Între şirul lung de decriptărisimbologice (consultaţi pe net ultimele cronici la expoziţia "RealTime"* de la MNAC!), exhortaţiile abisale rispite în comentariide-a lungul vremii şi cele câteva (poate cele mai oneste, în fond!)egloge venite de sub condeiul unor prieteni, opera lui Horia Berneas-a însingurat odată cu trecerea timpului.
La zece ani de la dispariţiafizică a pictorului, încă lipseşte o exegeză cu orizont larg şicompetent asupra acesteia, aşa încât strădania curatorială a celorcare i-au suit pe simeze actuala expoziţie-eseu (crochiuri, desene,picturi graficate, tablouri, tablouri seriale, obiect şifotografii) îmi pare nu doar o binevenită mustrare la adresaabilităţii şi seriozităţii ochiului critic autohton, ci şi oîncercare viabilă, în sine, de sistematizare a acestei opere,precum şi un debut promiţător de demers interpretativ. Nu înultimul rând, o harnică experienţă de arheologie sui-generis, însensul descoperirii unor arii necunoscute, unor sedimentepreistorice din activitatea artistului, perfect congruente cuultimele sale căutări.
Mihai Oroveanu, directorul MNAC,o spune limpede: "Oexpoziţie care încearcă să privească începuturile, dar şi lucrărilede sfârşit ale lui Horia Bernea. Poate că această selecţie o săreprezinte o propunere ciudată pentru publicul larg, obişnuit cualt tip de lucrări". Sigur, obişnuinţa publicului, care, pedeasupra mai e şi larg, cu altfel de lucrări e o mică fandareretorică, menită, de fapt, să ne netezească drumul spre înţelegereaopţiunilor curatoriale: "Lucrările erau depozitate, pentru că ar fifost foarte dificil să le expună în perioada respectivă, a expus defapt câteva, după 1990, a expus mai ales în străinătate unde şi-afâcut un nume din anii '70, iar majoritatea erau depozitate încolecţia familiei, aşa că singurul nostru efort a fost să le adunămşi să încercăm să extragem lucruri mai generale din caietele lui deschiţe, care iarăşi reprezintă un domeniu aproape neexplorat.Trebuie să aducem aminte că, în anii '70, Horia Bernea a fostpremiat de Bienala de la Paris şi că numai perioada în care trăiama împiedicat ca opera lui să aibă o adevărată anvergurainternaţională. Faptul că trăia într-o ţară cu regim opresiv, că nuputea să-şi expună lucrările, că erau cenzurate foarte multe dinparticipările la expoziţii au făcut ca aceste lucrări să apară maipuţin în simezele epocii, asta e de fapt şi marea surpriză. Abiaacum se pot vedea multe, multe lucrări, din perioada respectivăadunate împreună, care au o continuare mult mai târzie în ultimelelucrări înainte ca Horia să dispară, de prin '99, '98..."
Poate că vizita în interiorulacestei secţiuni prin universul lui H.B. ar trebui să înceapă de lafotografiile de atelier pe care i le-a făcut Mihai Oroveanu. Unadintre ele (foto 1), înfăţişează tânăr, cu frizură dezordonată (unsoi de coamă înfoiată, strânsă în jurul unei frunţi ample),aranjând pe o osatură metalică nişte vele pictate. Există mai multereplici ale aceluiaşi gest de potrivire a pănurilor pe braţeleegale ale unei cruci: în toate, junele artist e adâncit înconstrucţie şi precipitat, parcă, să ducă instalaţia mai departe deartefact şi s-o transforme în experienţă de zbor. Pare un Icarînainte de ridicarea în văzduh, însă are zugrăvită pe chip atâtadeterminare, atâta reală credinţă în ceea ce face şi în izbândă,încât pare efigia unui erou, necum a unei victime a zborului.
Bernea a luat, într-adevăr, artape cont propriu şi a planat, până în anul 2000, pe nişte aripinăscocite de el şi numai de el (în ciuda unor nuanţe de vibraţieconceptuală ce pot fi regăsite la Paul Neagu sau la diverşi membriai grupului Prolog). Şi-a schimbat stilurile, a făcut din risc oformă de respiraţie, a schimbat frontierele, a dat tonul, s-acontrazis şi a revenit la vechile tehnici, a impus teme şi le-astors de sensuri, a ţesut "prapori" şi mitologii personale, aridicat "dealuri" şi "coloane" şi a croit din pensulă catapetesme.Inovând de fiecare dată şi fiindu-şi propriul şef de şcoală.
În "Real Time", cu excepţiasălii de "prapori" şi a celor câteva autoportrete (foto 7), carereprezintă zone familiare ale imaginarului său artistic dar şi aletehnicii sale, se desfăşoară zeci de pânze abstracte (cu titlurireci, opace: Cuantificare, Libertate pe verticală, Cloaent,Discontinuităţi etc.), care par nişte hărţi ale minţii.Privirea în afară din Catapetesme sau Dealuri, careantrena şi efortul mâinii şi preocuparea pentru virtuozitate, s-aobturat. Lumea pe care o reprezintă acum Bernea e asemănătoare cuaceea a unui orb sublim. Obiectele nu mai sunt cele care apar înunghiul ochiului, ci reprezintă amintirea lor, rememorarea formeişi a cromaticii lor. Hărţile descriu peisaje esenţializate,graficele - calităţi şi valori scalare. Este privirea lui Icarajuns la apogeu.
Expoziţia este deschisă până pe27 februarie a.c.
DANIEL NICOLESCU. Absolvent, în1982, al Universităţii Bucureşti, Facultatea de filologie, secţiaromână-portugheză. Redactor principal (şi, începând cu 1991,grafician copertator) la Editura Eminescu, între 1985-2003.Colaborări (cronică literară, cronică plastică, traduceri) lanumeroase reviste culturale, începând cu 1974. Redactor şiart-director la diverse publicaţii din ţară. A semnat mai multevolume de traduceri şi un volum de interviuri. Din anul 2000 pânăîn 2009 - editor executiv la Ziarul de Duminică.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
