• Leu / EUR4.7383
  • Leu / GBP5.3832
  • Leu / USD4.2016
Ziarul de Duminică

IASII LUI CRETU/ Costache Conachi, boierul de femei iubet

IASII LUI CRETU/ Costache Conachi, boierul de femei iubet
Ilustrându-si harul poetic pe la inceputul secolului al XIX-lea, boierul pofticios Costache Conachi, de femeie iubet, dar pe masura de talentat in a-i inchina, petrarchian, ode pline de oftaturi lirice, a incalcat, prin verva-i lubrica, destule conventii ale pudibondei epoci.
Daca anumite gesturi ale sale au socat contemporanii, obisnuiti a trage groase straturi de catifea intre isravile de alcov si ochii lumii, poemele sale au ajuns, rapid, foarte populare, devenind adevarate slagare prin periferiile oraselor.
Respectând in treacat conventia preromantica a veacului, Conachi tinde sa se lase inlantuit de sonoritatile conventionale, alegorice, la moda atunci, brodând versuri cuminti, lipsite de lascivitatea care-l va inscrie printre primii nostri moderni. "Cine-i Amorul?", se intreaba el intr-un lung text, ce abia catre final anunta poetul erotic care nici azi nu are cum sa ne lase indiferenti: "Doua firi are-ntr-o fire, si de om si ingereasca:/ Una-i dragostea curata, cealalta ii trupeasca,/ Cu una la simtamânturi se pleaca si se inchina,/ Doreste cele de lipsa, in despartire suspina,/ Cu ceealalta potoale si impaca imbulzirea/ Ce aduce la om pofta care i-a daruit firea". Cuminte, prea cuminte se arata inca cinstita fata boiereasca, versificând sec, conformist, pe marginea unei indelung teoretizate dihotomii a amorului, care poate fi, nu-i asa? (pai nu e!), curat, imaculat chiar si mârsav, trupesc. Paradoxal, desi faptele-i il aratau altfel, in scris Conachi ramâne deocamdata adeptul iubirii spiritualizate, punând sufletul deasupra trupului. Conventiile epocii, deh!
Câtiva ani mai târziu, el isi revine si, viril, nu se mai intreaba, patetic, dulceag, ce este amorul, ci, mult mai pragmatic, atâtator (iata cum limba româna ne poate juca nedorite renghiuri) "Ce este nurul?" Abia pe terenul senzulitatii neingradite Costache Conachi inceteaza a mai fi un "Petrarca ras in cap", cum il numea Calinescu, rob al Catincai, dar mai ales al Zulniei, ci devine un om de carne, ca sa spun asa, mult mai interesat de femeia cunoscuta nu "pe dinlauntru", cum preventiv isi indemna fiii Neagoe Basarab, ci in latura sa strict epidermica. Poemul se vrea, declarat, daca tinem cont de primul vers, un imn adresat nu femeii ca atare, ci, mai nuantat, farmecelor sale. Sablonul idealizarii petrarchiene a iubitei se lasa aici inabusit de un alt soi de extaz, mai lumesc, poate, dar nu mai putin incitant (ba dimpotriva!). Nurul este, nici mai mult, dar nici mai putin decât "imparat al podoabelor firesti". Conachi pare a pricepe care este motorul lumii si nu pregeta a o spune, deloc ingrijorat: "Si stapânesti lumea toata numai prin plac si prin haz". Amorul adevarat, intelege perfect poetul, nu se poate debarasa de experienta esentiala a cunoasterii carnale, chiar daca aceasta este dispretuita de anumiti filosofi de buna seama devitalizati. Cum ne-ar mai fi stârnit interesul in lipsa magnetismului erotic, ce ar mai face farmecul femeii? Sfintele din icoanele rafaelite sunt frumoase, dar excesul de virtute lasa impresia unor fiinte reci, lipsite de viata. Explicatia o gasim tot in acest poem mai intelept decât ar putea unii sa priceapa: "Frumusetea fara tine este un chip zugravit/ Ce nu-nghimpa la simtire, nici porneste la-ndragit".
Astfel, tocmai arsenalul lubric, senzual ale femeii il mâna in lupta pe barbat, iar acest aspect esential nu trebuie dispretuit. S-ar putea ca istoria sa se miste prin intermediul altor resorturi decât cele politice. Masculul tine intotdeauna, chiar inconstient, sa câstige favorurile (nu, nu spirituale) ale vreunei domnite, iar eroismul nu este de conceput fara acest imbold. Iata un astfel de strigat (de lupta, curat de lupta): "Ah, Nurule imparate, tie numai ma inchin…/ Pentru tine slavesc lumea, pentru tine eu suspin!"
Dupa ce se specializase in tânguiri petrarchiene, din care rezulta, restrictiv, cum ca in mestesugul amorului sufletul e cel care face cartile, Conachi se decide sa-si incerce pana si intr-un registru prea putin acceptat in epoca oficial, insa gustat cu asupra de masura in intimitate: poezia erotica, senzuala, care aduce cu desucheatele cântece lautaresti. "Eram hotarât sa mor/ Si sa nu mai fac amor,/ Lunecându-m-a gândi/ C-oi trai far-a iubi", se jeleste poetul intr-un pueril text care incepe, totusi, promitator, clacând la final si punând marele farmec al femeii pe seama ochilor: "Caci numai la ochii tai/ Au fost scris ochilor mei/ A se inchina curând,/ De vreme ce foc aprind". Poetul isi pastreaza inca rangul, ramânând in limita conventiei pudice a vremii.
Adevaratul amor, stie prea bine autorul (ca orice barbat care se respecta), nu se poate intemeia doar pe ipotetice si atât de imprevizibile legaturi sufletesti, exclusivismul fiind, in acest caz, pur utopic. Dimpotriva, arsenalul care stârneste pasiuni, prin care el, Amorul, subjuga fiinta tine de ordinul trupescului: "Ochi si gene si gurita,/ Obraji rotunzi, albi si rumeni, piepturi, sânuri cu mici tâte (nu inteleg de ce musai mici - n.m.)/ Sunt a sale vânatoare, si intru a sa trufie/ Mai are inca un lucru - care-l tac, ca lumea-l stie". Ce sa fie, ce sa fie? Elipsa poetului nu e neaparat semn de pudoare, ci si de incitare, caci uneori lucrurile nerostite sunt mult mai evidente decât cele date ferm in vileag. Astfel de versuri constituie, totusi, nivelul teoretic al intelegerii iubirii, in complexitatea sa trupeasca si abia apoi spirituala.
Atunci când se scutura de toate prejudecatile, socându-si contemporanii prin lubrica-i verva lirica, Costache Conachi devine un poet de o modernitate care poate mira azi, anuntând un discurs dezinhibat ce va face destule victime printre poeti si in plin secol XX. Iata unul dintre cele mai indraznete indemnuri la amor liber, descatusat. Poemul cu pricina nu a fost inclus in editiile clasice ale operei sale, semn ca a fost nevoie ca discursul liric sa se descotoroseasca de toate pudibonderiile tipice romantismului Biedermeyer, persistente pentru o buna bucata de vreme in literatura noastra. Iata textul: "Sânii, peptul desveleste,/ Tatisoare rumineste,/ Arunca de pe picioare/ Orice feliu de-nvelitoare/ Si spune cu indrazneala/ C-am sa dau mare navala". Nimic idealizat aici, dimpotriva, silueta pâna atunci maculata, diafana, cetoasa a femeii devine cât se poate de concreta. Plasat in traditia poetilor trubaduri, Conachi se decide sa dea atacul, cucerind o reduta care, de regula, ar fi trebui supusa asediului unor strategii lirice ce riscau sa consume toata vlaga amorezului.
Un Emil Brumaru, un Octavian Soviany (din recenta-i "Dilecta") de aici isi extrag resursele, din aceste prime semne de poezie eliberata de conventii. Versuri precum: "Ti-i rotunjimea tâtei geluita/ Si la mijloc cu cafeniu buton,/ Si coapsa ta cu fiebinteli de plita/ L-ar fierbe pâna si pe Solomon" sau toata "Infernala comedie" ale celui dintâi ori distihuri de genul: "Când te sarut, Dilecta, pe pântecu-ti balan,/ Amorul nostru poate parea cam lesbian" sau: "Am invatat, Dilecta, anume siretlicuri/ Ca sa iti scriu cu limba, sub pântece, distihuri", apartinându-i celui din urma, sunt de factura livresca, in primul rând pentru ca avem tendinta de a le raporta nu la o autenticitate prima, ci la un manierism ale carui radacini se afla in poezia lui Conachi.
In privinta poeziei erotice, Costache Conachi a deschis, in literatura noastra, un fagas trainic.

