistul spune ca a cumparat cartea dintr-o librarie din New York cu o zi inainte de lansare, desi tipografiile care au tiparit editia au fost supuse unui strict embargo - nimeni nu avea voie sa vorbeasca macar despre carte - la fel cum s-a intamplat si cu distribuitorii. Din punctul de vedere al regulilor eticii jurnalistice, problema insa nu e recenzia in sine, ci ceea ce inseamna gestul de a o publica. Nimic mai mult decat ceea ce inseamna un download ilegal sau un CD piratat. Cum astfel? Simplu: direct sau indirect, publicarea recenziei New York Times inseamna instigare la ilegalitate. De vreme ce se stia in toata lumea ca distributia cartii era ilegala pana in noaptea lansarii, de vreme ce se stia ca exclusivitatea primei lansari apartine distribuitorilor autorizati, faptul de a publica o recenzie este sfidator si nejurnalistic, pentru ca sursa din care ai fi putut obtine cartea este cert ilegala, chiar daca, da, recunosc, vraja e mare. Orice redactor-sef care s-ar fi trezit in redactie cu asemenea "pont" l-ar fi publicat. Dar nu acesta este jurnalismul. Nu sunt o fana a povestilor cu Harry Potter nici pe departe, nu cred in gogoritele cu "dezamagirea copiilor" din pricina secretelor dezvaluite de recenzia cu pricina, ba, dimpotriva, as putea spune ca m-a uimit cinismul cu care s-a facut campania de promovare a acestei carti pe tot globul, exploatandu-se inocenta copiilor. La mijloc insa este vorba de ceva cu mult mai meschin, e vorba de bani, mai exact de pierderea lor prin scurgerea de informatii. Acest gen de a face jurnalism, chiar daca, iata, vizeaza o publicatie atat de prestigioasa ca publicatia newyorkeza, nu trebuie incurajat.
Toate editiile Harry Potter au beneficiat de-a lungul timpului de masuri speciale: cartile au fost depozitate in locuri pazite, transportul s-a facut cu camionete urmarite prin satelit. La o tipografie din Suffolk au fost instalate garduri de sarma ghimpata si angajati paznici, care au vegheat sa nu se fure vreun exemplar. Se spune ca, in afara de autoarea JK Rowling, numai editorul Emma Matthewson mai citise manuscrisul si cunostea finalul.
Iata insa ca acest al saptelea volum a fost fotografiat pagina cu pagina si postat pe internet inainte de aparitie. "Sunt absolut uimita ca unele ziare americane au decis sa publice recenzii, neluand in seama dorintele a milioane de cititori de literatura, in special copii, care au dorit sa ajunga la destinatia finala a lui Harry singuri si in ritmul lor", a explicat autoarea cartii, anuntand ca avocatii sai investigheaza "scurgerea" de informatii privind ultimul volum al seriei si ii vor actiona in justitie pe cei responsabili.
Toata aceasta isterie privind aparitia volumelor Harry Potter nu ma duce deloc cu gandul la lumea povestilor copilariei mele, iar explicatiile autoarei despre cat de induiosati trebuie sa fim ca magia povestilor micutului vrajitor s-a spart nu ma conving. La mijloc este vorba doar despre marketing, bani, promovare, vanzari, faima, lucruri care nu au nimic a face cu lumea copiilor. Problema de etica jurnalistica pe care am expus-o cu privire la New York Times devine si mai alarmanta daca, iertata sa-mi fie presupunerea, pana si publicarea recenziei facea parte din scenariu, din campania de promovare a cartii, evident tot contra cost! Ce campanie mai buna decat un scandal?
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
