Ziarul de Duminică

Harta sindromului Down/ de Felix Nicolau

Harta sindromului Down/ de Felix Nicolau

Autor: Felix Nicolau

29.06.2012, 00:06 119

Specializată în scrisul la patru mâini, Ruxandra Cesereanu a mai produs un duplex minunat. De data aceasta împreună cu Marius Conkan, discipol deja consacrat al maestrei în scriere creativă. Masivul poem "Ţinutul celălalt" (Cartea românească) îi are ca protagonişti pe Spuki şi Lolo, doi copii afectaţi de sindromul Down. Din orfelinat, ei construiesc complicate universuri compensatorii. Unele sunt suprarealiste, altele crude, sentimentale sau copilăresc-îngânate. Ambiţia autorilor nu a vrut să scape nimic din simţirea copilărească. În viziunea lor, copiii afectaţi de întristătoarea boală au o lume interioară mai pasionantă decât a celor sănătoşi. Cu alte cuvinte, cine nu manifestă sindromul Down exterior, cu siguranţă îl va manifesta interior... Aşa cum ştim, copiii atinşi de acest sindrom pot atinge performanţe intelectuale remarcabile.

Nu o să cad în capcana despletirii celor două condeie. O să iau poemul ca atare şi o să-i urmăresc traiectoria în funcţie de harta de la începutul cărţii. Un student pasionat de genul fantasy îmi spunea că el recunoaşte o producţie solidă în funcţie de harta însoţitoare, care propune o altă lume. Aşa se întâmplă şi aici, unde ne mişcăm între Claunsenburg, Zona Yoodoo a morţilor, Nevermorlandia, Peştera lui Olikups, Hadesedah etc. Cum bine se vede, ludicul se îmbină cu toposul cultural. Unul dintre meritele cărţii este că nu revarsă noţiuni, sintagme şi concepte asupra cititorului. Abia spre sfârşit ele izbucnesc ca nişte gheizere revelatoare. Aşa că ne putem bucura de ingenuitatea şi fantezia jocului.

Planul este pus la punct în cele mai mici detalii, aşa cum o dovedeşte mini-rezumatul ce precede harta: "în care e vorba despre spuki şi lolo, doi copilaşi/aflaţi la orfelinat, despre o tanti şi un baubau, despre/doamne-doamne pe care cei doi copilaşi îl caută şi prin/care zboară cu un avion de hârtie, despre o călătorie/dus-întors prin frigider". Candoarea ascunde multe teorii şi argumente sofiste: "prichindeii visează încrucişat, despre alisa de/o sută de ani care va fi vindecată, despre cum spuki/prefăcut în baubau o închide pe lolo în pivniţă şi despre/cum orfelinatul arde, apoi despre doamne-doamne care e/schizo-schizo". Mai mult, "autorii îşi inventează heteronimi", apar vrăjitori voodoo, se vorbeşte despre "cele două morţi şi cele două vise", despre "fengşuiala lui tanti" etc.

Epopeea este livrată în papyrusuri, aşa că melting pot-ul postmodern cu masive infuzii new age funcţionează pefect. Există câteva locuri geometrice ale fanteziilor: "nu deschide frigiderul pentru că moartea locuieşte acolo/cu vreo câţiva bărbaţi". Printre ele se află şi umorul, delicios adesea. Astfel, doamne-doamne îi pune comprese lui spuki, care are migrene de la baubau. Şi dacă tot le-a reuşit chinezilor recent teleportarea la mai mult de 100 de km distanţă, şi eroii noştri traversează spaţiul şi timpul ba prin tunel, ba în avion, ba pe trotinetă, urmăriţi fiind de babaul pe bicicletă. Fără probleme de identitate, copilaşii vor să refacă androginul şi, mai departe, să devină ceea ce ei admiră: "lolo vrea să fie spuki/spuki vrea să fie lolo/amândoi vor să fie lebede şi păpuşi". Modificarea de identitate se înfăptuieşte cel mai eficient fumând ierburi (vivat orfelinatele politically incorrect!), ceea ce se lasă cu viziuni profetice: "un moş crăciun beat" le deschide viitorul, prevestindu-le chiar moartea, cam bufă. Întrepătrunderile de identitate sunt atât de profunde, încât lolo visează în visul lui spuki.

Unele imagini sunt autentic copilăreşti, lucru greu de fabricat: "mami are un aeroport/deschis în doamne-doamne". Autenticitatea este o ţintă urmărită febril, dovadă limbajul peltic-stâlcit: "tanti şi baubau e negu/bucătră e negu/aniluţele de puş e negu/spuki at-o pe tati cu balbi în baţe/ale păl balbi e fecită/şşt ine baubau brr ine tanti/in andoi pe cicletă/lolo ai fugim pe tinetă".

O călătorie dus-întors prin frigider frizează fantasticul candid, parcă simbolist: "într-o zi pe când lolo dormea/spuki intră de unul singur în frigider/găsi chiar la intrare o pereche de aripi de gheaţă/şi le prinse de umeri lumea se umplu de cer/un cer sticlind de zahăr candel". Fantasmele se transformă în alegorii, iar alegoriile ingenue au nu de puţine ori înţelesuri grave. Spuki cât p-aici să moară îngheţat şi nici ierburile-prafurile nu sunt chiar bomboane. Însă dacă vrei să ajungi tocmai în ţinutul neverland, nu te stimulezi cu apă plată Bucovina...

Cu asemenea întâmplări năstruşnico-simbolico-şamanico-pshihanalitice sunt dichisite toate cele 5 papyrusuri. Către final, evadarea-defulare trece în spaţiul virtual. Fugarii intră într-un computer şi întreţin dialoguri amuzante în engleză cu emoticoanele.

În orleoland spuki şi lolo iau contact cu evanghelia lui olikups. Postmodernismul rebotează întreaga recuzită a spiritualităţii umane.

Şi,

cum era şi normal,

poemul are 3 sfârşituri.

Mai întâi, la uşa orfelinatului frânează un buldozer condus de o femeie cu mască de gaz. spuki e în pericol să fie mutat la un orfelinat de băieţi, iar lolo la unul de păpuşi mecanice.

În alt sfârşit, cei doi îşi torturează străbunicul în stil voodoo, prin ciopârţire-mâzgălire a unui album de poze.

Ultima ieşire e o invocaţie pastişată şi comic recodată: "oh muză cântă-mi pe olikups zeul orfelinatului cel care/din nimik zămisliat-a pe spuki şi lolo".

Piatra din capul unghiului este poezia aproape anagramată tij mâloi nil (descîntec de revrăjire din ţinutul celălalt): "tij mâloi nil/pestum clavot divâdil/sufner lavitom tirmil...".

Un experiment curajos, plin de fantezie si culoare. Şi poate cel mai frumos omagiu adus copiilor cu sindrom Down.

Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels

AFACERI DE LA ZERO