BOGDAN CRETU (nascut la 21 ianuarie 1978, in judetul Constanta) este lector la Catedra de Literatura Romana din cadrul Facultatii de Litere, Universitatea "Al.I. Cuza" din Iasi. Doctor in filologie, cu distinctia magna cum laudae, din iulie 2006. Volume publicate: Arpegii critice. Explorari in critica si eseistica actuale (Premiul pentru debut al Uniunii Scriitorilor din Romania; Premiul pentru debut al revistei "Convorbiri literare"); Matei Visniec - un optzecist atipic (Premiul pentru debut al "Ziarului de Iasi", nominalizat la Premiul pentru debut al revistei "Romania literara"), Lecturi actuale. Pagini despre literatura romana contemporana (Premiul pentru critica al revistei "Ateneu"), Utopia negativa in literatura romana. Cronicar literar, eseist; a publicat in jur de 500 de articole in diferite reviste culturale. Semneaza prefete la numeroase volume, antologii etc. Redactor al revistei "Paradigma". Membru al Uniunii Scriitorilor din Romania si al Asociatiei pentru Literatura Generala si Comparata. Din 2006, semneaza o rubrica saptamanala in "Ziarul de Iasi". Colaborator la emisiunea "Convorbiri literare" a Radio Iasi, din 2006.

Principalele valute BNR - joi, 13:15
EUR
USD
GBP
CHF
Azi: 4.7383
Diferență: -0,1433
Ieri: 4.7451
Azi: 4.2016
Diferență: -0,1995
Ieri: 4.2100
Azi: 5.3832
Diferență: -0,3923
Ieri: 5.4044
Azi: 4.1734
Diferență: -0,0216
Ieri: 4.1743