Manifestarile au inclus, printre altele, un foarte interesant colocviu despre gruparea de la „Viata Romaneasca", prilejuit de implinirea veacului scurs de la editarea „Spiritului critic in cultura romaneasca", precum si o pasionanta dezbatere legata de opera lui Noica. Dar cele mai numeroase comunicari au vizat cristalizarea blazonului de capitala culturala cu care s-a mandrit Iasul odata, datorita Junimii si „Convorbirilor literare", dar si, mai apoi, lui Ibraileanu si „Vietii romanesti". In acest sens, au luat cuvantul cativa tineri si talentati universitari de la Bucuresti, Cluj sau Constanta, cunoscuti prin remarcabila lor prestatie in presa de specialitate (e vorba de Angelo Mitchievici, Paul Cernat, Bianca Burta-Cernat, Adrian Tudurachi si Chris Tanasescu), carora li s-au alaturat scriitori si critici din toate generatiile, intr-o atmosfera de salubra efervescenta intelectuala, spre exasperarea unor participanti cu clondirul la purtator, care au si parasit imediat sala, spre a-si gasi in alta parte o tovarasie mai pe potriva. Asta dupa ce, in prealabil, au facut tot posibilul spre a-si manifesta nemultumirea, pufnind, foindu-se, raspunzand la mobilul zbarnaitor, scarpinandu-se in cap, comentand cu glas tare, trantind in cele din urma usa.
Despre cat de greu au inghitit colocviul cu pricina unii musafiri nepoftiti din fauna aceasta provinciala si destul de bogata de betivani si de fosti activisti dresati sa latre in cor, cu ordin de la partid, ca la „Cantarea Romaniei", mi-am dat seama chiar in aceeasi zi, pe platoul televiziunii locale, unde am fost invitat sa spun cateva vorbe despre editia din anul acesta a Zilelor Revistei „Convorbiri literare". Alaturi de umila mea persoana se aflau Irina Mavrodin, Dinu Flamand si, nu in ultimul rand, Cassian Maria Spiridon, redactorul-sef al revistei, omul care a organizat, de fapt, totul si la care am gasit mereu in ultimul timp intelegere si un sprijin constant pentru proiectele serioase.
Ei bine, ceea ce m-a amuzat teribil a fost ca, de la inceput, intrebarile celui care facea emisiunea se focalizau pe un anumit profil al fiecarui invitat in parte, mie revenindu-mi rolul junelui ireverentios, cu antene doar pentru actualitatea vulgara. Ca atare, daca ceilalti musafiri din platou au vorbit despre proiectele lor, despre cartile scrise recent etc., eu am fost chestionat, abrupt, doar in privinta… postmodernismului (greu pacat!), pentru ca, mai apoi, in urma raspunsului meu cuminte, sa fiu poftit a-mi spune opinia si in legatura cu Sadoveanu: este sau nu este marele scriitor un… „plagiator", cum ar fi spus unul dintre tinerii participanti la colocviu? Atunci am inteles: omul fusese „informat" de cineva din sala si, luand de buna stirea cu pricina, a vrut sa ma incerce.
Totul pornise de la comunicarea Biancai Burta-Cernat despre Constanta Marino-Moscu, o scriitoare apropiata de cercul „Vietii Romanesti", nu lipsita de talent si pretuita la vremea ei de insusi Ibraileanu, insa cu un nefericit destin postum care a aruncat-o intr-un nemeritat anonimat. Se pare ca, in tinerete, cand promisiunile de glorie literara nu erau vorba goala, Sadoveanu s-ar fi inspirat dintr-un jurnal de-al ei, transformand creator textul de imprumut in romanul ce va purta titlul Mariana Vidrascu. Si, cum istoria o scriu doar invingatorii, e cat se poate de firesc ca de jurnalul Constantei Marino-Moscu sa nu se mai stie nimic, cata vreme pe rafturile bibliotecilor noastre sta si astazi romanul semnat de marele prozator.
Acestea fiind faptele, l-am incredintat pe amabilul nostru amfitrion, politicos, ca istoria literara consemneaza si cazuri de frauda, mai mult sau mai putin vinovata – ceea ce nu scade insa cu nimic valoarea scriitorului cu pricina. „Bine, dar lucrurile astea trebuie sa le stie chiar toata lumea? Descoperirea istoricului literar, colportata in public, n-ar putea oare aduce grave prejudicii imaginii scriitorului?", continua sa ma interogheze domnul din televiziune, cu vadita ingrijorare. Atunci mi-am dat seama ca, fara intentia noastra, nevinovatul colocviu de la „Casa cu absida" a avut un impact neprevazut in urbe, ranind multe sensibilitati. Nu mai pun la socoteala show-ul cu totul atipic al lui Chris Tanasescu, care a incheiat, ca si anul trecut, ostilitatile – nu inainte de a se sui cu picioarele pe scaun si de a improviza, spre deliciul celor ramasi in sala, cu o verva de zile mari, de data aceasta in ritmul impecabil al epigramelor lui Pastorel si ale comilitonilor de la Academia Libera de pe Lapusneanu. Mi-a ramas in minte imaginea lui Eugen Negrici, care, in timp ce Chris se desfasura, tot arata cu degetul spre propriul cap, dand semne de vadita incantare.
Un lucru e cert: a treisprezecea editie a Zilelor Revistei „Convorbiri literare" a fost un succes. Un eveniment care a izbutit sa adune la Iasi elita scriitorilor, aruncand o punte binevenita intre generatii.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
