Si daca nu poezia, atunci macar numeroasele texte cu caracterteoretico-eseistic pe care le-a publicat el in ultimii ani in presaculturala ar fi fost de asteptat sa starneasca macar o reactieoarecare in randul criticilor mai tineri sau al acelui gen decititori avizati, capabili sa guste fara prea multa vorbaexperimentul, jocul estetic.
Ei bine, n-a fost asa. Chiar daca lansarea de la Bookfest s-abucurat de aportul mediatic al Simonei Popescu - sau poate tocmaide aceea, ar zice rauvoitorii -, "Hermaia" nu a cules nici ocronica serioasa si nici nu a fost semnalata prin gazete cum ar fimeritat, cu exceptia unei notite admirative a lui Dan Stanca din"Romania libera". In rest, tacere.
E drept, lui Chris Tanasescu nu-i prea pasa de opinia vedetelor maimult sau mai putin improvizate de prin partea locului si prefera sase tina departe de culisele vietii literare, cu metehnele-ibinecunoscute, cu amicii de conjunctura si aranjamentele inerente.De la Gellu Naum, modelul absolut, a inteles sa-si asumemarginalitatea ca pe o forma de asceza preliminara, exercitiu util,anticipand cristalizarea unei personalitati rotunde precum monada.Intr-adevar, dupa un deceniu si ceva de la debut, Chris reintra injoc cu alte ambitii decat orgoliul afirmarii de sine si aldobandirii unui prestigiu doar... literar. Credinta sa e ca poetul("sfant trup si hrana siesi") e chemat sa joace rolul bardului dinvechime, sa devina cumva anonim, sa traiasca adica pentru siprintr-o comunitate, de preferinta cat mai numeroasa, cu care sa seidentifice si pe care s-o stimuleze creator. In acest sens, l-amauzit pe Chris citand in repetate randuri niste versuri din CzeslawMilosz, care sunau cam asa: "...an elementhal truth,⁄ namely, thata poet withouth community⁄ rustles in the wind like dry grass inDecember".
Acelasi crez in comuniunea prin poezie pare sa fi determinataparitia trupei Margento, din care fac parte, in afara de Chris,liderul ei charismatic, pictorul Grigore Negrescu, instrumentistiiCostin Dumitrache si Vali Baicu si, nu in ultimul rand, MariaRaducanu, o voce cu timbru aparte, de o feminitate abisala, cuinflexiuni suave si orgiastice facute parca sa atinga cele maisensibile coarde ale sufletului. Pentru cei in necunostinta decauza precizez ca trupa a scos deja doua albume cu vanzari-record(ultimul a castigat Discul de diamant), atragand atentia mai curandin strainatate, unde e mereu invitata sa concerteze si unde aprimit numeroase premii.
S-ar zice ca omul-spectacol care e Chris Tanasescu si-a vazut insfarsit visul cu ochii: are o trupa "ca un trup", cum ii place saspuna, invocand exemplul lui Cantemir, printul cantaret dintambura; corespondeaza cu cativa dintre cei mai eminenti poetiamericani ai momentului (David Baker, Ilya Kaminsky), e prezent pecele mai prestigioase site-uri de poezie, e citit si admirat de omultime de oameni inteligenti de pe mai multe meridiane; i-acunoscut indeaproape pe Gellu Naum si pe Monica Pillat; e licentiatsi in litere si in informatica si doctor in filologie cu o tezaabsolut inedita despre poezia rock, de la Bob Dylan la Frank Zappa;traduce cu spor din literaturile anglo-saxone (printre ispravilesale de pomina ca talmacitor se numara si celebra bijuterieindiscreta atribuita lui Oscar Wilde, "Teleny") si, cand gaseste unpic de timp, se repede la Roma sau la Istanbul, pe urmele poetilorvestiti de odinioara; crede in prietenie ca intr-o virtute nobila,forma de elevatie morala pentru care nici un sacrificiu nu e preamare ca sa nu fie asumat cu seninatate ("Hermaia" a asteptat sapteani picturile-raspuns ale lui Grigore Negrescu, prietenul apropiatsi colegul de trupa).
