Ziarul de Duminică

IASII LUI CRETU / „...e la scriitori!”

IASII LUI CRETU / „Muie la scriitori!”
30.03.2010, 16:20 47

Cititul este o preocupare tare dubioasă; scrisul cu atât maimult. Dacă, Doamne fereşte, te indeletniceşti cu aşa ceva, trebuiecă eşti sărit de pe fix sau, şi mai rău, vrei să faci pe deşteptul,să-i sfidezi pe ceilalţi. Eu unul mă jenez mereu când cineva mărecomandă, intr-un cerc neutru, drept critic literar sau, şi maişi, drept scriitor. Lumea se uită la tine ca la un increzut. Asta-ibună, te-ai apucat tu să fii mai deştept decât ceilalţi...
Şi, oricum, scriitorii ăştia nu sunt oameni chiar normali. Dacăsunt bărbaţi, sunt beţivi, dacă sunt femei, sunt, obligatoriu,curve. Eminescu a murit de sifilis, degeaba se ruşinează unii şialţii să o recunoască; Veronica Micle păcătuia cu I.L. Caragiale;Nina Casian a făcut recensământul erotic al tuturor scriitoriloranilor '50; Marin Preda a murit beat; Labiş nu era nici el limpedecând s-a ciocnit cu un tramvai; Nichita Stănescu a fost un marebăutor, nu era niciodată treaz. Cam asta se ştie, de regulă, despremarii noştri scriitori. Ce au scris - asta pare să conteze maipuţin.
Ce mai, omenii normali işi văd de muncă, iar, când au timp liber,trag o băută proletară, merg la stadion sau văd un meci acasă,sparg seminţe la scara blocului, in cel mai bun caz cos un goblen,nu pierd vremea stând cu nasul in cărţi sau, şi mai şi, mâzgălindhârtia. Când scrii la ziar, mai e cum e, dar când scrii cărţi, eştiun ciudat, omule, du-te şi te vindecă. Trece viaţa pe lângă tine şie păcat, că eşti băiat tânăr... Pe cine mai interesează, că toatălumea, de la copchiii de clasa I la studentele de la Litere, fugede cărţi ca Dracul de tămâie...
La noi, pe oricine ai intreba, ţi-ar spune fără să respire că muncaeste doar cea fizică, că profesorii sunt plătiţi degeaba de vremece merg la serviciu intr-o săptămână cât un om normal in două zile;intelectualul in genere este un cetăţean inutil, nimic nu se vedein urma lui. Respect pentru dascăl şi, eventual, pentru omul decarte mai poţi găsi in rândul bătrânilor de la ţară; ceilalţi nu semai conformează, doar se ştie că azi oricine poate să facă ofacultate.
Decupez doar câteva scene care să ateste cele scrise mai sus.
Student in anul I la Litere, locuiam, cu frate-meu, intr-un căminde la Politehnică, din Tudor. Impreună cu vreo trei colegi, căroranu le venea să creadă că eram in stare să dau jumătate din bursă pedouă cărţi. De banii ăia, am fi putut bea cu toţii 3 zile. Când seplictisea, unul dintre ei, pe care la o inmormântare l-amreintâlnit in calitate de cioclu, demonta broasca de la uşă şi omonta la loc. In timp ce meşterea, mă intreba pe mine ce inţeleg eudin cărţile alea de stau cu nasul in ele. Ce era să-i spun? Cănu-mi plăcea şurubelniţa şi atunci făceam şi eu ce puteam. Şi că,in esenţă, şi demontatul şi montatul unui mecanism de la uşăreprezintă tot un fel de activitate intelectuală, dacă ştie să-idea un sens dincolo de lucrul propriu-zis al mâinilor. Atunci i selumina faţa şi, după un moment de confuzie, mă intreba: "Cumadică?" Nu i-am răspuns niciodată.
Intr-o zi, intră unul dintre colegi in cameră. Eu citeam cărţoiulnu mai ştiu cărui rus. Mirat, se uită la mine de parcă ar fi avutin faţa ochilor un extraterestru şi mă intreabă: "Ce faci?""Citesc". După care o zbugheşte ca din puşcă in camera vecină, undese adunau toţi la jocul de cărţi, de unde-l aud: "Băăăi, ălaciteeeşteeee!" Hohote de râs isterice.

