Scriitor cu o personalitatepolivalenta, cunoscut publicului larg fie in ipostaza dememorialist si cercetator infatigabil al comunismului românesc, fiein cea de exeget sagace al operei lui Mateiu Caragiale, fie, mainou, in postura de cronicar de film, cu rubrica permanenta in"România literara", universitarul Angelo Mitchievici pare sa seafirme, pe lânga toate acestea, drept cel mai serios interpret(singurul, daca ma gândesc bine) al fenomenului decadentei incultura noastra, având in vedere ca tema in cauza a facut chiarobiectul propriei teze de doctorat.
Si nu ma refer la o tezaoarecare, ci la un studiu laborios, pe care autorul l-a incheiatdupa ani buni, in urma unor stagii indelungate in bibliotecileromânesti si straine, dar si in muzeele lumii. Coordonata de SorinAlexandrescu si gratulata nu de mult, la universitateabucuresteana, cu distinctia maxima (Summa cum Laude),lucrarea urmeaza sa vada curând lumina tiparului (din pacate doarintr-o varianta prescurtata, impusa de editor), si tot in viitorulapropiat vrednicul carturar a anuntat aparitia unui tom masiv, demaxim interes pentru pasionatii de imagologie, despre memorialelecalatorilor români in URSS.
Pâna atunci, insa, AngeloMitchievici si-a mai acordat un ragaz, atât cât sa-si aminteasca deprima sa vocatie, aceea de prozator (care va fi deprins un pic dintainele meseriei la cenaclul studentesc "Litere", sub atentaobladuire a lui Mircea Cartarescu), si sa adune intre doua copertepovestirile scrise de-a lungul vremii, de la jumatatea anilor 90incoace. Asa s-a ivit "Cinema", cartea recent publicata laPolirom in colectia "Ego. Proza" si entuziast primita de critica,inteligenta prefata a lui Paul Cernat acordând la acelasi diapazon,al elogiului binemeritat, tonul majoritatii cronicilor (numaiBianca Burta-Cernat si Mihai Iovanel au tinut sa adauge, ca deobicei, un bemol discret la corul admiratiei generale). Si nici nuse putea sa fie altfel, câta vreme proza lui Angelo Mitchievici sesingularizeaza pregnant, in raport cu modestele incercari alecolegilor sai de generatie, atât prin stilul elaborat, de oseducatoare expresivitate estetizant-manierista, cât si prin"temele" predilecte (deliberat anacronice, "inactuale": iubirea caexperienta fantasmatica, memoria, evaziunea in timp si spatiu etc.)sau prin viziunea nostalgic crepusculara, de o tulburatoarefrumusete cu patina de belle epoque.
Intr-adevar, prozele incluse involumul "Cinema" se revendica in mare masura de la o poeticaa fantasticului si a experimentului livresc, cu ecouri dinliteratura maestrilor sud-americani (de la Márquez si Sábbato laCortázar, Borges sau Bioy Casares) dar si din multe alte "directii"(de la romantism la postmodernism), toate insa reconfigurate incheia unei formule personale de mare rafinament. Nota distinctivatrebuie asadar cautata nu atât in "inventie" stricto sensu,cât in compozitie, de unde si preferinta obsesiva pentru anumitemodulatii tematico-stilistice, ca sa nu mai vorbim de manierafoarte ingenioasa de a demonta si reconstitui mecanismele narativetraditionale, in vederea ilustrarii caracterului inselator aliluziei realiste. Dar, dincolo de virtuozitatea tehnica, textelerespira autenticitate (e drept, una aparte) si reusesc sa transmitaniste emotii greu de pus doar pe seama tertipurilor livresti. N-amcum sa nu constat ca, prin ceea ce are mai bun proza sa, AngeloMitchievici face parte din casta aristocratica a scriitoriloreducati in cultul pentru frumos, asemeni cavalerilor din multindragita carte a lui Mateiu Caragiale. Asa se explica de ce, inmajoritatea bucatilor din volumul in chestie, personajele sunt maiputin inclinate sa-si traiasca propriu-zis viata, cât sa si-ocontemple, sub forma sublimata a unor imagini tezaurizate inmemoria afectiva - de unde si fascinatia fata de "eternul feminin",si sensibilitatea pentru lucrurile care nu mai sunt, cu intregulcortegiu de trairi sau senzatii retrospective, si cu tristeteainsotind mereu, ca un memento funebru, sentimentul acut alireversibilului.