Ei bine, daca te preocupa literatura momentului, daca te pretinzicritic sau macar om de gust, sensibil la noutate, nu-i pacat saratezi un asemenea "personaj" uimitor, un astfel de talentpolivalent si de scriitor inspirat, cu posibilitati expresive de-adreptul formidabile, care pare sa fi supt poezia din nascare? Nuintamplator, in nota ce escorteaza volumul recent aparut, O.Nimigean tine sa atraga atentia asupra faptului ca poezia lui ChrisTanasescu, in ce are ea mai specific, adica "acel magnetism dedincolo de cuvinte", ar trebui sa se impuna in literatura actualaprin simpla sa prezenta, fara alte comentarii.
Dar "Hermaia" e o poema de mare respiratie, avand la baza ostructura de tip simbolico-muzical, edificata la un prim nivel pemai multe registre stilistico-expresive si intr-o combinatiemaiastra de ritmuri si contraritmuri, in felul acelor texterezumative care-si poarta cu sine, mai mult sau mai putin lavedere, propria poetica, modelul si parodia sa. Chiar de la titlusare in ochi simbolismul alchimic, de poem initiatic ceambitioneaza sa vorbeasca despre lucrurile esentiale, intr-unlimbaj august si revelat, in felul formulelor oraculare facute sastrecoare in urechea si sufletul neofitului fiorul sacru al spaimeide moarte, de necunoscut. De aceea, experientele care formeazasubstanta "initiatica" a cartii, scheletul epico-mitic, se succedriguros, dupa scenariul consacrat al elevatiei la perihelie, sau,altfel spus, dupa binecunoscutele stadii ale transfigurariimateriei in vasul sacru, in Athanorul alchimistilor, care nu ealtceva decat trupul insusi al operatorului pornit in cautareapietrei filozofale - obiect miraculos, echivalat cand cu aurulvulgar si coruptibil, cand cu lumina pura si imateriala asufletului.
Constelatia de simboluri de factura ezoterica detectabila in cartesugereaza taman acest sens ascensional al fiintei, ca insoteriologia plotiniana, de la materia in care viata e tinuta inchinuitoare captivitate la lumina sufletului mantuit de durere, in"mantuit azur", transmutatie realizata prin forta verbului creator,inzestrat cu harul divin. Dar, dincolo de semnificatiile lesnedecriptabile ale acestor simboluri de dictionar, trebuie remarcatauimitoarea imaginatie plastica, vizionarismul cu alonja metafizicaal discursului, ritmat dupa masura secreta a unui cifru din caremuzica se insinueaza, ca un narcotic, pana la camarile cele maiobscure ale sufletului. "Hermaia" este atat o psihagogie, unindreptar pentru curatirea sufletului de pacate, cat si un poemcosmogonic, ca orice creatie cu caracter initiatic, articulata pescenariul mitic al mortii si reinvierii, cu necesarul salt indarat,in neant, prin "lectura" inversa, in cheie escatologica.
Cum sa ignori o asemenea carte pe motiv ca e greu de citit?
Poet bilingv, anglo-roman, format la scoala melancoliei si astudiului erudit, iubitor de aliteratii savante, in ideea ca versultrebuie sa prinda ceva din muzica sferelor, cititor pasionat de"Beowulf" si Grigore Ureche, de patristica si literatura oculta,ezoterica, showman cu personalitate magnetica, ridicand mereusalile in picioare, eseist si critic original, cu o gandireteoretica bine articulata, Chris Tanasescu lasa, in peisajul anostal zilelor noastre, impresia puternica, coplesitoare chiar, deaparitie miraculoasa, de scriitor stapanit de demon, ca un fel deduh intrupat, in felul legendarului aed. "Hermaia" e o compozitiealchimic-dodecafonica, de amploare wagneriana, care-si asteapta,inca, cititorii.
ANTONIO PATRAS(n. 1973). Criticliterar, conferentiar la Facultatea de Litere, Universitatea "Al.I. Cuza", Iasi. Debut publicistic: 1998, in revista "Convorbiriliterare"; doctorat in filologie (2002); membru al UniuniiScriitorilor Romani; redactor la revista "Convorbiri literare",unde semneaza rubrica "Cernela simpatica"; coordonator al colectieide istorie literara la Editura Universitatii "Al. I. Cuza", Iasi.Volume publicate: Ion D. Sirbu - de veghe in noaptea totalitara,2003; Fragmentarium - impresii despre oameni si carti, 2006;Ibraileanu. Catre o teorie a personalitatii, 2007.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