Mă intorc de la poştă, de unde ridicasem un colet de cărţi.Nerăbdător, sfâşii pachetul şi deschid un volum in timp ce merg pestradă. La un moment dat, mă readuce cu picioarele pe pământ o vocecare, evident, mi se adresează: "Băi, eu nici să mănânci nu ţi-aşda". Ridic ochii şi văd doi hăndrălăi, două prăjini. Nu mă abţin şirăspund: "Taci, măi, prostovane, vezi-ţi de ale tale", după careiuţesc pasul, că nu se ştie niciodată...

Zilele trecute, mă aflam intr-o frizerie inghesuită din Cobadin.Aştept să-mi vină rândul la tuns. Pe scaun, Ion, cioban, pe care ilcunosc de când eram copil, se bărbiereşte. Are faţa plină de spumă.Vorbeşte rar, dar apăsat, dând senzaţia că tot ce rosteşte capătă oimportanţă capitală. Pe un scaun apropiat, se hâţână un altul, abiaintors din Italia. La un moment dat, se hotărăşte să-şi sune amiculaflat incă in Cizmă. "Ce faci, băi, Denis? A, eşti la masă? Şi cefaci la masă? A, mănânci?" Ion ciobanul intervine brusc, plictisitde conversaţia vecinului: "Păi, dacă e la masă, normal că mănâncă,ce-ai vrea să facă? Că doar nu scrie..."

Pe un perete mare, alb, in gara Vinţu de Jos (blestemat loc,acolo mi-am rupt clavicula acum 5 ani) scria mare, cu vopsea roşie:"Muie la scriitori!" (domnule, chiar aşa scria, nu-mi imputaţi miecuvântul impudic). Sper că era vorba de scriitorii de vagoane (dealtfel, meserie recunoscută in nomenclatorul oficial, spredeosebire de cealaltă)...

In tonul aceluiaşi dispreţ pentru munca intelectualului trebuieplasat şi răspunsul preşedintelui Traian Băsescu, care, intrebat cefăcea atunci când era in voiaje foarte lungi şi era nevoit să steadeparte de soţie, a replicat că işi rezolva problema foarte simplu:cum debarca in vreun port, stătea doar in muzee şi in biblioteci.Asta e, pentru unii biblioteca este o instituţie caraghioasă, peseama căreia nu se poate decât glumi grosier, marinăreşte.

Schimb un singur cuvânt dintr-un cântec al lui Vali Sterian,compus de Dan Andrei Aldea: ajunse la leagănul pruncului,ursitoarele ii declară, dezarmate, mamei: "Femeie, pesemne de urste-ai speriat/ Copilul când in pântec il purtai/ Sau soţul des tebate sau prea mult ai fumat,/ De ai putut să naşti aşasubdezvoltat.// Păi, nu poate munci fizic, nici intelectual/ Şi,dacă totuşi vrei să-l foloseşti,/ Sau il expui in spirt, sau ilfaci critic literar/ Şi il plimbi prin bâlci şi te imbogăţeşti".Recunosc: am cam stat la incubator o vreme când am venit pe lume,dar să se fi imbogăţit ai mei de pe urma mea - asta nu s-aintâmplat...

Am un vis livresc: in timp ce eu patinam pe Siutghiol, ValGheorghiu sărea cu parapanta de pe hotelul Unirea şi, după câtevarotocoale, ateriza in atelierul său de pe Strada Armeană. In timpulăsta, mă suna şi-mi spunea că mă aude bine. OK!

BOGDAN CRETU (nascut la 21 ianuarie 1978, in judetulConstanta) este lector la Catedra de LiteraturaRomana din cadrul Facultatii de Litere, Universitatea "Al.I. Cuza"din Iasi. Doctor in filologie, cu distinctia magna cum laudae, diniulie 2006. Volume publicate: Arpegii critice. Explorari in criticasi eseistica actuale (Premiul pentru debut al Uniunii Scriitorilordin Romania; Premiul pentru debut al revistei "Convorbiriliterare"); Matei Visniec - un optzecist atipic (Premiul pentrudebut al "Ziarului de Iasi", nominalizat la Premiul pentru debut alrevistei "Romania literara"), Lecturi actuale. Pagini despreliteratura romana contemporana (Premiul pentru critica al revistei"Ateneu"), Utopia negativa in literatura romana. Cronicar literar,eseist; a publicat in jur de 500 de articole in diferite revisteculturale. Semneaza prefete la numeroase volume, antologii etc.Redactor al revistei "Paradigma". Membru al Uniunii Scriitorilordin Romania si al Asociatiei pentru Literatura Generala siComparata. Din 2006, semneaza o rubrica saptamanala in "Ziarul deIasi". Colaborator la emisiunea "Convorbiri literare" a Radio Iasi,din 2006.

Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels

AFACERI DE LA ZERO