Drept urmare, cu riscul de a ficonsiderat desuet (sau, mai rau, "artificial") intr-un contextfavorabil ancorarii in imediat prin recursul obligatoriu lamijloacele jurnalului sau gazetariei, prozatorul comite erezia de aincalca pactul lecturii (minimaliste) in cheie mimetica, pentru ase reintoarce de fapt, prin imagine si simbol, la acea literaturacare, dupa vorba unui poet intelept, redescopera arhetipurile,"instruind de lucrurile esentiale". In fond, prin insusi faptul case indeparteaza de la calapodul asa-zicând "realist", proza luiAngelo Mitchievici raspunde peste timp, mutatismutandis,dezideratului calinescian privind naturasimbolic-universala, de o clasicitate perena, a artei, ramânândtotodata tributara unei sensibilitati sui generis,pe carePaul Cernat o atribuie, intr-un studiu recent, "modernismuluiretro".
Povestirile din volumulCinema reitereaza, dupa principiul compozitional al temei cuvariatiuni, o schema conflictuala stereotipa, cu rol de mise enabime - e vorba despre eterna confruntare dintre realitate sifictiune, literatura si viata, ilustrata aproape didactic (si delocintâmplator!) in forma inselatoare a unor povesti de dragoste cufinal previzibil. Iar in aceste povesti, femeia, misterioasa ca unsfinx, nu e nicaieri un prilej de rasfaturi vulgare sau deedulcorate lamentatii sentimentale, pentru a deveni, in schimb, ofantasma (era sa zic "naluca") ce trezeste la viata imaginatia,"trâmba de vedenii". Ca atare, nu-i greu de inteles de ce, inpovestirile lui Angelo Mitchievici, indragostitii cauta mereu iniubire ceva mai adânc decât dragostea insasi: si aceasta cautaresemnaleaza, de fapt, vocatia artistica, adica tentatia irepresibilade a aduce o corectie realitatii, care se cere modelata dupa nistetipare imaginare. Câta imaginatie, atâta pasiune, si, deci, atâta"realitate" - iata crezul prozatorului deghizat in vânator deiluzii si al fascinantelor sale personaje!
Ca sa dau numai un exemplu, incea mai tulburatoare povestire din volum, Masina de amintiri(care poate fi citita si ca arta poetica), protagonistul aluneca debuna voie in captivitatea propriului sau trecut, reactivatartificial cu ajutorul unui aparat oarecare, inventat absolut dinintâmplare de un frizer pe nume Seferis. Eroul nostru, plictisit derutina relatiei amoroase cu o femeie comuna, cauta la inceput doardivertismentul, curios sa testeze pe propria-i piele dubioasainventie. Onest, Seferis il previne ca aparatul nu garanteazaevaziunea intr-un minunat paradis artificial, cât timp "nu e vorbade vise, ci de un fel de retraire", calitatea acesteia depinzândexclusiv de emotiile "subiectului". Insa, fapt semnificativ,emotiile s-ar datora integral resuscitarii succesive a unorinstantanee fotografice, derulate ca intr-un film - ceea ceinseamna ca sensibilitatea noastra nu rezoneaza cu adevarat decâtla imagini, vazul fiind unicul simt capabil sa puna in miscareiubirea, memoria si, prin ea, trecutul. In consecinta, cuminsatisfactia erotica din viata banala de cuplu determina punereain functiune a "masinii de amintiri", nu-i greu de priceput de cebarbatul se intoarce nostalgic inspre momentele de gratie ale uneiiubiri din trecut - aceeasi, de fapt, dar resimtita acum cu ointensitate sporita de farmecul amintirii. Altfel spus: in Mia,femeia alaturi de care traieste in prezent, barbatul o cauta pecealalta, pierduta de mult; dar, rememorând cu emotie iubirea deodinioara, vânatorul de imagini sfârseste prin a se indragosti de-abinelea de actuala sa partenera.
Dincolo de unitatea tematica side viziune, povestirile isi pastreaza o anumita autonomie in raportcu ansamblul, cu toate ca ordinea dupa care au fost plasate involum indica sensul unei evolutii si a unor corespondente nulipsite de noima. Astfel, de la o poetica a atmosferei relevabilain textele din prima parte a cartii, unde se face simtita acutfibra nostalgic-elegiaca (vezi Cinema, In arsitaploii, Gradini suspendate), autorul aluneca tot mai multinspre o scriitura livresc-intertextuala, de mare virtuozitate,deconstruita insa ironic in ultimele bucati (Masina de vise,Alergatorii, Niste gândaci). Atitudinea fata deimagine defineste de fapt, in toate cele zece bucati din volum, unanumit tip de raportare la viata (estetica sau non-estetica), infunctie de sensibilitatea si inteligenta protagonistilor. Or, dacabatrânul cinefil din prima povestire ilustreaza tipul estetic pur,obisnuit sa priveasca realitatea concreta (altminteri,insuportabila) prin aburii unui coniac fin si prin perdeaua de fuma unei tigari (majoritatea personajelor incearca asemeneavoluptati), pentru a se regasi pe sine doar in lumea fantasmelor depe ecran, protagonistii celorlalte naratiuni traverseaza nisteexperiente ceva mai impure, câta vreme nu se multumesc sa fie doarspectatorii detasati si lucizi ai propriei lor existente. Barbatultânar sufera in amor, neputând sa accepte senin duplicitatea femeiiiubite, sau experimenteaza, ca eroii lui Mircea Eliade, iubireasimultana pentru doua femei (numai in aparenta) complet diferite(si, evident, unice, câta vreme poarta numele fantasmelor nemuritede Petrarca si Dante). Urmarit mereu de o umbra care-i intretineiluzoria patima amoroasa (vezi scrisorile necunoscutei dinDragostea va incepe mâine), abia in pragul mortii izbutesteel sa se elibereze de amagirile trupului si sa-si intâlneascaursita, in forma, resuscitata prin amintire si vis, a unei imaginifeminine de fantastica puritate (ca in Alergatorii, undesfârsitul apropiat readuce la viata memoria iubiteipierdute).
Insa mesajul asa-zicândpedagogic al cartii exprima vointa singularizarii de vulgulnestiutor (chiar din tinerete!), printr-o atitudine pur estetica inraport cu viata (si, implicit, cu imaginea ei), ambitie ilustratamagnific de protagonistul ultimei povestiri (Niste gândaci).E vorba despre istoria unui copil crescut in România comunistaintr-o familie-model, in care obedienta fata de autoritate sirespectul sacrosanct al conventiilor inabusa sentimentul datorieimorale pentru bunicul excentric, iubitor de gândaci si opozant alnoului regim politic de dupa razboi. Calcând pe urmele buniculuisau, tânarul stârneste indignarea unor potentiali socri prinindiferenta afisata cu prilejul unei mese festive, atunci cânddescopera in propria farfurie câteva insecte nevinovate. Odataratat mariajul, bizarul personaj emigreaza intr-o tara capitalista,unde continua sa se consacre meseriei de medic si pasiunii pentrugândaci. Se indragosteste din nou de o femeie frumoasa si faraprejudecati, care insa nu intelege sa fie pe locul doi si strivestecu o infinita oroare imensul gândac descoperit in apartamentuliubitului ei. Resemnat, barbatul culege trupul neinsufletit alacestui vechi frate de suferinta si il inghite tacticos intr-unparc, sub privirile ingrozite ale cetatenilor de prin preajma.Morala e ca nu gândacul in sine pare sa fie dezgustator, ciimaginea lui; din perspectiva pur estetica insa, o astfel deimagine nu e cu nimic mai dezgustatoare decât oricare alta. Asadar:numai pentru ca sunt lipsiti de educatie estetica se arata oameniiscârbiti de gândaci, in loc sa contemple, senini, desenul lorstilizat.
In aceeasi grila de lectura secuvine sa citim, prin urmare, intregul volum, ca pe un "roman"en miettes al educatiei estetice si sentimentale, la dreptvorbind singurul de asemenea rafinament din literatura românaactuala. Date fiind si celelalte calitati de exceptie ale scrisuluisau, Angelo Mitchievici debuteaza (helas!) in maniera unui prozatorpe deplin format, cu o grifa stilistica inconfundabila si cu oforta creatoare de invidiat, de la care ne asteapta curând, suntconvins, si un roman in toata puterea cuvântului.
ANTONIO PATRAS (n. 1973).Critic literar, conferentiar la Facultatea de Litere, Universitatea"Al. I. Cuza", Iasi. Debut publicistic: 1998, in revista"Convorbiri literare"; doctorat in filologie (2002); membru alUniunii Scriitorilor Romani; redactor la revista "Convorbiriliterare", unde semneaza rubrica "Cernela simpatica"; coordonatoral colectiei de istorie literara la Editura Universitatii "Al. I.Cuza", Iasi. Volume publicate: Ion D. Sirbu - de veghe innoaptea totalitara, 2003; Fragmentarium - impresii despreoameni si carti, 2006; Ibraileanu. Catre o teorie apersonalitatii, 2007.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
